De noapte buna… si de singuratate.

Fara multe cuvinte… daca esti pe blogul asta acum, daca in loc sa te zbantui prin vreun club, daca in loc sa-ti tii iubitul sau iubita in brate, daca in loc sa te si sa-l rasfeti asa cum simti c-ai vrea… de esti singura si n-ai cui sa-i spui… daca esti singur si doar tigara aprinsa-ti tine companie…

… iti las melodia asta, sa-ti tina de urat, sa te faca sa visezi, sa-ti dea, poate, o farama de speranta.

Si daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva… da-mi un mail. N-o sa-ti raspund acum, dar o voi face cat mai repede. Nu stiu daca te pot ajuta cumva, dar promit sa incerc. Incearca totusi sa zambesti…

Daca, totusi, crezi ca poti… iesi! Opreste melodia asta, inchide browser-ul, shut-down la computer, arunca-ti ceva pe tine si iesi! Hai!

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • oana
    • 24.10.2011

    doamneeeee cat am cautat post`u asta ……l am asc acum ceva timp si …..povestea se repeta ….dinou….acum

    răspunde-i
  • oana
    • 26.08.2010

    Cum iti gasesti puterea de a merge mai departe cand iti simti sufletul pustiu si nu gasesti un motiv de a te mai trezi a doua zi de dimineata?Poate pt multi povestea mea nu impresioneaza si nu interseaza,dar simt nevoia sa-mi deschid sufletul fata de cineva care nu ma cunoaste si nu ma judeca.Sunt doua situatii care m-au marcat in viata,prima a inceput akum 4 ani cand mama a plecat in italia la munka si m-a lasat sa am grija singura de o casa,un bunik difici si doi frati,perioada care a coincis cu momentul in care tatal meu a fost retinut de autoritatea pentru straini(este cetatean sirian)de la otopeni,deoarece a preferat sa stea timp de 13 ani cu acte false decat sa isi depuna actele pt cetatenie(parintii mei sunt divortati de cnd aveam 8 ani si de atunki tata a fost okupat cu domnisoarele dornice de aventuri cu arabi).Timp de 4 luni viata mea s-a impartit intre casa,facultate,avocat,tribunal si centrul de la otopeni ( de multe ori am simtit ca cedez psihic) pana cand tata si-a rezolvat problema cu actele.Dupa 6 luni s-a mutat cu noi,pentru a ne fi un sprjin avand in vedere ca mama era plecata dar in lok ca viata mea sa se linisteasca au inceput certurile deoarece tata imi interzicea sa ies in oras,sa am un servici,sa am o relatie avand in vedere ca pana la varsta de 21 de ani habar nu a avut de viata mea,venea sa ne dea bani si ne mai lua cateva zile in vacanta pe la el,niki akum nu este de acord cu relatia pe care o am si mi-a adresat vorbe grele pe care nu o sa le uit nikiodata deoarece nu am vrut sa iau un cetatean de origine siriana pe care el mi-l alesese.Cu ce drept poate un parinte sa comande viata unui copil care pentru el a fost ca o jucarie?
    Al doilea moment greu din viata mea (s-a derulat in aceeasi perioada in care am vut problemele acasa) a fost cand baiatul cu care aveam o relatie de 1 an de zile si o gramada de planuri a fost arestat 2 ani pentru vatamare corporala (alcoolul si orgoliul de macho pot distruge o viata).Timp de 2 ani mi-am petrecut zilele de luni in pnt rahova la vizita cu pachetu,2 ani in care nu am spus la nimeni durerea mea,2 ani in care toata lumea a stiut ca el este plecat la munca in spania,cu exceptia familiei lui pe care orikum nu a interesat-o deoarece nu au fost la el in vizita decat de sarbatori,2 ani in care stresul de acasa si stresul din cauza lui m-au distrus .Akum un an a iesit si am crezut ca in sfarsit voi fi linistita,ca ne vom continua planurile de a ne muta impreuna si de a ne face un viitor,ca nu voi mai fi singura,dar ne-am lovit de alta piedica,sistemul asta care nu stie sa dea o sansa celor care au gresit(azi avea servici,maine ramanea fara),asa ca el a decis sa pleke in italia la munka (e plecat de 4 luni),deoarece banii care ii castiga aiki lui nu ii sunt de ajuns si vrea sa stranga bani pentru a ne face un viitor.Inainte de a pleca mi-a spus sa am grija de mine si sa il astept ca va veni inapoi la mine,cand nu se stie.Pentru el banii au devenit mai importanti si nu intelege ca eu nu am nevoie de bani ci am nevoie de cineva care sa fie lng mine si sa ma stranga in brate cand simt ca nu mai am putere sa mai traiesc,asa cum am fost eu lng el.Acasa problemele persista,el este departe si desi vorbim in fiecare zi eu ma simt din ce in ce mai singura si mai trista.Nu mai am puterea sa mai merg mai departe,ma pun seara in pat fara sa mai am chef sa ma trezesc a doua zi,cum sa gasesc puterea de a merge mai departe cand de fiecare data cand ma ridic viata imi mai da alta lovitura si cad iar la pamant?

    răspunde-i
  • alexutza
    • 25.06.2010

    m-am despartit de el aseara…si sunt f trista…el probabil acum este in oras in cautare de puicutze…si eu tanjesc dupa el….viata de kkt…cum ziceai u “uneori e in zadar”…nu sut printre acele persoane care se pot ridica sa faca sa conteze restul de viata..pt ca fara el nu vad un rost!

    răspunde-i
  • oana
    • 25.06.2010

    E super piesa,si intreg blogul,si tot ce scri e super adevarat si sensibil. Ti-am lasat msg p FB,daca`ti faci timp sa citesti ti-as multumi:)
    Tocmai cand am dat play piesei supara prietenul pe mess! simt ca s-a racit fata de mine si sunt sigura ca din cauza ca ii dau prea multa atentie,e prea sigur ca il iubesc si si-o ia in cap! dar e si gelos si neincrezator in mine..off am citit si articolul cu “momentele de gratie” si asa dor mi se facu de el din vremea cees si sper sa reinvie acea perioada. Acum parca simt nevoia sa vb cu cineva tocmai de aia ti`am scris ai am avut curaj din prima sa ma bag in seama pe blog asa cum sunt eu defapt cu riscul de a-mi citi comentulsi te a te mira de mine.Sunt asa nelamurita si caut un sfat al unui barbat treut prin multe care poate sa`mi spuna cum sa fac sa nu se plictiseasca de mine si sa nu creada ca orice ar face eu voi fi acolo cu bratele deschise. Vreau sa aiba teama aceea ca ma va pierde candva si sa lupte pt mine…Oare reusesc? ..Multumesc mult pt articole si tot ce scrii din suflet e de ajutor pt oricine!

    răspunde-i
  • tatiana
    • 11.05.2010

    ehehe pai cu asa sentimentalism nu prea stiu unde ajunge,,, zic io ca e prea trista pt o zi de primavara… e prea frumos afara pt asa piesa …

    răspunde-i
  • k
    • 10.03.2010

    superba piesa…si minunat felul in care scrii tu…m-ai atins,drept pentru care te imbratisez cu drag:)

    răspunde-i
  • Andrutza
    • 09.03.2010

    he he nu am mai intrat de vreo saptamana pe blog,chiar am o stare fff prosta…am ascultat melodia si ce crezi zambesc ms mult de tot…hugss

    răspunde-i
  • Viorel
    • 09.03.2010

    N-am sa te plictisesc cu un mail,un simplu comentariu este de ajuns….desi sunt singur nu ma apasa foarte tare problema aceasta(si oricum nu asta vroiam sa iti transmit ) important este ca mesajul tau din nou si-a atins scopul:m-a facut sa zambesc….ma bucur ca existi si vreodata mi-ar placea sa te cunosc fata in fata umanule,pana atunci ramane sa te cunosc prin prisma blogului 😀

    răspunde-i
  • DANITZA
    • 09.03.2010

    hehe….uffff…..ce greu e cand te indragostesti…mai ales atunci cand nu lasi pe nimeni sa treaca “zidul”..iar cel care intra o face cu picamerul…dupa care…iese…ca si cum nimic nu s ar fi intamplat…de ce iubirea e legata durere?

    răspunde-i
  • mirey
    • 08.03.2010

    Frumoasa piesa ! Pe mine m-a surprins placut blogul de cand l-am citit pentru prima data. Erau mereu link-uri pe alte bloguri catre el si tot vedeam mereu adresa ta pana m-am hotarat sa vad despre ce este vorba si de atunci tot mereu revin chiar daca uneori mai intarzii si pierd posturi…dar stiu ca aici gasesc mereu o melodie super,un zambet…o vorba buna si la locul ei si mai imi place cand imi publici si comentariile mele atat de rare si poate aiurea…oricum ai tu ceva numai al tau cu ajutorul caruia produci emotii/pozitive in sufletul oamenilor,ii faci sa se simta placut in apropierea ta,nu stiu…asa cred… 🙂

    răspunde-i
  • Loading...