Cum ne călcăm în picioare
- 14.11.2019
- din viata...
- 42 comentarii
Scriu curat pe blog. Evit întotdeauna înjurăturile, sau le ambalez altfel. Astăzi, însă, cred că e relevant să las povestea fix așa cum e. Dacă ai sensibilități lingvistice… nu citi.
Azi am ieșit repede până la bancă, înainte să plec la filmare.
Pe o stradă din spatele băncii mă claxonează o mașină. Mă uit.
O fostă colegă de școală și vecină.
Opresc trotineta și îi zâmbesc dar văd în ochii ei doar durere, din prima secundă.
Îmi spune stins:
– A făcut tata atac cerebral, a murit ieri. Și-acum mă duc la aia mare la spital, e internată… febră 40 de trei zile, nu cedează. De mama știi că s-a stins în septembrie, nu?
Îi știam pe părinții ei. Oameni muncitori, oameni buni, cu mult zâmbet. O știam și pe fata cea mare, am fost și la ea la botez.
Am dat să-i zic să tragă pe dreapta undeva, să mai stăm de vorbă.
N-a durat totul, de când a frânat ea, mai mult de 8 secunde.
Și din spate, după un claxon prelung, s-a auzit un „Să-ți iau morții-n pwl7, fă, idioato!„.
De câteva ore îmi sună-n cap treaba asta… urlată dintr-o mașină de Giurgiu, de un imbecil care scuipa în timp ce vorbea.
A, nu crede greșit… born and raised in Berceni, nu mă afectează înspre leșin nicio înjurătură din ce-am auzit deja. Ba pot să-ți și răspund într-un mod caracterizat de unii chiar viguros.
Dar mă gândesc ce impact au spumele și jegurile din sufletele unor mizerii bipede în viața unora dintre noi care trec, în momentele alea, prin niște clipe grele.
Efectiv ne călcăm în picioare unii pe ceilalți.
Ai dreptate. Ura pe care o au in suflet si-o varsa pe cei din jur. Din pacate sunt cat mai putini oameni cu rabdare si modestie. Imi pare rau pentru colega ta. Eu incerc totusi sa trec cu zambetul pe buze de asa indivizi. O zi buna.
Bipezii astia au existat si vor exista mereu in societatea noastra (nu numai cea romaneasca). Ma intreb daca ar fi stiut drama prietenei tale, oare s-ar fi abtinut de la injurii? Poate…sau poate ar fo fost si mai indarjit stiindu-i ‘slabiciunea’ monentului.
Pe de alta parte, astfel de drame se petrec zilnic langa noi si daca le-am sti pe toate am fi mult prea tristi si depresivi si nu am iubi viata.
Totusi, nu exista scuze pentru agresivitate!
@Anca: asta e problema romanilor. Crdem mereu ca „nu numai cea romaneasca” , nu numai noi etc.
Ca un exemplu…in 1990 Toto Cutugno lansa piesa „insieme” si fanii italieni afisau banere cu Raducioiu, Bari ti ama. Acum fiecare al doilea italian ar vrea sa fim expulzati cel putin! Sa nu mai vb de englezi, austrieci, nemti!
Proasta crestere, grobianismul exista si-n alte culturi e drept da’ in Europa suntem printre primii daca nu chiar conducem topu’ !
Suntem o rusine! Mie unu’ imi este rusine cand ies din tara! …si daca ma rusinez vreodata de aceste ganduri ma intalnesc cu „conationali” si revin iar la rusinea dinainte!
Bunul simt si omenia ne-au parasit demult din pacate
Offffffff,și offfff,oare de cite ori o să mai zic offff,atît m-am saturat de cuvintul asta.
De-aș putea sa alin ….dar,sunt prea mica,eu as vrea dar nu se poate,să mă iertați….
ala nu e in medical acum? :))
Si cum omule,n-ai ripostat? Eu m-as fi luat de gât cu ăla! Stiu,nu răspundem cu violență la violență. Dar,în cazul ăla….
Cu tot respectul, merita un mare scuipat in direcția gurii!
Poate gasim sa punem o galeata de xanax in apa, ca atata isterie nu am vazut de mult, si in Brasov lumea e relaxata in general. De cand suntem invadati de sudici, parca e la balamuc…
Aoleu, chiar așa răi sunt acești „sudiști”?
Că în București suntem invadați din toate punctele cardinale dar nu ne vezi plângându-ne superior. Ești sigură că nu ești cumva din mica Vienă, primul oraș iluminat cu gaz lampant din Europa?
@Andrei: …e trist adevaru’ si doare? Ar durea mai putin daca l-au accepta acei „sudisti” si ar incerca o schimbare! …frustrarile tale legate de un comment de bun simt iti tradeaza originile!
ți-am stricat ziua, așa-i? Te-ai autosesizat din orificiu, ca Avocatul Poporului. De trimiteri la origini nu-ți mai zic, să păstrăm totuși decența. O zi molcomă îți doresc, stimate domn!
@Andrei: …totu’ ti se pare mare atunci cand esti mic!
Pe zi ce trece constatăm că oamenii sunt tot mai lipsiți de bun-simț și de educație…
Cu ăștia nu-i de gluma,se înmulțesc pe zi ce trece.Numai poti sa treci nici pe trecere,ca te înjură degeaba,practic pe dreptul tau.
trebuia să-i dai cu trotineta în cap….
Cred că îl înjurăm și eu…
Murise soră mea de 4luni, pe tata abia-l recuperasem din spital ( a n-a oară anul acela) si ma rugam ca stent-ul ala sa-l mai tina putin, mama era in perioada de nu stia de ea, nepotul (baiatul surorii) era-n spital si asteptam rezultatul biopsiei (desi fusese un lipom, cand sora moare din cauza cancerului, zilele de astepare sunt si mai groaznice). Mergeam pe jos, pe trotuar, mi-amintesc ca am uitat sa iau ceva si ma opresc brusc. Femeia din spate da peste mine si-si scapa sacosa. Ce de „epitete” mi-au auzit urechile. Raspund sarcastic, de felul meu, la intrebarile tampite sau altele, dar atunci m-am blocat.
Din pacate ne calcam in picioare de mult si tot din pacate, parca din ce in ce mai mult.
Am pățit-o și eu în trafic, ( necăjită, ”opărită” de probleme de viață…), totul a durat 5 minute din viața unui om, pe care fără să vreau l-am blocat, dar în cazul meu înjurăturile porneau din ”gurița” unei tinere domnișoare blondă, subțirică, elegantă, cu o mașină la fel de mișto, care m-a ”aranjat” cum nu mi-aș fi închipuit vreodată că voi auzi de la o fată. Greu de înțeles. Nu știu cum am mai găsit puterea să continui drumul. Îmi sunau în ureche ”complimentele” pline de ură!
Nu știu despre ce e vorba, dar te știu ca fratele meu… cu mult, foarte mult bun simt. Nu pune la inima. Dacă și aia se face se face…. Doamne iarta-ma.
In psihologie acești indivizi se numesc ” oameni musca „, persoane care explodeaza
din nimic,sunt persoane care sunt super stresate,super frustrate,și cărora instinctul primar predomina asupra intelectului. Singurul mod de a interacționa cu astfel de persoane sau in astfel de situații este de a-i ignora. Nu merită să cădem în capcana de a le răspunde cu aceași monedă.
Din pacate există și situații de genul,în care poate cel care înjura nu avusese nici el o perioadă prea frumoasă..ceea ce nu scuza în nici un fel reacția,însă oameni suntem. Si suntem diferiti.Asa ca reactiile noastre sunt diferite.
Aaaaaaa ,îmi trec atât de multe prin cap in secunda asta și am atâtea de reproșat umanității dar nu o sa o fac și știi de ce ? Pt că nu vreau sa devin că ei și sânt unii care au nevoie de flacăra aia mica de bunătate din sufletul meu <3
Cred ca sunt un specimen aparte cei cu nr de Giurgiu. Noi ne-am mutat de 1an in Bacu Giurgiu la casa, insa in acest an decand locuim in acest sat, am impresia ca ne-am intors in evul Mediu: oameni neghiobi, agresivi, lipsiti de bun simt si total neciopliti, care refuza cu tot dinadinsul sa evolueze.
…speechless…..
Am luat carnetul de soferi in Germania acum 3 luni. Tot de atunci si conduc. Nemtii nu au nici o treaba, maxim iti multumesc, turcii in schimb, sa te fereasca Dumnezeu de agresivitatea lor din trafic! Ma gandeam la o vizita acasa cu masina, insa cred ca o sa-mi treaca!
Multumesc, iar eram intr-o perioada in care ma cuprinsese nostalgia si incepusem sa ma gandesc sa ma reintorc in tara…
Eram nedormita de multa vreme, al meu copil nu e un copil ce dorame de fel. Bunica de care eu am grija, pt ca asa se intampla uneori, era racita, dar o raceala la 83 de ani nu e tocmai o raceala. Masina se stricase si ma costase 1000 euro reparatia si incercam sa iau povara cheltuielii de pe umerii sotului care jur ca e cel mai implicat tata si sot ever. Si plec la un Kaufland la mini-rapida sesiu e de cumparaturi, copilul imi facuse febra noaptea aia, nu dormisem deloc. La un cedeaza din parcare jur ca nu fusesem atenta, ma claxoneaza unul si incepe cu m*i si injuraturi multiple. Fac semn ca scuze, de obicei cer scuze, born and raised in Sibiu, pe aici nu is rare, dar omul insista. Eram intr-un rahat de parcare, avea dreptate,am oprit la timp dar insista. Am iesit in drunul principal si la semafor am inceput a plange. Si am plans pana acasa ca un copil mic si umilit si izbit si vai de capul lui…
Am ramas cu imaginea aia de invinsa…capul plecat si plangand la 35 de m de casa la semafor…
We are a bucnh of savages…
E clar ca e gresit sa judecam un om sau o situatie fara sa stim povestea din spate. Omul din masina de GR a judecat fara sa stie povestea colegei tale. Ma intreb… nu cumva articolul acesta face acelasi lucru cu omul din masina de GR – il judeca fara sa stie povestea din spate? Faptul ca aici o facem fara sa scuipam in timp ce vorbim… nu ne face cu nimic mai buni.
:)))))))))))
Ati sesizat, insa, ca astfel de ” calcari in picioare” li se intampla mai des femeilor? Nu sunt nici feminista, nici nu vreau sa victimizez pe nimeni. E pur si simplu oservatie. E superioritatea masculina ( ca sa nu zic misoginism ca e prea dur) si vorba aia: ” femeie la volan” , care pentru unii e scuza perfecta sa toarne tot bagajul de injuraturi in capul unei femei . Am simtit-o de nenumarate ori pe pielea mea, fara motive serioase, si a durut teribil zile intregi. Sigur ca exista si femei care se reactioneaza astfel, dar poate asa au invatat ele sa se poarte in viata in general:” injura tu prima ca sa nu mai apuce celalalt sa o faca”. Oricum, am ajuns la concluzia ca oamenii se poarta in trafic ca pe Facebook. Au senzatia ca din spatele portierei inchise pot sa faca ce vor ei, fara sa se gandeasca la ceilalti
Evit pe cat posibil sa circul cu masina in Bucuresti. Azi insa, a trebuit. Pe Blvd. Unirii, fiind ultima scapata de la semafor, ca sa nu blochez intersectia, am ales sa opresc pe trecerea de pietoni. Masina oprita in fata mea a reusit sa se strecoare in dreapta, mie mi-a fost frica sa ma urnesc si sa dau mai in fata pentru ca deja traversau pietoni. Drept urmare m-am ales cu o ”proasta dracului” de la un membru al unui grup de vreo 7 tineri si cu niste priviri dispretuitoare si agresive de la ceilalti. Ce sa zic, frumos mod de-ati incepe ziua. Ma intreb de multe ori cand patesc asa ceva, ce anume ii determina pe oamenii astia sa se poarte asa si de unde convingerea ca persoana agresata verbal/fizic nu va raspunde cu aceeasi moneda…
Pe el si cei ca el ,i-as trimite la munca grea vreo trei luni in folosul comunitatii,un fel de reeducare cu stingerea la 22 fara tv si telefon …dupa ce ies de aici ,la revedere nervi!astia nu mai pot de bine!!
Din pacate, reactionam asa fara sa ne dam seama macar. Nu înjurînd neaparat. Dar cu agresivitate si fara empatie sau macar politețe. Dar parca tot la fel de rea e politețea formală, rece, care îndeplinește condițiile de forma, lipsindu i fondul. Ma gandesc acum la multumescul spus automat la magazine la casa, cu privire absenta și fără pic de recunoștință. Sau la usa tinuta deschisa, dar cu nerăbdare si trântita in spate cand celalalt abia a apucat să intre.
Ăștia sunt românii.
Ceilalți, doar excepțiile care regretă că nu s-au născut în locul potrivit.
Așa-i românul: Prost, nesimțit, leneș și cu gura mare pe deasupra.
Lipsă de educație, grefată pe un fond violent.
Nu au niciun Dumnezeu, nu le pasă decât de ei.
Cei recalcitranti,agresivi au de fapt o stima de sine redusa,asa sustin psihogii!
Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 192)
Bunul-simt, empatia, rabdarea si generozitatea sunt pe cale de disparitie….
Da. Pentru ca sunt legate strans de educatie. Si ea e pe cale de disparitie. Nu doar in Romania, doar ca la noi e cumulata cu nivelul scazut de trai si rezulta un monstru de lipsa de umanitate.
Binenteles ca exceptiile confirma regula. Doar ca sunt prea putine. mult prea putine.
Deci daca am o problema personala am automat scuze ca sa opresc aiurea masina, sa nu fiu atent in trafic, sa blochez intersectii, sa opresc pe treceri de pietoni. Aham.
Inseamna ca aia din tarile cu apa calda n-au deloc astfel de probleme ptr ca n-am vazut astfel de chestii in traficul lor. Dar noi sintem o specie aparte, avem scuza la orice.
:))))
Ca să ai dreptate le-ai pus pe toate.
„sa opresc aiurea masina, sa nu fiu atent in trafic, sa blochez intersectii, sa opresc pe treceri de pieton”
Mai aveai de adăugat dat cu cuțitul și aveai 100% dreptate.
Când eu am scris că a oprit 8 secunde într-un loc unde se putea depăși ușor. Că reiese clar din text…
U… u clever u…
Sunt injurata in mod constant in trafic in cei 50 de km parcursi (50% pe DN1) pentru ca aleg sa respect regulile de circulatie