Stateam. Pur si simplu stateam, cu mainile unite in fata, cu capul in jos, cu privirea fixam roata stanga-fata a masinii.
Vine direct si cu toate ca intreaga asistenta era tacuta, spune cu voce tare, mult prea tare:
– Bine ati venit pe la noi!
Ridic privirea nauc, o vad. O doamna pe la vreo 45 de ani, imbracata frumos, zambea larg. Ii raspund, dar nu cu zambetul de la teveu…
– Cu tot respectul dar n-am venit deloc bine.
Fara sa clipeasca imi marturiseste ca…
– Nu sunteti singurul pe care l-am cunoscut, am mai vazut vedete, si…
O intrerup. Cu un ton cat mai retinut, pe o voce cat mai joasa:
– Cu tot respectul, Doamna, dar nu este momentul, imi cer scuze… si las privirea in jos din nou.
Totusi, imi dau seama ca dupa vreo 10 secunde n-a plecat. Ridic privirea din nou. Ma privea cu colturile gurii trase puternic in jos, a dezamagire si cu buza de sus arcuita spre nas, a scarba.
– Vedete de carton. La televizor esti simpatic, da’ e doar de ochii lumii, cine te crezi?! Au dreptate astia de la reviste ca sunteti toti niste basinosi!
– Doamna, ati observat unde suntem si ce se intampla?
– Nu ma intereseaza!
– Atunci e clar, sunt o vedeta basinoasa…
A plecat mormaind alte nemultumiri si m-a lasat. Am intrat in biserica, sa-mi iau la revedere de la Diana. Apoi n-a mai durat mult si-au scos-o din biserica, au urcat-o in dricul parcat in curte, cel pe a carui roata o fixasem mai devreme cu privirea si-am plecat toti spre cimitir.
[sursa foto]
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.