Sari la conținut

Au trecut destui ani de la criză, dar ne putem aduce lesne aminte cum și-au pierdut unii casele, mașinile, totul.

Sigur, acum este ușor să judecăm greșelile făcute în urmă, dar la momentul respectiv realitatea părea cu totul alta decât acum.

La momentul acela auzeam vorbindu-se de milioane de euro de parcă vorbeau de purici, nu de… euro.

La momentul acela vedeam mașini de sute de mii de euro conduse de oameni de care-mi aduceam aminte clar că aveau cu doar zile înainte… Dacia Nova.

La momentul acela totul părea posibil.

Și oamenii erau gata să facă totul… pentru ca acest posibil să fie al lor.

Dar pentru a face totul… era nevoie de bani. Cei mai mulți s-au înfipt în economiile de viață, alții chiar și-au vândut casele pentru a face bani de investiții.

Și-au vândut apartamentele părinților pentru a cumpăra nu-știu-câte mii de metri de teren pe toate tarlalele din jurul orașului.

Ba că se face o altă centură, ba că se face nu-știu-ce centru comercial uriaș, ba că se construiește o nouă autostradă… fiecare zvon dezvolta o isterie în jurul lui, oamenii vindeau tot pentru a face rost de bani și-apoi pentru a face investiții.

Și-așa au crescut prețurile, așa s-au făcut averi de milioane de euro, așa vedeam pe străzi mașini pe care englezii, francezii sau americanii nu le văd decât la saloane auto sau prin filme.

Aveam în Berceni două Ferrari. Două! Cumpărate de noi, una din România, cealaltă din Germania (și adusă pe roți, evident).

Opulența asta afișată peste tot îi încuraja pe oameni să investească și mai mult, având speranța unui câștig și mai mare.

Și-au investit mai mult.

Și mai mult.

Și a venit criza.

Și nu mai avem nici un Ferrari prin Berceni. Nici măcar o roată. N-au rămas decât pozele. Majoritatea celor care au investit atunci s-au trezit surprinși de criză cu mare parte dintre bani băgați în fel-de-fel de pășuni. Apoi i-au prins din urmă datoriile și au început să vândă din mașinile scumpe și casele inutil de mari.

Apoi au vândut pe prețuri de nimic și pământurile pe care le văzuseră ca investiții.

Și am tot repetat cuvântul acesta, ”investiții”. De fapt, n-a fost vorba de nicio investiție.

A fost speculă bazată pe zvonistică, povești și bârfe.

Și treaba asta cu informarea înainte de a-ți investi banii este valabilă în orice domeniu.

Scriu asta pentru că am ales să fac parte dintr-o campanie de conștientizare a faptului că orice investiție faci… trebuie s-o faci după ce te informezi. Altfel nu se numește investiție, e lăutărie.

Toată treaba asta se numește #iAMtradingNOTgambling și e pusă la cale de băieții veseli de la Admiral Markets.

Dă-i un click aici, să vezi despre ce-i vorba…

19 comentarii despre "Cum au ajuns unii din oameni normali… săraci lipiți"
  1. Ionelia

    In Romania „au murit” multi manageri dupa si in timpul crizei dar partea buna ca s-au nascut altii care poate au invatat ceva din experientele celor care au plecat de pe piata.

    răspunde
  2. cronos

    Pro: Jos palaria pentru departamentul lor de marketing si PR. Nici in rest nu stau prea rau, in opinia mea sunt pe prima pozitie in Romania. Mesajul vostru e sanatos si transmis clar. Contra: strict raportat la campania lor de „educare”, nu pot sa nu sesizez un mic iz de ipocrizie ;). Concluzia: Recomand, dar doar cu doza sporita de atentie!

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Din câte știu opinia ta este corectă, chiar sunt pe primul loc.
      Cât despre contra ta… afirmația asta poate fi făcută despre orice campanie de senzibilizare/informare/donare/CSR a unei companii.

  3. Sergiu

    Intr-un satuc de campie, a venit un investitor strain, insotit de asistentul lui. A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:
    – Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 euro.
    Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.
    Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor:
    – Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.
    Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului.
    Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in tara sa, presat de afaceri, lasandu-l pe asistent cu broscutele, urmand ca el sa se intoarca dupa cel mult o saptamana. Inainte de a pleca, le-a spus:
    – Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in tara. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
    A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:
    – Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti?
    Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat dupa seful sau, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.
    Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.

    răspunde
  4. Edaurd

    Asta cu broscutele e maxima :))) defineste prea bine tipul romanesc de întelegere a definitiei de business. Adevărat, Romania nu are istoric comercial aproape deloc. In cei 50 de ani de comunism s-au sters bine urmele dezvoltarii interbelice, iar ce a urmat după ’89, cu mici exceptii, eu le numesc „ciupeli, cioace si combinatii”. La noi asta e de bază: combinatia. Vad foarte des oameni care au ceva bani. vor sa faca si mai multi, dar habar nu au ce sunt alea business plan, amortizare, etc. Din lipsa educatiei de acest fel! „Pun botul” la orice tip care ii spune ca are o manevra cu un teren, bloc, etc. Principiul e investitie minima-profit maxim :)
    De aceea consider binevenită intiativa asta, poate dau in ochi si „investitorii” pe site si mai invata cate ceva, nu numai sa se plângă ca nu stiu de ce nu a mers combinatia :))

    răspunde
  5. georgi

    buna campanie,bravo
    dar,Cabral,spune sincer:ai avut si tu prieteni care au investit prost.sau chiar si tu?

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Sigur că am avut și prieteni care au investit prost. De fapt… greșit spus investit… s-au aruncat să bage niște bani în lucruri care păreau sigure.
      Cam așa cum părea și treaba cu broscuțele scrisă de Sergiu mai sus…

      Cât despre mine… am cumpărat împreună cu părinții mei un teren pe Giurgiului, în speranța că reușim să luăm un credit și să facem acolo o mică sală de sport a familiei (noi toți – tata, mama, soră-mea și cu mine – suntem antrenori și sportivi).
      A venit criza și n-am mai luat creditul, dar terenul nu l-am dat, noi încă sperăm… :)

      Și mai avem un alt mic teren pe Valea Doftanei, luat în speranța că ne facem acolo o căsuță de vacanță. Până acum n-a ieșit nici asta… :)

      Deci… noi nu ne-am apucat de investiții, știm doar cu munca.

    • Marius Capatina

      Te pot ajuta eu cu sfaturi pentru casuta de vacanta :) Fonduri europene nerambursabile, AFIR, Submasura 6.4.

  6. radu

    Buna asta cu Admiral…
    Forex este varianta digitala si „desteapta” de a obtine profit pe baza zvonurilor… si este gambling autorizat… si se imbogatesc traderii si nu jucatorii…

    răspunde
  7. Coradrian

    Totul a fost o iluzie. Au crezut ca daca se imprumuta la banca o gramada de bani, o sa aiba bani de rata si dobanda o viata. S-au inselat ! Altii au crezut ca pretul imobiliarelor o sa creasca cat vor traii ei. Deja se ajunsese la sume de Monaco in Pipera si Snagov. Au crezut ca daca isi fac leasing vor avea bani pana la sfarsit sa le dea. Poate ca ar fi putut….dar nu la masini de sute de mii de euro. Cunosc 3 persoane care si-au luat maybach 57 , altul Lamborghini Gallardo si unul un Ferrari F430 Spider la vremea aia luate in leasing. O anomalie ca in tara asta nu am mai vazut. Criza a fost din cauza bancilor care au acordat credite te miri cui sa isi faca 7 blocuri dupa care sa le vanda la supra pret !

    răspunde
  8. Afaceri

    Nici o investitie nu este sigura pentru ca daca ar fi sigura ar avea toata lumea bani. Pentru ca cineva sa castige trebuie ca altii sa piarda. Acum fiecare isi calculeaza riscurile si decide … Totul depinde de om.

    răspunde
    • Ioana

      Din pacate, ideea generala este de castig-pierdere. Nici macar nu gandim varianta de castig-castig. Propagam ideea ca pentru a castiga, cineva trebuie automat sa piarda. Daca se schimba gandirea, se schimba actiunile si, deci, automat rezultatul. Investitiile sunt de viitor, in conditiile unei informari temeinice si a unei educatii financiare bune. just saying…..

  9. Victor

    Da de unde, n-au fost oameni normali cei care au ajuns saraci lipiti. Toti astia care s-au repezit sa-si ia masini f scumpe si case mult mai mari decat au nevoie niste oameni normali au fost niste consumatori lacomi si prosti, naiba sa-i ia.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      De ce atâta ură pe niște oameni care și-au făcut rău singuri… nu înțeleg. Dar știi tu mai bine…

    • Victor

      Pai oamenii astia nu doar lor isi fac rau. In prostia si lacomia lor ei distrug planeta: consuma materiale si energie pt proiecte imobiliare fara sens; ocupa terenuri care altfel ar fi necesare in agricultura; taie paduri si fac vile peste tot; fac mizerie peste tot…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.