Ce transformă colegul de muncă în dușman?

– Salut,Cabral!M-am angajat de cateva luni la un loc de muncă nou.Imi place ce fac,e foarte tare,doar ca din prima saptamana am inceput sa am niste replici mai nasoale cu unii dintre colegi.Am crezut ca o sa ma cunoasca si o sa treaca dar e din ce in ce mai rau.Nu as vrea sa plec de aici,locul super si e aproape de casa,plata e buna,dar atmosfera e praf.Partea urata este ca nu imi dau seama unde si daca am gresit.Imi dai un sfat?

Să-i răspundem lui Cătălin, dacă zice că are nevoie de un sfat. Eu scriu în articol. Voi, de aveți un sfat de dat, într-un comentariu.

colegiMuncim cu toții, mai mult sau mai puțin. Ne vedem de ale noastre și încercăm să strângem. Să strângem momente plăcute în familie, grade de confort, distincții și mențiuni, plăcere și, de ce nu, bani.

Acolo unde lucrăm se întâmplă să avem colegi. Deștepti sau mai puțin, frumoși sau mai puțin, plăcuți sau neplăcuți… ne sunt colegi și nu-i alegem noi. [sursa foto]

Ei bine, colegii ăștia de care zic eu acum ajung să ne fie uneori dușmani. Cum se ajunge acolo?

De cele mai multe ori neînțelegerea punctului de vedere, comunicarea defectuoasă sau probleme personale… toate sunt motive îndeajuns de contondente pentru a strica iremediabil o relație la muncă.

Care sunt 3 dintre cele mai dese motive?

a) concurența directă. În momentul în care între doi colegi se duce o luptă pentru același post… apar divergențele. Dar oamenii pot concura fără să se urască, nu?

Or putea ei, dar atunci când unul dintre ei folosește lovituri sub centură pentru a câștiga… atunci rezultatul va fi dușmania dintre cei doi. Forever and ever…

b) invidia. Dacă unul dintre colegi îl invidiază pe celălalt… între cei doi se va instala o dușmănie din aia lipicioasă, nocivă și deranjantă. Și n-ai ce-i face omului care invidiază… va fi rău și punitiv cu fiecare ocazie, pentru că așa simte.

c) lipsa de tact. Sunt momente când doi colegi care n-au mare treaba unul cu celălalt ajung să se urască. De ce? Pentru că nu știu să-și menajeze sentimentele și trăirile. Glume ce pot fi considerate nesărate, ironii în fața altor colegi, vorbit de sus sau tăvălirea orgoliului celuilalt… toate astea, separat sau împreună, duc la dușmănie.

Acum, Cătălinule, nu știu dacă ai făcut și câte ai făcut din astea, că nu mi-ai dat detalii… sper să o dregi cumva.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • lidia
    • 07.02.2015

    Poate ca inainte de orice replica, dura poate, ar fi bine sa incerci sa i privesti dintr un alt p dv. De exemplu imagineaxa ti ca sunt oameni de bine, ca sunteti colegi si ca e bine sa existe un respect reciproc. Fii tu mai bun decat ei si ai sa vezi cum nu au ce sa mai spuna. Fii mai bland cu ei si fara replici taioase. Aceasta nu denota decat teama. Pentru ce ? Nu sunt motive.

    răspunde-i
  • Swiss_made
    • 20.04.2014

    Convietuirea pe termen lung cu persoane
    fata de care nu am putut face o alegere,
    e din start Delicata. Pe scurt, il lavoro
    non e un matrimonio d’amore. Pazienza…

    răspunde-i
  • Iona
    • 17.04.2014

    Ce am facut: am vorbit deschis despre problema, m-ar retras in coltul meu(alta solutie nu am avut) si timpul a rezolvat partial problema. Nu suntem prieteni, dar mergem in paralel.
    Sinceritatea nu mai are ce sa strice 🙂 … poate te ajuta.
    Bafta!

    răspunde-i
  • Cronos
    • 17.04.2014

    Amu…Cataline…nu`s io un om cu inima larga, dar de dragul omului mare zau ca as pune umarul…daca as avea la ce.
    In zilele mele de maxima amabilitate, la asa solicitare ti-as fi dat un ignore mare cat tine…si nu din rautate sau comoditate ci pentru ca in viata trebuie sa inveti si Cum sa ceri.
    Sa revenim
    Zau daca inteleg cum te poti astepta sa te ajute cineva pe baza informatiilor prezentate.
    Lucrezi undeva de cateva luni, ai avut de la inceput niste replici nasoale cu unii, sperai ca daca o sa te cunoasca mai bine o sa treaca.
    Intrebi daca ai gresit si ceri un sfat.
    E ca si cum ti-as spune eu acum “draga Catalin, am o problema, da-mi un sfat te rog”
    Ce zici? Ai reusi?

    Daca urmaresti reactia lui Cabral, fa nene un pustiu de bine si explica putin mai pe larg de la ce pornesc discutiile si in ce consta atmosfera neprielnica…nu de alta dar ne pierdem timpul facand presupuneri si scenarii de pomana.

    • Bre, sa ne intelegem…. eu nu facut scenarii…. eu facut generalitati. Diferenta mare. 🙂 Habar n-am cine e asta neintelesul. Da’ e un fel de moda sa alergam prin viata si… la sfarsit sa vedem ca practic n-am castigat nimic. Atunci devenim mari victime ale destinului si incet, incet ne tranformam in agresori. Nu bine estem. Spus si eu niste chestii sa stie omul cu ce pleaca la drum si sa o lase mai moale daca se incadreaza, daca nu sa ne spuna el sau… bafta la rechini! Da’ sa nu tipe daca il doare cand papa… Ca aia papa tot. 🙂

    răspunde-i
  • Izabela
    • 17.04.2014

    Depinde ce te intereseaza la locul de munca. Atata timp cat nu te incurca in ceea ce ai de facut, nu trebuie sa te intereseze. Munca e munca, nu e nevoie sa ai prieteni, chiar daca stai 8-9 ore acolo. Mi-e greu sa cred ca nu ai chiar nici un om de care esti apropiat. Acum depide si ce replici ai avut la inceput..

    răspunde-i
  • Cris
    • 17.04.2014

    Iesi la o bere cu ei :P, se pot rezolva multe socializand impreuna in afara biroului.

    răspunde-i
  • La servici mai sunt cateva cutume… depinde de servici… Asa ca mi-as permite sa il completez pe Cabral cu:
    1. ierarhia – ca nimic nu-i mai de nesuferit omului decat servitorul ajuns Imparat si femeia curva ajunsa mare doamna.
    2. respectul pentru aia “mai batrani” – a fost cucerit cu plecaciuni si multe compromisuri in timp si “li se cuvine” la unii, altii chiar au experienta dar poate ca viata i-a invatat sa fie mai precauti si mai ursuzi.
    3. prima impresie – vezi povestea aia cu Nastratin si cu inmuiatul hainelor in bucate si nu te astepta sa scapi prea usor daca vrei sa o schimbi, vorba aia… concurenta mare
    4. disponibilitatea – e o subclasa a antecedentei, dar daca te-ai multumit cu putin si te-ai afirmat ca “fraier”, nu te astepta sa fie tot atat de draguti cand nu mai ai timp.
    5. atitudinea fata de ceea ce faci – daca iubesti munca ta, nimic nu mai conteaza si calificativele ti le dai singur, daca insa nu prea esti sigur de ceea ce prestezi, vei cauta mereu confirmare de la altii si… aia nu ti-o dau decat daca e opera lor, altfel… nu-i rost de graba.
    6. ideea de lider de grup in fata caruia se pleaca toti- nu te astepta sa fie musai un expert. Nici vorba. Vorba aia, cei care stiu, actioneaza. Cei ce n-au habar, conduc turma. Da e o smecherie si acilisea ca ala ori e regulat de unul mai mare (nu ma lua cu amoralitatile ca nu ma refer musai la ele), ori e din fire mai naravas calcandu-si sefii pe coada cu mult curaj si aplomb tinand ades spatele la scaparile grupului care i se aliaza, ori a realizat ceva benefic pentru toti prin luptele sale cu rechinii si si-a castigat un loc. Daca vrei sa-i iei locul, trebuie sa ai cu ce… nitel in plus, altfel… stai la coada si faci plecaciuni amorale.
    7. expectantele grupului fata de cine trebuia sa fie in locul tau – si daca n-ai picat in strachini pe “locul altuia” ce era musai sa fie acolo dupa parerea lor din diverse motive ce lor li se pareau intemeiate, atunci cand ocupi un post, toti se asteapta sa ai experienta aluia care a plecat. Nu iti fa griji, nu vei fi niciodata ca ala plecatul, dar…. poti fi mai bun ca el.
    8. sforile de subsol – fiecare loc de munca are reguli scrise si nescrise dupa care functioneaza. Pe alea nescrise n-o sa ti le spuna nimeni dar de acolo apar sponsorii si… beneficiile anexe ale unora… nu neaparat ale celor din capul trebii. Nu te apuca sa dai impresia ca ai venit sa faci curatenie si dreptate ca vei speria lupii si te musca. 🙂
    9. istoria grupului – gasesti acolo traume, frustrari, intamplari fericite, relatii bune, “divorturi”, tradari, greseli, amintiri dragi, amuzante, triste, complicitati si multe diverse alte lucruri care unesc sau dinamizeaza grupul, care ii dau un sens comun sau il destrama, dar care totodata aduc un soi de preconceptii vis-a-vis de “astia noi veniti” prin asociere. De regula nimeni nu prea vorbeste la munca despre ceea ce a fost, dar… e bine daca ajungi sa ii cunosti. Eu cred ca te cam grabesti si pui o eticheta precoce. Poate n-ar fi rau sa stai o vreme cumintel in banca ta, sa-ti faci treaba si sa vezi ce se intampla. Eu una iti doresc multa bafta! Vorba aia…. toate inceputurile sunt grele… 🙂

    • Cronos
      • 17.04.2014

      moaaaamaaaa ce harnicuta suntem azi la scris…butoane noi?

    răspunde-i
  • ionnis
    • 17.04.2014

    Catalin, fii la fel de nesuferit ca si pana acum si fa-i pe ei sa isi dea demisia :))

    răspunde-i
  • A.
    • 17.04.2014

    f) instinctul de haita

    răspunde-i
  • A.
    • 17.04.2014

    d) rautatea gratuita
    e) superioritatea si superficialitatea

    răspunde-i
  • Loading...