Spuneam aseară că uităm să fim oameni. Și nu vorbeam despre cei care s-au înrăit fără limită, vorbeam de fiecare dintre noi, cei care alergăm de colo-colo cu treabă, responsabilități, probleme… de uităm, de fapt, ce contează în viața noastră.
Nu uităm de prieteni pentru că asta vrem… o facem pentru că ne focusăm atenția pe probleme.
Dar uitând de ei… îi ștergem, chiar de nu vrem, din viața noastră.
I-am rugat pe ai mei să-mi dea pe Facebook niște poze în care apar alături de ei.
Cum ar arăta viața mea fără ai mei amici și prieteni?
Așa:
Da, viața fără ai tăi, familie și prieteni, e tristă.
Și e trist că uităm ce contează și alergăm o viață să înfăptuim lucruri care, de fapt, nu contează atât de mult.
Ați văzut în ce categorie e publicat postul… m-au rugat cei de la NN să răspund la treaba asta: Te-ai întrebat vreodată, dintre toate câte trăieşti, ce contează pentru tine cel mai mult?
Cariera? Gloria? Popularitatea? Banii? Succesul?
Am încercat să răspund în cuvinte puține să arăt cât de tristă e viața atunci când ce contează mai mult, familia și prietenii, nu există.
Nu te mai grăbi. Stai cu ai tăi.
O parte dintre ai mei sunt ăștia…
… prieteni, colegi, uneori frați de suferință ori parteneri de distracție… oameni frumoși pe care viața mi i-a scos în cale și alături de care am rămas.
Și apropo de viață…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.