Înainte de orice, știu că n-ai timp, dar dă-i un <play>. Nu pierzi nimic, promit.
Ce-am pierdut?
Timp. Asta am pierdut. Timp.
Au trecut zilele. Cu lunile. Și anii. Și-am pedalat în gol vânzând timp și cumpărând cu el nimicuri.
Și-am pierdut ocazii. Ocazii s-au dus, da.
Le-am lăsat să treacă pe lângă mine. Ca și când n-ar fi fost niciodată.
Dar un gând, unul sec și zevzec, îmi spune des, tare și răspicat de undeva din spatele ochilor: S-au dus, Gogule, multe ocazii.
Gusturi, și de-asta am pierdut. Da, gusturi.
Fripturi negustate, sosuri neplescăite, buze nemușcate.
Pierdut-am mirosuri, atingeri, zgârieturi și dezmierdări, pălmuiri și îmbrățișări… s-au dus nerostite vorbe și neauzite gânduri.
Am pierdut sunete. Ca piesa asta căreia i-ai dat <play> la început. Cât de bună e, cât de bine sună, cât de tare intră în suflet? Oare câte alte piese bune ca asta am pierdut?
Măcar de-acum încolo să nu mai pierd, zic.
Noapte bună. Da, nopți o să mai pierd. Multe.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.