Avem fiecare frământări și așteptări, avem sughițuri și dezamăgiri, avem speranțe.
Vrem lucruri.
Ne dorim experiențe.
Facem calcule pentru a avea una sau alta, pentru a trăi una sau alta.
Și dacă unul speră să-și ia o mașină mai bună, altul speră să reușească măcar să-și schimbe anvelopele.
Dacă unul de-abia așteaptă să mănânce o vită argentiniană pe terasă la #mydubai, altul tropăie de nerăbdare să rezolve un dublucheese la Mac.
O să fii tentat să-mi spui că unul e bine de tot, dacă speră la avioanele alea, în timp ce celălalt e vai-mama-dânsului.
Uite, eu o să-ți arăt că amândoi sunt foarte bine.
Avem fata asta care speră să-și pună un dinte. Dar nu are banii pentru asta.
Speră să-și achite facultatea.
Să facă măcar câteva ședințe de psihoterapie.
Sigur că ai putea, de-ai vrea, să ajuți cu ceva. Oricât.
Dar nu numai pentru asta îți scriu.
Îți scriu acum pentru a-ți aduce cumva aminte că sunt multe șanse să fii fericit, dar să nu-ți dai seama.
Sunt multe șanse să trăiești o viață mișto, dar să lași niște insuccese – de fapt – minore să te agaseze și să-ți acrească minutele.
Am un prieten care a trecut prin multe și care are o vorbă:
– Bă, în viață e întotdeauna loc de mai bine. Dar e loc și de mult mai mult rău. Zâmbește, ce naiba?!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.