Binele inspiră bine. Plus două premii: 500 de lei și 200.000 lei.

Îmi pun și a doua lopată în portbagaj, să fiu eu sigur. La știri nu se anunțase nici o zăpadă mare dar București-Iași-București noaptea și în mijlocul iernii nu e un drum pe care să-l iei în râs.

Am trecut de Bîrlad și după o curbă la dreapta mi s-a părut că strălucește ceva.  Am oprit. Un Hilux cu motorul pornit zăcea într-o rână în șanțul de lângă șosea.

Am bătut în geam, s-au speriat săracii oameni de-am auzit răcnetele prin geamul închis, nu luasem în calcul că afară noapte, eu cam întunecat… nu mă vedeau. Am aprins telefonul, au deschis geamul. Patru suflete în mașină, un domn pe la 60 de ani și trei femei.

Mi-au zis că încercaseră să împingă mașina dar că n-au reușit. Nici n-aveau cum. Am calculat că nici eu nu puteam să-i scot de-acolo, aveam o Alfa 147 pe vremea aia, nu-i urneam.

M-am oferit să-i duc înapoi la Bârlad, s-au bucurat de ziceai că le-am pus în brațe bilete pentru un sejur în Hawaii. I-am dus, ba am făcut două drumuri, să le duc și bagajele. Apoi mi-am văzut de drum.

Trec 6 ani, plec de la Oradea la București cu bestia mea, un Pajero Sport vechi și de demult. Eram pregătit de iarnă cum rar s-a mai văzut, cu lopeți și nisip, lanțuri și șufe. Trec de XXXX și frumusețea mea de cauciuc de pe dreapta îmi explodează (de-atunci n-am mai folosit reșapate, ale naibii sărăcii!). Explodează cauciucul, reușesc să reduc viteza dar nu îndeajuns de mult, sare tanculețul peste malul de zăpadă de pe marginea drumului, mai face vreo 5 metri și se oprește.

– Uof! Că fix de-asta aveam nevoie!

Mă dau jos, dau ocol mașinii, situația era tristă… dreapta față era zdrențe, puteam să cuplez și 6×6 că nu ieșeam de-acolo. Roata de rezervă se scoate pe sub mașină, stă dedesubtul portbagajului, așa că trebuia să fac o groapă ca să am loc s-o scot de sub mașina. Îmi lua cel puțin două ore. Dar chiar dacă scoteam roata nu aș fi putut ridica mașina pe cric, era într-o zăpadă de cel puțin un metru și-apoi pământ.

– Mi-am luat fatality… zic amărât și o iau înot printre nămeți spre șosea. După vreo 10 minute deja dârdâiam, nu trecuseră decât vreo două mașini, fără intenție de a opri.

Apare un TIR. Dau din mâini. Trece de mine. Înjur. Frânează și oprește. Îmi cer scuze în gând și-o iau la fugă după el. Explic și-l rog să mă ia cu el. Îmi zâmbește larg în timp ce își pune niște mănuși groase în mâini. Își ia o vestă pe el și zice Hai, că avem de săpat!

Am săpat amândoi vreo 20 de minute, am scos rezerva. A adus el apoi o talpă de metal de-am fixat cricul pe ea și-am ridicat mașina. Am schimbat roata. Între timp au mai oprit două camioane. Am legat două șufe și m-au remorcat afară din zăpadă. Într-o oră eram gata de drum. Am fugit la mașină, am luat portofelul, am scos niște bani și i-am pus omului în mână. Iar a zâmbit larg, a luat banii și mi i-a băgat în buzunar.

– Pentru bani nu munceam atât nici la mașina mea, chemam depanarea. Tu mi-ai scos părinții dintr-un șanț acum câțiva ani, lângă Bârlad. Îți eram dator.

Mi-a strâns mâna și și-a văzut de drum. Și-acum îl pomenesc, după cum vedeți, de fiecare dată când vine vorba de fapte bune.

Și spun întotdeauna că binele inspiră bine.

binele inspira bineAcum gândește-te la ce faptă bună ți-a făcut cineva vreodată. Dacă ai chef s-o povestești (pe lung sau pe scurt) ai șansa să câștigi un premiu de vreo 500 de lei (un set foarte mișto de gătit și încă niște chestii surpriză – ideea este că poți folosi kitul ăsta ca să faci și tu un bine la rândul tău).

Povestești într-un comentariu, dai un share articolului ăstuia pe FB (atenție la setările de confidențialitate) și câștigătorul va primi prin tragere la sorți premiul despre care spuneam, un set de gătit foarte mișto (da, mi se pare foarte tare ideea lor). Regulamentul concursului e aici, concursul este ON  între 19 și 23 mai 2014.

Organizez concursul ăsta aici pe blog și pentru a pomeni de premiul de 200.000 de lei pe care cineva vrea să-l ofere. Interesant este că nu e un concurs oarecare ci că se adresează doar celor care fac fapte bune.

Este vorba de o campanie numită METRO –  Starurile Comunității, prin care ei vor să recompenseze întreprinzătorii independenți care contribuie la bunăstarea comunității din care fac parte.

Astfel, antreprenorii cu afaceri mici sau mijlocii care derulează și acțiuni sociale, educaționale sau de mediu în folosul comunității, pot câștiga premiul de 200.000 de lei pe care METRO îl pune la bătaie.

Bun. Revenind la concursul care ni se adresează nouă, te întreb ce faptă bună ți-a fost făcută (și dacă vrei să spui, ce faptă bună ai vrea să faci cu kitul de gătit despre care spuneam?)?

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Iulian
    • 26.05.2014

    Bine nu cred ca mi-a facut nineni niciodata, iar cu acest kit, am sa il uzez in pregatirea pachetelor de mancare ptr singurul meu bunic.

    răspunde-i
  • Claudia Epure
    • 26.05.2014

    Nu știu dacă nu cumva e prea târziu ca să îți mai scriu, dar sunt oameni lângă noi ca re ne ajută fără un interes. Am văzut un comentariu legat de pâine, îmi amintesc că, studentă fiind, eram la un magazin să iau pâine, aveam bani la mine, dar era o bacnota mare la care vânzătorul nu putea să îmi dea rest. Celelalte magazine la care puteam schimba închiseseră rapid, se apropia furtuna, iar băiatul de la magazinul de pâine mi-a dat pâinile, spunându-i că are încredere că voi reveni, dar dacă nu o voi face, nu se supără. Am revenit cu banii în altă zi și nu îi venea să creadă, nici mie că uitase, mă gândeam că face asta des, deși nu cred că avea un câștig prea mare. În plus, acum fiind la începutul unei a doua sarcini, mă bucur de niște colegi de birou deosebiți care au grijă de mine mai ceva ca un copil mic. Când este ceva bun în meniul lor, au grijă să îmi păstreze și mie ca să nu am cumva pofte. Cu acel kit i-aș pregăti ceva piticului meu nr. 1 (nr. 2 fiind pe drum), pentru că este tare mofturos și sigur aș face ceva și pentru colegii mei cei super atenți și drăguți. Mi-a plăcut povestea ta, o adevărată lecție de viață.

    răspunde-i
  • Cristina Elenà
    • 26.05.2014

    O fapta buna fost atunci cand mi-am cumparat masina si nu prea ma descurcam cu parcarea :))) deh sunt fata. Un paznic de pe strada Mihai Eminescu din Bucuresti m-a ajutat sa parchez intr-o zi in care ploua, era foarte aglomerat iar eu trebuia sa ajung la facultate. Mi-a spus sa stau linistita ca are el grija dee masina mea pana ma intorc. Au trecut 2 ani de atunci si in fiecare zi cand merg spre facultate il salut!!! A fost o intamplare foarte frumoasa. Cu kitul de gatit as prepara un pranz pentru prietenul meu, deoarece el m-a invatat sa parchez si sa nu ma mai plang :)) 😛

    răspunde-i
  • Intamplarea de care vreau sa-ti povestesc se intampla acum 4 ani. In concediu, plecam din Bucuresti catre Constanta, mergeam lo o prietena cateva zile.
    Ajung in gara Constanta , eu plecasem de acasa cu niste sandvisuri, dar …mi-am luat din gara alta “bunataturi” si nu m-am atins de sandvisuri.
    Cobor din tren, o sun pe prietena mea ca am ajuns, urma sa vina sa ma ia, sa ajungem in Navodari, unde sta ea. Pe bancua pe peron vad un om al strazii cautand in gunoaie dupa mancare. Mi-am adus aminte de sandvisurile mele, le scot si-l rog sa le primeasca ! Aproape ca a inceput sa planga, nu-i venea sa creada ca mananca mancare adevarata dupa multe zile de lipsa.
    S-a ajezat langa mine pe banca si a inceput sa manance, chiar ii era foame !!! I-am dat si o sticla cu apa, ca era necesar !
    A fost o bucurie imensa ca am ajutat un om si nu am fost nevoita sa dau acele sandvisuri la un catel….:)))
    Iar acel kit de care vorbeai tu l-as darui mamei mele, i-as face o deosebita bucurie.
    Mulkta sanatate si toate cele bune, Cabral ! 🙂

    răspunde-i
  • Ionut
    • 26.05.2014

    De departe ce-a mai tare faza pe care am patit-o este urmatoarea (un pic pe langa ce e mai sus):

    Ma duc dupa prietena s-o iau de la restaurantul in care lucra in acea vreme. Cand ajung era plansa toata si-mi zice ca din neatentia ei si cu largul aport al unui cetatean, cel din urma o “facuse” de 100 lei. Mai da un pachet de tigari, mai da o apa, ia 100, da 50 si per total a rezultat paguba.

    Mergem acasa si fiindca ploua si era destul de bezna in fata blocului ma dau jos s-o ghidez sa parcheze pe trotuar intre doua masini (loc destul de stramt de altfel). In momentul in care ajunge cu farurile spre masini, observ lipit de farul uneia dintre ele fix 100 lei. Am ramas fara cuvinte..

    • Ionut
      • 26.05.2014

      *cea

    răspunde-i
  • Madalina
    • 26.05.2014

    Cand am calcat prima data in Bucuresti, nici nu aveam habar cum gasesc sediul facultatii la care voiam sa ma inscriu. Inutil sa mentionez ca am mers 4 statii de metrou pe jos ca aveam eu impresia ca la Universitate ar trebui sa fie toate facultatile. Atunci mi-a sarit in ajutor o doamna careia ii multumesc de fiecare data cand intru in facultate, caci daca nu m-ar fi indrumat, a doua zi as fi mers iar 4 statii de metrou si as fi ratat examenul de admitere si un an de zile de pregatiri. Doamnei aceleia as dori sa ii multumesc, oferindu-i kitul de bucatarie.

    răspunde-i
  • Elena Roman
    • 26.05.2014

    De ziua ta te aștepți ca toată lumea din jurul tău să iți ureze toate cele bune, sănătate, fericire, dar ce spui atunci când ți se întamplă ceva inedit ce provine de la necunoscuți? Am fost împreună cu iubitul meu în Brașov, unde ne-am și cazat pentru o noapte. Când am ajuns i-am spus domnului mândră, că altfel nu se putea, că este ziua mea…la care am primit un sincer “La multi ani!”. Am lăsat bagajul în cameră și am plecat la drum, prin oras. La întoarcere am urcat în cameră și ghici ce, pe masă, alături de un bilet cu urările de bine de la gazde, un ghiveci frumos de flori și un pandantiv de argint cu lănțic. Am rămas plăcut impresionată, nicio pensiune de 5 margarete sau hotel de 5 stele nu m-a facut să mă simt mai norocoasă că am poposit în acel loc. Este minunat să traiești lângă oameni încărcați cu energie pozitivă!

    răspunde-i
  • Andreea
    • 22.05.2014

    Ieri a trecut un om pe langa mine si, fara sa ne cunoastem, mi-a zambit din toata inima si mi-a urat sa am o zi buna. Chiar nu era cea mai buna zi a mea…dar asta m-a coplesit si mi-a schimbat-o efectiv!
    Multumesc tie, necunoscutule!

    răspunde-i
  • Victoria
    • 22.05.2014

    Antrenorul meu de fitnes Florin Neby mi-a facut un mare BINE! M-a ajutat sa imi recapt tonusul, starea de bine, sa iubesc sa fac miscare, sa ma simt bine in pielea mea, intr-un cuvant mi-a redat SANATATEA!!!

    răspunde-i
  • Bea
    • 21.05.2014

    Mi-ai confirmat inca o data ca ” what goes around, comes back around.” Eu o sa imi aduc aminte mereu de o doamna care m-a ajutat cand aveam putin peste 6 ani. Mergeam sa cumpar paine, pierdusem banii si plangeam de mama focului in strada din cauza asta si de teama parintilor mei. Doamna respectiva s-a oprit, m-a intrebat ce am patit si mi-a dat bani sa iau painea respectiva. Desi a trecut mult timp de atunci, inca imi aduc aminte ce s-a intamplat si sper ca binele facut pt mine sa i se fi intors inzecit si doar pt ca s-a oprit sa vada de ce plang. O zi faina!
    P.S. Eu ma sustrag de la concurs 🙂

    răspunde-i
  • Loading...