Dă-i un play și citește…
Am schimbat banda și-am trecut pe lângă el, atunci am observat. Capacul de la roata stânga-față flutura agresiv, părea că nu mai are mult și zboară.
Încetinesc, deschid geamul din dreapta și-l rog pe Andrei să-i arate omului, să tragă pe dreapta și să-și prindă plasticul înainte de a-l pierde.
Andrei scoate o mână pe geam, arată spre roata omului și strigă:
– Vezi că pierzi capacul!
Frânează coloana, frânăm și noi.
Omul mai merge vreo 10 metri, frânează brusc, îl vedem că se agită prin mașină și după câteva secunde iese intempestiv din mașină, cu o bâtă în mână, urlând ca ursoaica la naștere…
– Ce morții tăi nu-ți ajunge, bă?! N-ai loc de mine pe stradă?
Andrei al meu se uită la mine interzis și închide geamul. Omul se apropia cu pași mari, învârtind bâta aia deasupra capului.
Sar din mașină, parcă vedeam cum îmi iau două-trei ciomege pe capotă…
Mă vede. Ridică bâta.
– Stai!, îi strig.
Mă recunoaște. Se oprește. Din spate claxoane isterice.
– Prietenul meu ți-a spus că pierzi capacul de la roata de pe față, s-a slăbit ceva și-o să zboare.
Se întoarce și se uită la mașina lui, la roată. Lasă bâta jos. Se întoarce spre mine…
– Zi bună!, îi spun, și mă sui în mașină. Gust amar.
Trec pe lângă el și-l mai privesc o dată. Se uita și el la mine. Perplex. O privire goală, de om gol care-și realizează veninul.
Trist.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.