Sari la conținut

angajare Ma distrez de ceva ani in campul muncii. De la 17 ani tot sunt angajat. La inceput pe stilul “fara carte dar cu spor”, mai tarziu pe genul “am carte si am si chef”.

Ca si angajat, de la inceput am fost genul care, bine motivat, munceste pana la caderea de calciu.

De cativa ani sunt angajator. Am avut diverse domenii de activitate, de la productia de luminari de mari dimensiuni (IBACKA – e mort) si acum la vanzari de scutere, ATV-uri, snowmobile si alte jucarii de oameni mari (bykes.ro).

Cred ca punctual pot spune ca am ceva experienta in amandoua directiile, pot spune ceva care sa fie cat-de-cat bazat pe experienta.

Ideea e simpla: angajatul si angajatorul nu comunica unul cu celalalt. Si cand vorbim de multumiri, acestea sunt importante, vorbind insa de nemultumiri… astea ies la iveala doar atunci cand e prea tarziu.

Si aici pun in spatele angajatului o mai mare parte de vina decat a angajatorului. Pentru ca nu vorbeste. Pentru ca nu stie sa comunice nemultumirile pe care le are, de la programul de lucru si pana la salarizare.

Oamenii s-au obisnuit sa ia ce se da, nu sunt obisnuiti sa negocieze, nu sunt obisnuiti sa spuna unde ii doare. Pur si simplu muncesc intr-un anumit loc de munca pana cand frustrarile sunt prea mari. Si atunci cauta alt loc de munca unde o iau de la capat in acelasi stil.

Ce-i de facut? Inainte sa te decizi ca vrei sa pleci vorbeste cu angajatorul tau, ia-l pe sef deoparte si arata-i unde si ce nu-ti place.

Pentru ca sunt sanse foarte mari ca el (seful, patronul, spune-i cum vrei tu) sa se concentreze asupra altor probleme (si asta e greseala lui) si sa nu se uite ca ai programul prea lung, salariul prea mic in comparatie cu ce faci, sau oricare alta nemultumire.

Acum vreau sa va intreb pe voi de cititi aste randuri, sunteti multumiti de locul vostru de munca? Se pot imbunatati anumite lucruri? Va cautati un loc de munca?

21 comentarii despre "Angajat-angajator, comunicare zero"
  1. Deea

    Locul meu de munca e aproape perfect : nu am sef, nu am program, nu am salariu fix. Lucrez in colaborare cu un birou de arhitectura, am niste colegi minunati si de multe ori, chiar daca nu am treaba, trec pe la birou doar sa ii vad si sa bem o cafea impreuna. Am ales aceasta varianta tocmai pentru ca sefii de pana acum nu m-au ascultat, ca de vorbit…eu am tot vorbit…:)

  2. cabral

    Asta nu inseamna ca au toti urechi… dar daca ai vorbit atunci nu ai macar frustrarea aia ca puteai sa schimbi ceva si nu ai facut-o…

  3. monkey

    ai dreptate ca nu exista comunicare intre angajat si angajator. angajatorul are foarte multe lucruri pe cap si nu poate fi atent la fiecare angajat sa vada cum ii merge, daca e multumit sau nu. angajatul se fereste sa ii spuna angajatorului ca munceste prea mult pentru banii pe care ii ia…uneori sa vorbesti cu seful duce la un rezultat pozitiv de ambele parti..uneori ..nu. de exemplu, am lucrat pana foarte recent intr-un loc.. program: 9 -22 uneori chiar mai mult, cu 2 duminici (uneori nici una) pe luna libere…acum nu mai aveam timp nici sa respir, nu mai stiam cum arata lumea ziua, ca eu o vedeam doar dimineata devreme si noaptea tarziu. m-am dus frumusel si am zis sefului ca..stiti..e totusi cam mare programul si am dori macar toate duminicile(4) din luna libere. a spus ca se gandeste, si dupa cateva zile a venit si ne-a anuntat decizia: ne mareste programul pentru ca muncim prea putin si d’aia avem timp sa ne plangem..si asa ne-am luat frumusel larevedere.

  4. cabral

    e, cand ai de-a face cu un prost poti sa-i vorbesti, sa-i canti, sa-i dansezi ca tot in van e…
    Dar nu-s toti pe langa, dimpotriva.

  5. monkey

    stiu ca nu sunt toti asa, am spus si mai sus. unii chiar te asculta si au grija sa iti respecte si „nevoiele” pe care le impune conditia de om. dar sunt si multi care te storc si de ultima picatura de energie. tot ce poti face atunci e sa cauti in alta parte, oricat de mult ai castiga. pentru ca atunci cand nu mai ai timp sa traiesti…pentru ce faci banii? ca timp sa ii cheltuiesti oricum nu ai..deci comunicarea aduce tot timpul lucruri bune :)

  6. cristi

    da, dar pentru gandeste-te ca tu esti angajator, fost angajat, deci gandesti/privesti din ambele perspective. Acum depinde numai de tine, cum iti cresti familia, copilashii and stuff. La noi romanii, stiu doar sa munceasca, si sa ia bani, iar angajatorii sa faca bani, pe spinarea lor, sa evite cat mai mult sistemul, darile la stat, salariile mai mari, cerute de salariati si cate si mai cate. Ideea este urmat. din perspectiva mea de salariat si mic intreprinzator:) , ca asa cum iti educi, cresti salariatii, sau mai bine zis prietenii tai, asa vei cunoaste succesul. Comunicare in ce sens, in functie de business , comunicam, uite asa sunt vanzarile, uite asta vom face, asta avem in plan, voi ce pareri, aveti, ce idei? Si daca se vor remarca temeri in exprimare, trebe sustinut faptul, ideile voastre conteaza, materializate sau nu..ele se vor discuta and stuff. Iesim la un gratar, la o bere, la un meeting, ne sarbatorim zilele de nastere, oferim un cadou, o prima, care oricat de mica, in ochii oricarui angajat va conta!

  7. cabral

    @ monkey – stai putin, si sefii mei ii storc si ultima picatura de energie, dar asta-mi convine caci sunt platit pentru asta.
    Ideea este ca atunci cand acel cantar dintre munca si beneficii se dezechilibreaza sa stii sa deschizi gura si sa spui, nu?

    @ cristi – gandesti perfect din punctul de vedere al angajatului!
    Cu toate ca un angajator ar fi mai reticent la „un cadou, o prima”… :D
    Iti dau dreptate, oricat de mic ar fi, un beneficiu motiveaza angajatul.

  8. Helen

    Eu mi-am dat demisia direct, fara vreo discutie in prealabil cu fostul angajator. Mi-am facut firma si cu asta basta. N-a fost usor, dar nici exagerat de greu. Acum dau socoteala maxim onor clientilor si cam atit. In general stii cind se poate discuta cu un angajator si cind nu. In fond si la urma urmei petreci la birou mai mult decit cu un iubit / iubita/ familie / prieteni….si-atunci trebuie musai sa stii cam care e sortimentul de om si dac apoti avea vreo discutie in sensul nemultumirilor.

  9. lunna

    sunt simtita – nu cersesc. stiu ce mi se cuvine, bat un apropo – oamenii nu se simt – eu imi fac bagajul. stiu cat imi face pielea, daca nu au avut grija de mine, sa isi creasca alt om care sa poata sa traiasca din alea cateva farame care pica de la masa lor :)

  10. cristi

    iti motiveaza, angajatul si mai ales ti`l fidelizeaza, altfel spus, cand e motivat, el nu isi mai simte frustrarile sau mai stiu io ce, altceva, ci se simte, facand parte din familie.

  11. Deea

    & Cabral : Tocmai ca nu am nicio frustrare in privinta asta. Si am lucrat si in firme in care trebuia sa faci „Referat” pentru orice doleanta.Asa ca le spuneam tot si in scris.Doar ca 8 din 10…ups!…nu erau aprobate…ca sa vezi!Mi-e foarte bine asa cum sunt. Si am o tentativa de a trece de partea cealalta, a angajatorului.Si cei care ma cunosc imi spun ca am sa fiu prea buna si mi se vor sui in cap.Eu prefer sa vad direct pe pielea mea …

  12. Jeleu

    unde lucrez sint de principiu ca atita timp cit livram nu ii intereseaza la cit venim, ce facem, cum ne imbracam etc . Fiecare e cu biroul lui isi vede de treaba si nu exista mancatorie de cur. Comunicarea e directa fara abureli.
    Apreciez enorm lucrul asta.

  13. Pingback: Funny guy » Adrian Diaconescu

  14. cabral

    @ Helen – si daca ajungi intr-o „casnicie” din asta unde nu ti-e bine, nu vorbesti cu „sotul”?
    Pur si simplu il anunti ca „divortezi”?

    @ lunna – si totusi, daca ai pune problema altfel, mai apasat decat un apropos fin, nu ai avea oare de castigat?

    @ cristi – exact! ;)

    @ Deea – dupa cum spuneam, exista si angajatori fara urechi, macar tu ti-ai facut treaba.
    Bafta in noua ipostaza, cea de angajator, macar ai o sansa in plus sa nu faci aceleasi greseli.

    @ Jeleu – suna bine

  15. geretus

    Sunt multumit pe-o parte si nemultumit pe alta…
    Ca sa ma explic sunt multumit de atmosfera creeata (pana acum 2 ani era de tot rahatul, dar dobitocul de sef din cauza caruia se uschise juma de firma si cealalta jumatate isi cauta cu infrigurare alt job a plecat) insa nu sunt multumit de remuneratie…
    Si aici nu prea stiu cum sa explic, ca daca v-as zice suma, multi ar spune ca sunt infatuat si emit pretentii aiurea… Da punand in contrabalanta banii pe care ii produc (lucrez in vanzari, pe sistemul firma te angajeaza si tu faci un business de la 0; cauti si contractezi furnizori, clienti, etc etc) suma ce se vrea a fi salariul meu… e infima…
    Si da… am spus aceste lucruri de ceva vreme incoace…
    Problema e ca angajatorul in general, se uita mai mult la cat castiga angajatul (nu care cumva sa castige mai mult) decat la cat castiga el de pe urma angajatului… Principalul diferent intre angajat si angajator… Cei care l-au depasit, au in firma lor oameni de valoare… Cei care nu l-au depasit… inca mai angajeaza tot felul de looseri care vin la serviciu ca sa aiba de unde pleca…sau au o mare fluctuatie de personal…

  16. laura

    stii ce ma enerveaza pe mine cel mai mult? ma gandesc ca nu toti au ajuns direct angajatori, si ca au lucrat si ei undeva inainte, si ma intreb atunci oare ei cum au fost tratati? sau chiar trebuie sa mearga pe principiul ca daca ei au dus-o ingrozitor la fel trebuie sa pateasca si angajatii lui.
    imi aduc aminte acum de anii de faculta cand tot asa ne intrebau profii de ce ne plangem noi, ca ei au dus-o mult mai rau si ca le-a fost mult mai greu, dar pentru asta tot au reusit si nu s-au plans la nimeni, nu aveau voie, nu aveau dreptul, si noi ne-am luat-o in cap cu democratia asta.
    desi am evoluat am impresia ca tot pe vremea raposatului suntem. doar ca acum te poti plange, sau poti cere ce ti se cuvine, diferenta e ca nu te asculta nimeni

  17. CLeO

    cred ca sunt printre putinii de aici care este chiar f multumita de job-ul personal!
    Sunt de-a dreptul multumita.de tot ,gen!
    De sef (care se face ca este presedinte),de colectiv , de vicepresedinta, de locul in care imi desfasor activitatea .. am mai zis parca , nu? DE TOT !
    am un salariu mai mult decat motivant,sporuri de confidentialitate,bonusuri pt garderoba la fiecare inceput de an,prime de craciun ,paste ,8 martie (asta este chiar maricel),de ziua mea ..si cam atat !
    am si program ok .. de la 8:30 la 14:00 ..tura de dimineata si de la 12:00 la 19:00 tura de dupa amiaza .. o zi de dim , una de dupa amiaza .. sau ramane la atitudinea mea si a colegei! ne invartim dupa cum vrem :)
    happy me nu ?

  18. CristinaT

    Mda ce pot sa spun,citeam parerile voastre si sunt impartite, eu pot sa spun ca ma incadrez la cei nemultumiti, din pacate…. Lucrez (cica) la o firma multinationala, spun „cica” pentru ca avem o directore ffff FOARTE zgarcita, nici mie nu imi vine sa cred , lucrez aici de cateva luni am un salariu de 7 mil(lei vechi). mai mic ca al femeii de serviciu, avand in vedere ca postul meu este de Asistent Manager, mana dreapta a directoarei generale, in plus fac treaba suplimentara pe langa postul meu pentru ea.Pot spune ca i-am comunicat nemultumirea mea fata de salariu dar credeti ca a fost afectata cumva? va spun eu ca NU.Celalate colege ale mele, au intre 2 si 15 ani in firma, de pe urma altor directorii au avut norocul sa le mai mareasca salriu, dar de cand este ea directoare ,adica din 2000, nici 100 de mii de lei vechi nu le-au mai pus :O:O:O:O , am ajuns aici nestiind lucrurile acestea, dar am nevoie de un job pentru a ma descurca mai usor , spune-mi tu acum Cabral ti se pare lipsa de comunicare intre noi ? avand in vedere ca zi de zi comunicam la telefon, pe e-mail, si cand e vorba de bani, frana de motor :(.Tu ce crezi ca ar trebuie sa fac ? O simpla parere sa imi spui…

    Merci, Cris

  19. Jeleu

    Eu am avut bafta sa nu lucrez nici zi in Romania pentru vreo companie (am lucrat ca independinte la vandut ziare , proiecte la facultate si spalat parbriz la intersectia de la politia capitalei :)
    Spun bafta pentru ca din cite mi-au relatat colegii si din cite am citit , campul muncii in RO mi se pare ceva desprins din vestul salbatic.
    Daca m-as intoarce nu cred ca m-as adapta. Cred ca avem ceva specific in noi, ideea de a ne phute aproapele , bineinteles la sensul figurat:)

  20. larisa

    Eu sunt multumita , locul meu de munca este unul curat , linistit , un program ok , un salariu care reflecta munca mea , randamenul……deci da sunt multumita . Oriunde exista loc de mai bine , insa problema e ca marea majoritate isi doreste muuulti bani fara sa faca nimic … viseaza iahturi inscriptionate cu numele lor , elicoptere personale , orase care sa le poarte numele si muulte altele de aici incepe nemultumirea…

  21. Emese

    la noi in firma ideea de baza este : „faceti cum vreti voi, dar sa fie cum vreau eu!”….
    ar fi multe de povestit, dar deocamdata ma abtin. un lucru e clar, fiecare angajator ar trebui sa se gandeasca ca el are un contact cu angajatorul: el i-a dat un job angajatului, angajatul i-a dat in schimb munca si timpul lui. singura diferenta dintre cei doi ar fi ca seful e mai smecher din moment ce a ajuns sa aiba bani si o firma :d

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.