Am dus-o pe mama la Wall-E! :D

– Ce faci mama?

– Nimic, prin casa…

– Vii la film?

– Ce film?

– Wall-E… Nu conteaza, vii la film? Hai ca vin sa te iau…

– Bine… hai!

[…]dupa 3 ore[…]

– Auzi mai mama, eu am imbatranit, dar chiar asa ai impresia ca am dat deja in mintea copiilor de ma duci la filme cu robotei?!

Bine, asta nu conteaza, dupa eeevaaaa, uaaallliii? (care n-a fost la film n-o sa inteleaga) am fost cu mama la Cafeneaua Actorilor (aia din Tineretului) si am ingurgitat o inghetata cat toate zilele, am vorbit, am ras, ne-am mistocarit reciproc, am facut planuri, in sfarsit, o seara misto!

Bine, acum sa nu va inchipuiti ca mama e o neajutorata care sta acasa si tricoteaza… lucreaza in continuare la banca, de la 7 dimineata la 11 seara, e in priza, produce si isi traieste viata… deci partea aia cu “mai ce baiat bun e Cabral, cum are el grija de parintii lui neajutorati” nu merge, pur si simplu am stiu cum sa facem sa avem o relatie parinte-copil foarte misto.

Intrebarea mea e asta: aveti o relatie misto cu parintii vostri? Ati trecut peste perioada neintelegerilor si ati redevenit prieteni sau…

Stiti ce zic, ati reusit sa treceti peste faza aia cu “faci ca mine ca-s ma-ta!” sau inca nu puteti ierta alegerile facute de ei in numele vostru?

(si pentru ca stiu ca unora le-a incoltit intrebarea asta in minte… da, mama e romanca, alba, din Buzau)

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Antonela
    • 01.04.2015

    Eu stiu ca mama ta, pe cand era studenta la ASE, avea bursa de stat! 🙂 Don’t cry for me Argentina 🙂

    răspunde-i
  • babi_minune_2010
    • 23.02.2009

    vreau sa imi fac cont Pe bune, stii cat de misto mi s-a parut postul asta? Am simtit si eu asta recent… Am o relatie buna cu ai mei, dar m-au uimit. Eu ador o cantareata. Imi place mie pur si simplu cum canta, ce canta, tot. E Alizee, o frantuzoaica ce avea prin 2000 hitul “Moi… Lolita”. Ei bine, are concert luna viitoare. In Paris. N-am fost niciodata mai departe de granite, n-am crezut ca voi avea vreodata sansa, dar iata ca s-a ivit. Eu am o treaba in Paris si mai incolo, asa ca ma gandeam eu “cum sa le zicalor mei ca vreau la concert in oct, ca o sa-mi zica Dar cum sa le zic ca vreau la concert?” Ei bine, am avut o discutie asa misto cu tata intr-o zi, incat a venit de la sine intrebarea “Ma lasi si pe mine la concert la Alizee in oct?” Si mi-a zis “Da, bineinteles. O sa mergi!” Ma crezi k n-am stiut ce sa mai zic?? Mai, ca orice roman normal, nu crestem copaci cu bani in casa. Dar ai mei s-au straduit si mi-au facut acest cadou pe care stiau ca mi-l doresc de ani de zile. Voi vedea Parisul, imi voi vizita prietena cea buna, voi plange in fata Turnului Eiffel si voi canta “J’ai pas 20 ans” (n-am 20 de ani), chiar daca cu voi avea deja 20 si 2 saptamani… Si cum sa nu-ti iubesti parintii cand iti arata ei ca te iubesc incat iti indeplinesc si mofturile?

    răspunde-i
  • babi_minune_2010
    • 23.02.2009

    vreau sa imi fac cont

    răspunde-i
  • Dana
    • 28.09.2008

    Pe bune, stii cat de misto mi s-a parut postul asta? Am simtit si eu asta recent… Am o relatie buna cu ai mei, dar m-au uimit. Eu ador o cantareata. Imi place mie pur si simplu cum canta, ce canta, tot. E Alizee, o frantuzoaica ce avea prin 2000 hitul “Moi… Lolita”. Ei bine, are concert luna viitoare. In Paris. N-am fost niciodata mai departe de granite, n-am crezut ca voi avea vreodata sansa, dar iata ca s-a ivit. Eu am o treaba in Paris si mai incolo, asa ca ma gandeam eu “cum sa le zicalor mei ca vreau la concert in oct, ca o sa-mi zica <> Dar cum sa le zic ca vreau la concert?” Ei bine, am avut o discutie asa misto cu tata intr-o zi, incat a venit de la sine intrebarea “Ma lasi si pe mine la concert la Alizee in oct?” Si mi-a zis “Da, bineinteles. O sa mergi!” Ma crezi k n-am stiut ce sa mai zic?? Mai, ca orice roman normal, nu crestem copaci cu bani in casa. Dar ai mei s-au straduit si mi-au facut acest cadou pe care stiau ca mi-l doresc de ani de zile. Voi vedea Parisul, imi voi vizita prietena cea buna, voi plange in fata Turnului Eiffel si voi canta “J’ai pas 20 ans” (n-am 20 de ani), chiar daca cu voi avea deja 20 si 2 saptamani… Si cum sa nu-ti iubesti parintii cand iti arata ei ca te iubesc incat iti indeplinesc si mofturile?

    • dana
      • 23.10.2010

      Esti super ok.Dar sti ceva,chiar daca nu culegem banii din copaci,asa suntem de fericiti cand le oferim copiilor ceva de nici nu pot sa iti descriu,daca poti crede-ma,am sieu un un pusti de 23.
      Cat despre tine Cabral,eu zic ca mama ta nu ti-a ales culoarea pielii,ci te-a ales pe tine si uite ce chestie misto a iesit!

    răspunde-i
  • korinnaMS
    • 19.09.2008

    avand in vedere ca mama este tanara, intelegerea nu a fost o problema. uneori este mai zapacita decat mine 🙂
    ne “completam”. nu am avut niciodata certuri serioase si nu a luat decizii in numele meu. a incercat doar sa imi dea un sfat si sa ma faca sa inteleg cand si de ce nu aveam dreptate. tocmai de aceea cred ca mama mea e suuuper 🙂

    răspunde-i
  • Sori
    • 18.09.2008

    Eu lucrez cu mama. Tata e sefu meu si al ei. Stateam toti 4 (mai am una bucata bunacine de sora) intr-un apartament. Pana cand sormea a fugit, iar ai mei peste inca 1 an, au plecat si ei, fara sa-mi spuna…. Makes you wonder…. Mama n-a mai fost pe la mine de 1 an jumate.
    E bine, …

    răspunde-i
  • DeeDee
    • 18.09.2008

    Ieri dimineata in metrou era o fetita cu mamica ei. La un moment dat, din senin:
    -Te iubesc.
    -Si mami te iubeste.
    Am inceput sa plang.

    răspunde-i
  • monica
    • 17.09.2008

    Incepe sa-mi placa blogul tau! Mai mult decat emisiunea :P. Cat despre intrebarea ta: mama mea e cea mai tare si nu trece zi in care sa nu ii multumesc lui Dumnezeu pentru ea.

    răspunde-i
  • sorin
    • 17.09.2008

    Cabral, pentru mine parintii mei sunt cei mai buni prieteni in care pot avea incredere deplina. Sunt prietenii mei si cu ei ma sfatuiesc mereu, dar si ei cu mine.

    răspunde-i
  • Andreea
    • 16.09.2008

    Daca pe la varsta onorabila de 30 de ani (eu una ma apropii, mai sunt aproape 3 ani pana acolo), nu reusesti sa ajungi la un numitor comun cu parintii tai, degeaba ai trecut prin viata.

    răspunde-i
  • Loading...