Ajutoooor, să moară mămicuța mea!

Pe blog am apucat să public pozele din Copenhaga, sunt încă restant cu cele de la Oslo, le pun curând, promit.
Dar nu pot să aștept să public în ordinea cronologică perfectă, azi am trecut printr-o comedie atât de spumoasă că nu pot aștepta s-o public peste câteva zile.
Ca să ai imaginea de ansamblu… mergeam pe centura Stockholm, ultima zi de vizitat, ne croiam drum spre Karlskrona. Andreea (încă sub influența sfârcurilor jucăușe) spune că vrea să oprească la toaletă, să dea și apă la patruped.
Văd benzinărie și ies de pe autostradă, Andreea îmi spune că toaleta este în spatele clădirii și pleacă, eu rămân la mașină, o scot pe Tiara puțin la joacă.
Trec câteva minute, Andreea vine spre mașină. Pași mari, ea încruntată, îmi dau seama că ceva nu e în regulă. Prin spatele ei ies în fugă din magazin și se duc spre toaletă doi angajați de-ai benzinăriei.
O chem pe Tia lângă mine, îi ieșim în întâmpinare Andreei…
– Ce e?
– Măi, urlă unul în baia bărbaților, face ca apucatul, crize de-alea rele…
– Și ți-a zis ceva, ți-a făcut ceva?!
– Nu, n-auzi că e la bărbați la budă?! Doar că printre urlete mi s-a părut că înjură pe românește…
– Sigur?
– Așa cred. Te duci să vezi? Sigur are nevoie de ajutor…
Nu mai spun nimic, îi dau cheia de la mașină și plec înspre budă. Cu coada ochiului văd parcat un T2 cu număr de PH, începeau să se lege chestiile. Iuțesc pasul.
Intru în baie în niște bubuieli groaznice, urlete ca din gură de șarpe, apoi se aude distinct, clar, ca la mama acasă:
– Ajutoooor, să moară mămicuța mea! Să mor și io, să moară toți că-s clorostrofob și moooor! Mooor aici, să mă salveze cineva!

Mă apropii. Hărmălaia se auzea dintr-un compartiment. În fața ușii stăteau cei doi angajați de la benzinărie, încercau să comunice cu el prin ușă. Întâi în limba IKEA, că nu înțelegeam vreo boabă… în timpul ăsta al nostru urla în continuare de ziceai că-l înjunghie cineva.
Apoi, în timp ce prahoveanul dădea cu pumnii, picioarele și capul în ușă, ei încercau în engleză:
– Sir, what is wrong, what you need?
– Să mă cac pe ușa voastră, heeeeelp! Help, morțișorii voștri cu căcăstoarele voastre blocate, că io am clorostrofibie și mă sufoci aici!
Ce vrei să zic… am înțeles că omul suferea, că are cloristrifibie… pardon, claustrofobie, dar parcă puțin mă bușea și râsul.
Le-am zis celor doi de la benzinărie să mă lase pe mine să vorbesc cu el, dar când să deschid gura și să glăsuiesc pe limba lui Eminescu se aude un urlet supraomenesc, o combinație între urletul extraterestrului din Predator 1, un răget de leu și vaietul unei femei care naște în chinuri… un urlet prelung, puternic și pătrunzător de-am văzut cu ochii mei cum a vibrat faianța pe pereți!
Și-apoi zboară ușa în lături!
A reușit, mânca-l-ar tata pe el de aschilambic, să scofâlcească yala budei și să se elibereze!
Transpirat tot, cu spume la gură, ciufulit și zgâriat pe mâini de cât dăduse cu pumnii în ușă… se ținea de un pisoar și gâfâia agitat.
Se uită la mine, nu mă recunoaște, intinde mâinile câtre mine și spune:
– M-a blocat acolo! Stau acolo de juma’ de oră! De ce nu m-a scos nimeni?!
Îi răspund tot pe românește:
– Calm, Dorele, că nu-i benzinăria lu’ tata, în vizită și eu. Îți mai e rău sau ești mai bine?
Se uită la mine, se încruntă, își pune mâîinile în șolduri și uitându-se scârbit în stânga și-n dreapta spune plin de obidă:
– Să-mi bag eu p%#& în camera voastră ascunsă, cu emisiunile voastre de căcat! Cine mi-a aranjat-o, Lenuța, nu? Proastă a fost de când a căcat-o mă-sa aia, proastă și ea, de proaste ce-s ele!
Zece minute mai târziu a trebuit să mă creadă că nu e nicio farsă, după ce am funcționat pe post de interpret în discuția dintre el și poliție.
El nu voia să înțeleagă că ușa nu s-a blocat, polițiștii nu voiau să creadă că el nu știa că ușa se descuie doar dacă tragi apa la WC…
A trebuit să mergem din nou la toaletă, al nostru s-a băgat în budă cu un polițist, i-a arătat omul că ușile nu-s stricate, că trebuia doar să tragă apa.
Polițiștii, blonzi amândoi, erau ca racii la față, se chinuiau cu-chiu-cu-vai să nu izbucnească în râs…
Dar au izbucnit angajații de la benzinărie până la urmă! Și de la ei m-a luat și pe mine… și-apoi haos! Râdeau benzinarii, râdeau și polițiștii, râdeam și eu, ba se pusese pe râs și prahoveanul nostru, soțul Lenuței.
Am mai râs puțin și ne-am pus pe drum, venise românul la care era așteptat dărâmătorul de uși, a preluat el de-acolo…

Dar n-o să uit niciodată răgetul ăla supraomenesc…frățică, ce face clorostrofilibia din om!
Încă o zi frumoasă de vacață! 🙂

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • cristi
    • 13.11.2021

    Nu știu nordicii cum se mănâncă treaba în România. La noi, tu tragi apa după cel dinaintea ta ca să folosești o budă, cu multă indulgență, curată, iar cel de după tine, o trage după tine, pentru el. Iartă-i, doamne, că nu știu ce fac!

    răspunde-i
  • Firescu Cornelia
    • 13.11.2021

    Doamne, ce faza! Nu stia că trebuie să tragă apa, pentru că numai așa se deschidea ușa la toaleta! Bine ,nici eu nu știu că se condiționa una cu alta.Dar sa nu tragi apa la toaleta,după ce…chiar lipsa de educație.

    răspunde-i
  • tav
    • 05.09.2017

    Inca nu’mi dau seama care e mai tare: asta sau patania celui pe care l’ai intalnit la coada la turnichetii tipand: “Ba, ma cac pe mine!”
    Oricum, intamplarile de la buda sunt mereu pline de haz, iar tie ti se tot intampla :))

    răspunde-i
  • Aura
    • 01.09.2017

    Tu nu te mai faci bine.Am ras cu lacrimi.

    răspunde-i
  • Val Vesa
    • 01.09.2017

    Vezi ca clorostrofilibia.ro e liber. Un blog cu din astea ale românilor patite pe “afara”, ceva?

    răspunde-i
  • Andreea Lauckner
    • 01.09.2017

    Ce mi se pare si mai amuzant, e ca s-a crezut la camera ascunsa :))) foarte bine descris momentul, am ras cu lacrimi! Sper ca ajungeți si prin Hamburg, cum spun germanii, e ‘perla’ lor 😉

    răspunde-i
  • George H.
    • 01.09.2017

    Eşti criminal, “să sucombeze mămițica mea”! Am râs cu lacrimi. Tare mi-aş dori o zi pe lângă tine… Mi-aş încărca burta (care oricum nu e prea mică) de râs pentru 10 ani, cred.

    Mulțumesc!

    răspunde-i
  • An
    • 31.08.2017

    Hhahah, mereu ma faci sa rad! Stau pe un peron de tren in Anglia si rad singura de postarea ta! Rad si pentru ca am intalnit si aici exemple… cum s-ar zice, mi-ai facut ziua

    răspunde-i
  • Gebe Alpar
    • 31.08.2017

    Îți dai seama cu așa sistem de închidere la wc-uri cum ar urla și la noi?… s-ar învăța să tragă apa 🙂

    răspunde-i
  • George
    • 12.06.2016

    Iti urmaresc blogul de ceva timp, nu esti normal. Rad cu lacrimi. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum striga conationalul nostru.
    Eu sunt in Anglia acum, in Portsmouth si in fiecare zi cand merg la cumparaturi prin magazine aud cate un roman care incepe sa-si bage p&%£ si sa-i injure pe englezi : “Da-i in p£%$ mea ca oricum nu ma inteleg astia. ”
    Un conational, intr-o zi, dupa ce scosesem telefonul sa citesc un mesaj, vorbea cu altul si ma injura – ” Ia uite frate ce telefon are mv!£ asta”, la care eu ii raspund : mersi frumos frate :))))))). Suntem destui de renumiti.

    răspunde-i
  • Loading...