Accidentul cu flyboard-ul, filmul cazaturii si pierderea camerei.

Acum vreo trei saptamani…

Am cazut relativ grupat, dar cumva – nici acum nu-mi dau seama cum, mi-am fisurat o coasta si mi-am luat si-un soc destul de tare in plamani. Am ramas in vesta pana au venit ai mei langa mine…

– E rau?

– Destul de rau. Respiram greu si simteam lovitura de la coaste, eram convins ca-i rupta cel putin una.

– Unde e beleaua?

– Cred ca e o coasta, sau poate mai multe. Si vedeti c-am scapat camera.

– Ce?! Avem acolo cele mai tare cadre!

Dar stai s-o iau de la inceput cu povestea…

Primim la filmariextreme.ro o comanda pentru o productie video. Clientul voia un material de 120-150 de secunde pentru promovarea unor produse, avea nevoie de ceva vizual dinamic si spectaculos cu care sa asocieze produsul respectiv.

Ne-a venit ideea sa folosim fly-board-ul pentru ilustratie, era numai bun de-asa ceva, e si aparitie fresh, se si putea produce cu costuri OK. Am propus doua variante, una cu flyboard-ul si alta cu o masina de raliu sau de drift. Clientul ne-a dat OK-ul pe amandoua, am zis sa mergem pe flyboard.

Facem echipa, dam adunarea, hai sa filmam!

Ajungem la Mamaia si ne punem pe treaba… filmari aeriene, filmari acvatice, POV-uri, hand-held-uri… vreme buna, marea relativ linistita, ne ies niste chestii foarte misto, toata lumea multumita si fericita.

Doar ca avem o scapare… tropaind nerabdatori sa luam cadrele de care aveam nevoie, uitam de la un moment dat incolo sa mai descarcam cardul de memorie care era in GoPro-ul Black cu care trageam cele mai spectaculoase cadre, cele aeriene si cele acvatice din mijlocul actiunii.

Si dupa ce tragem tot ma conving dementii sa ma sui si eu pe fly-bloard. Cu toate ca nu prea aveam timp, cu toate ca nu ma descurc inca destul de bine pe el… ai mei stiu ca nu mi-e frica si ma arunc cu capul inainte, asa ca de fiecare data se lasa cu cate o cascadorie mai mult sau mai putin dureroasa. Si ei au de ce rade.

Asa ca ma echipez si ma apuc de tavaleala. Baietii, sperand sa prinda un cadru in care imi rup capul, imi pun si-o camera in mana. Mai mult, isi spun „De cate ori a cazut al nostru… are experienta, nu-i mai asiguram camera.” si nu mi-o mai leaga de nimic, o tineam eu in mana.

La un moment dat ii fac semn partenerului de fly-board sa ma ridice la inaltime maxima, sa iau un cadru misto de sus, el ma ridica, eu filmez cadrul, intorc camera spre mine, spun E foarte tare! asa cum am vazut eu ca se face in filme si… ma dezechilibrez. Spre spate.

Mai mult de-atat, am reflexul de la snowboard (se aseamana dinamica foarte mult) si muschii se incordeaza ca si cum as canta violent, iar asta nu face altceva decat sa indrepte jetul spre in fata, adica ma plonjeaza cu totul si mai puternic in apa. Cad cumva pe ceafa, cu picioarele in sus, am resimtit socul atat de tare incat m-am gandit pentru o miime de secunda ca n-am vesta de salvare pe mine.

Am cazut relativ grupat, dar cumva – nici acum nu-mi dau seama cum, mi-am fisurat o coasta si mi-am luat si-un soc destul de tare in plamani. Am ramas in vesta pana au venit ai mei langa mine…

– E rau?

– Destul de rau. Respiram greu si simteam lovitura de la coaste, eram convins ca-i rupta cel putin una.

– Unde e beleaua?

– Cred ca e o coasta, sau poate mai multe. Si vedeti c-am scapat camera.

– Ce?! Avem acolo cele mai tare cadre!

Camera a cazut in apa, acolo a ramas. Pornita. Si-a continuat sa mearga, drept dovada stau imaginile cu eforturile de a o gasi. A cautat toata echipa inot, am folosit cateva jet-ski-uri, barci, hidrobiciclete, ne-au sarit in ajutor si cativa salvamari care isi terminasera tura, ba am folosit chiar si fly-board-ul.

Nimic.

Dusa. La revedere!

Era al doilea GoPro pierdut in apa, primul s-a dus in Snagov, filmam altceva, tot pentru filmariextreme.ro.

Problema era ca lumina cazuse, n-aveam timp sa tragem din nou cadrele care erau pe cardul din camera pierduta… asa ca a trebuit sa trecem pe planul de rezerva, sa filmam a doua zi pentru client cealalta propunere, cea cu masina de raliuri. A iesit foarte bine, clientul multumit, deal concluzionat frumos.

Cu toate ca mie-mi statea pe cap camera pierduta. Si ma acrea si c-am pierdut frumusete de filmare, plus ca aveam cazatura mea filmata.

Prietenul Mihai, eroul filmului, parte activa a echipei de cautare, e prieten cu mai multi salvamari din Mamaia/Constanta. Le-a povestit oamenilor si ei si-au luat liber pentru cateva ore, au luat echipament profesionist de scufundari si au maturat o dimineata intreaga toata zona din Mamaia.

Nu mai trageam speranta s-o mai gasim, trecuse prea mult timp, nu mai erau sanse.

Si totusi… au gasit-o!

Cand m-au sunat sa-mi spuna am crezut ca fac misto de mine…

Am sa pun mai jos tot filmul brut, se vede si cazatura mea artistica, se vad si incercarile noastre de a o cauta, se vad si pestisorii care au trecut sa zambeasca pe la cadru… e ceva de vis!

Click aici pentru brut, (sau poti astepta pana maine cand sper sa publicam filmul final) am pus intregul brut pe transfer.ro (eu cu ei lucrez, este fix ce trebuie!):

http://d.transfer.ro/hd2.mpeg

Later edit: avand in vedere ca am facut iar ceva ce nu face nicio casa de productie, sa dea material brut de 50 de minute la liber si fara watermark, puteti folosi imaginile respective in orice productie non-branded si free fara sa va faceti griji cu privire la copyright. Trebuie doar sa specificati ca sursa video (filmariextreme.ro). Si sa ne anutati si pe noi unde ati publicat. ;)