Sari la conținut

Un ochi rade, unul plange.

Un ochi plange, caci are inca intiparite pe retina oribilele manifestari ale dragostei pentru conducatorul iubit, rasuci-s-ar! Abominabile inghesuieli de oameni stransi laolalta in transpiratie si frica, mii de oi sincronizate la sange pentru divertismentul unui singur imputit.

Urate amintiri, urate clipe. De sus, la teveu, se vedeau frumos furnicile alea colorate in rosu, galben si albastru. Alergau furnicutele cu cartoane si table, cu steaguri, cu panglici… de parca depindea viata lor de asta. Si de multe ori chiar depindea…

Pentru frustrari, frica si neputinta, pentru toate astea si alte multe altele… un ochi plange.

In acest timp… celalalt ochi rade pentru ca azi e ziua lui Fuego!

22 comentarii despre "23 august. Un ochi plange, unul rade."
  1. Gabriel Toma

    M-ai spart la faza cu Fuego :) M-am inecat cu cafeaua :)))))))))

    răspunde
  2. Iperu

    Si a lui cricu

    răspunde
  3. gizmata
  4. Probiu

    La multi ani Fuego! Cacadou iti ofer o padure de conifere!
    Eh uite cum puteam rade nu numai cu ochii, cu tot corpul, la manifestarile alea odioase
    http://www.probiu.ro/zambet

    răspunde
  5. Taraboste

    Eu rad cu amandoi pentru ca azi se implinesc 4 ani de cand m-am insurat :))

    răspunde
  6. mihai

    Ce ti-e si cu valorile astea… toata lumea stie ca azi e ziua lui Fuego, aproape nimeni nu stie ca e ziua lui Andrei Plesu…. :)

    răspunde
  7. DeeDee

    Mai e si ziua Andrei. Andra Maruta that is :) Dar nu la fel de celebra ca Fuego, nici pe departe :)))

    răspunde
  8. Eugen

    apropos de ochiul care plange: eu am copilarit in Vaslui. cand vedea mult-iubitul si se cocota in balconul cladirii Consiliului, vedea, printre blocuri, un amarat de satuc (Gura Bustei se cheama). nu stiu daca e doar legenda urbana sau nu, dar cica ii pusese gand rau (demolare). se ridicau panouri cat mai inalte ca sa nu-l mai vada. apoi a venit ’89 si satucul a scapat…

    răspunde
  9. ex-silentio

    Doi ochi plânge, niciunu’ nu râde. Plânge pentru că există și acum oameni care își aduc aminte cu nostalgie de vremurile alea. Și încă îl mai regretă pe conducătorul mult iubit :)
    Cum să fie ziua lui Fuego azi? A venit deja Crăciunul?

    răspunde
  10. florin

    propun in semn de recunostinta sa inpodobim bradul. sunteti de acord?

    răspunde
  11. Dorina

    Eu poate sunt singura care nu intelege care e problema cu Fuego?! Explicati-mi si mie va rog !

    răspunde
  12. Andreea

    Nu va dati seama ce bine se simte el azi?! Doar MILIOANELE [sunt modesta aici] lui de fani ii serbeaza ziua. Like a boss .

    răspunde
  13. Monica

    Eu rad cu ambii ochi, dar cu ambii pentru mine, pentru ca e ziua mea :)

    răspunde
  14. Dorina

    Eu tot nu am inteles care e treaba, de ce este atat de ironizat si cum am spus probabil sunt singura din Tara asta care nu inteleg motivul…dar fie, in incheiere va las un mic pasaj din 23 august care totusi pentru noi ar trebui sa fie un motiv de semnul intrebarii! Nu sunt „fana” lui Fuego, dar recunosc ca sunt cateva melodii care imi plac, la fel cum imi place la Inna, sau Irina Loghin sau Smiley :)

    ” in temeiul Articolului 88, Lit. a din Constitutia Republicii Moldova si al Legii cu privire la distinctiile de stat ale Republicii Moldova, Presedintele Nicolae Timofti i-a conferit cantaretului Paul Surugiu – Fuego, titlul onorific ARTIST al POPORULUI ”in semn de inalta apreciere a meritelor deosebite in dezvoltarea artei muzicale, pentru activitatea de creatie si contributie la promovarea valorilor culturale nationale”.

    răspunde
  15. wildrose

    „rasuci-s-ar!” ?

    Nu-s nicidecum nostalgica, nici n-as avea cum, sunt nascuta cu 2 ani inainte de Revolutie si sunt fericita si profund recunoscatoare ca nu am trait vremurile alea, DAR …

    de ce „rasuci-s-ar!”? Doamne, e vorba de doi oameni morti, omorati! executati! – cinismul tau ma sperie

    doi batranei/mosi obisnuiti de-o viata ca o tara intreaga sa li se inchine – la propriu – s-au trezit incoltiti, legati, despuiati de orice urma de demnitate umana, umiliti (practic de niste tradatori) intr-o mascarada de proces in care orice-ar fi spus tot una era. I-au omorat inainte sa-si fi putut da seama ce / de ce li se-ntampla!
    Nu trebuie decat un stop de empatie ca sa-ti imaginezi dimensiunea groazei oamenilor astora la proces, cand au inteles ca nimic nu-i mai poate salva si ca vor muri … Apoi in fata plutonului de executie!!!
    Acum ma bantuie imaginile in care „conducatorul iubit” tot incerca sa o linisteasca si s-o mangaie pe batrana disperata de langa el, stiind totusi, probabil, ca o sa fie omorati amandoi.

    Nu vreau sa pic intr-un cliseu patetic de genul „doar romanii sunt/fac/gandesc asa” … dar toata lumea are ceva cu Ceausescu … e mort de 20 si ceva de ani… si tot ii purtam ranchiuna??

    Si am dubii ca „se-odihnesc in pace”, probabil se „rasucesc” destul de des, dar chiar …

    „rasuci-s-ar!”?

    Probabil m-am inversunat prea tare, ca era altul contextul si scopul postului tau(pe care eu il citesc tarziu, mea culpa) dar m-a socat „gandul tau bun” :)

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.