Zidul plangerii.

Zambetele sau lacrimile, hohotele de plans sau hohotele de ras, crampe de ras la burta sau urme de unghii infipte in carne intr-o criza de plans… toate astea fac parte din cotidian.

Un cotidian pe langa care trecem de multe ori insensibili, fara sa privim, antrenati in durerile noastre. Sau putem sa nu trecem, putem alege sa ne oprim si sa ajutam.

Dar, oricat am ajuta, oricat ne-am implica, oricat ne-am antrena in a ajuta… intotdeauna va ramane cel putin o mana intinsa spre noi. Si daca plecam de la dorinta poate justificata de a ajuta pe toata lumea, in loc sa ne gasim cate o secunda de bucurie dupa fiece data cand am rezolvat o problema a cuiva, ne vom adanci din ce in ce mai tare intr-o nefericire perpetua data de urmatoarea si urmatoarea mana intinsa.

Eu spun simplu: nu pot sa-i ajut pe toti. Nu e o resemnare, nu e un fatalism comod acceptat, e pur si simplu realitatea. Stiu ca va e greu, banuiesc prin ce treceti dorind sa va ajutati prietenii, colegii sau poate chiar familia. Am vazut si am simtit durerea asta in fiecare zi in care prezentam Povestiri Adevarate si plecam acasa cu sufletul creponat si zdrentuit de neputinta aia de a lua durerea cu mana.

Ajut cat pot. Si acum, pentru ca am inceput un drum, ma tin de el. Imi doresc foarte mult s-o salvam pe Erika. Nu v-am mai spus nimic de ea, e ok, tratamentul merge mai departe, mai trebuiesc stransi niste bani dar am incercat si alte poteci, sper sa se rezolve asa. Sper. Sper din inima mea de copil.

Intre timp l-am ajutat (NU EU, NOI TOTI!) si pe Darius, din cate am inteles, cu toate ca a mai trecut printr-un soc… faptul ca ne-am mobilizat a rezolvat in foarte mare parte problema.

Si cu toate ca as vrea sa fac mult mai multe pentru mult mai multi, acum atat pot face. Acum ma chinui (si ne chinuim) sa rezolvam problema Erikai.

Am incercat sa va spun, cu toate aceste cuvinte poate multe dintre ele in plus ca nu sunt Zidul Plangerii. Nu-mi place sa va refuz dar trebuie s-o fac.

Sper sa ma intelegeti. Si daca nu ma intelegeti… credeti-ma, va voi intelege acuzele.

O seara buna tuturor!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • fofoloanca
    • 21.03.2009

    super tare

    răspunde-i
  • Chibreta
    • 11.03.2009

    Cateodata ajunge si o vorba buna.

    răspunde-i
  • Moni
    • 08.03.2009

    In primul rand conteaza ca iti pasa…si vine din tine…e totul natural…
    In al doilea rand conteaza ca ajungi la sufletul oamenilor…
    In al treilea rand oamenii au invatat sa te asculte…
    Si as putea continua…Dar e suficient sa zic ca te respect pentru asta.

    răspunde-i
  • Irina
    • 07.03.2009

    Recunosc ca de data asta intrasem pe blog tocmai pentru a-ti cere ajutorul…nu mi-am mai permis dupa ce am citit ce-ai scris. Te admir pentru ca ai fost franc si pentru c-ai stiut sa spui si „da” si „nu”.

    O sa pun totusi linkul asta aici, sper ca nu deranjeaza pe nimeni…

    http://ajutati-operaluca.blogspot.com/

    Si noi ducem lupta noastra mica, negociem viitorul unui om de pe o zi pe alta dar nu ne dam batuti. Lumea se vede altfel cand stii ca poti salva o viata

    http://ajutati-operaluca.blogspot.com/

    răspunde-i
  • Alexa(pitica)
    • 07.03.2009

    negrulee,nu trebuie sa iti ceri scuze pt nimic..ai facut si faci in continuare multe in masura puterilor tale…
    vrei sa ajuti si te doare sufletul cand vezi ce se intampla..ajuti ce ajuti..dar la un momentdat trebuie sa te gandesti si la tine,chiar daca in continuare ti se rupe sufletul…iti zic din experienta ca mereu va veni cineva care sa zica „Ajutor!”

    Weekend placut!:P

    răspunde-i
  • răspunde-i
  • Ema
    • 06.03.2009

    Sa dea bunul Dumnezeu ca in fiecare dintre noi sa existe o bucatica de „CABRAL”.
    Te admir si te respect pentru ceea ce faci!

    răspunde-i
  • Ada
    • 06.03.2009

    Doamne ajuta pentru toate cazurle prezentate de tine si altele nemediatizate!
    Am ajutat un pic si la Erika si la Darius, sper sa fie bine, toti copiii merita sa zambeasca si sa se bucure de viata!
    Cabral, esti un mare OM si asta-i tot ce conteaza!
    Respect! 🙂

    răspunde-i
  • Alexandra
    • 06.03.2009

    Te rog, mai spune despre Darius. Azi a fost operatia ….cum a mers? Cum e el acum? Bine?

    răspunde-i
  • Cezar
    • 06.03.2009

    @cabral: Corect! Asa sa fie!

    răspunde-i
  • Loading...