Azi n-am avut chef sa scriu nimic. In schimb am avut un chef nebun sa citesc ce au scris bloggerii nostri. Si le-am luat blogurile la rand, de-a valma. Mari si mici, faimosi si ilustri necunoscuti… in fiecare pauza posibila le-am asimilat scrierile, le-am dat dreptate, uneori i-am contrazis, i-am apreciat mai mult sau mai putin.
Insa mi-a fost clar un lucru: unii bloggeri, de la un moment dat incolo… se umfla! Devin mieji.
Le iei scrierile mai vechi si vezi o sfiala, o retinere politicoasa, vezi ipoteze asternute cu sprancene ridicate, vezi interes fata de parerea celor care ii citesc.
Daca le faci din nou o vizita astazi vei vedea ca o parte din ei sunt umflati cu pompa. Ipotezele au disparut demult facand loc unor axiome proprii trantite in html, retinerea politicoasa-i scrum, acum se declama lucruri sus-si-tare, opiniile celor care nu sunt de acord cu ei sunt niste buruieni care merita starpite, acum spatele este drept, tacanitul tastelor apasate este ritmic si transpira incredere, gestul din poignet (poanie, zic) care concluzioneaza spusele si publica postul este acum larg si precis, fara ezitari si intrebari de ultim-moment.
Am vazut astazi posturi in care bloggerii umflati se manifesta ca elefantii intr-un lan de lalele… pun totul la pamant si-apoi fac niste cacuta deasupra, asa, de final.
Eh, si vazand atatia umflati mi-am pus intrebarea „M-oi fi umflat si io?„. Si m-am intors la mine pe blog ca sa citesc cateva elucubratii mai recente, sa-mi dau seama daca m-am transformat intr-un declamator obosit sau daca am ramas acelasi…
Eu cred ca da… dar oamenii au tot timpul tendinta de a-si livra singuri argumentele care-i duc la o concluzie care sa le fie pe plac. Asa ca va intreb pe voi, m-am tembelit umflat si eu (ca tembel sunt din nastere)?