Sari la conținut

Prima parte a povestii lui Nelu, amicul unei cunostinte de-ale mele, este de gasit aici: Nelu si X5-ul pe Champs Elysees. [sursa foto]

Dupa cum spuneam, Nelu s-a suit in masina si s-a dus sa caute o sectie de Politie, sa-i dea aia hartie la mana pentru loviturile de pe spoilere, a fost indrumat de catre parcangiul hotelului. Care parcangiu n-a realizat clar drama lui Nelu dar a inteles ca are nevoie de un birou de la Politia Circulatie.

Ajunge Nelu in fata, lasa masina, intra.

– Bon jour, monsieur! 

Nelu intra in discutie si porneste acompaniamentul din maini.

– Salut. J’ai une probleme avec la voiture, il sont des mecs qui… avont… casse… ils ont… lovit la voiture… voiture… Ce sa mai, accident!

– Ah, monsieur, vous devez allez a l’assurance, peut-etre?

– Ce ma?

– Assurance. Vous avez besoin…

Nelu se simtea prost pentru ca franceza lui nu-l prea ajuta, a intors spatele si-a plecat. A dat un telefon in tara si i s-a spus ca „Stai, ma, linistit, o combinam noi aici cand te intorci!”  si s-a mai calmat. Cand a ajuns la masina, insa, a simtit ca i se face rau… unul dintre senzorii de parcare din bara spate atarna din bara, ca un muc din ala verde. Atarna! Din bara lui! S-a aplecat, cu maini tremurande, sa vada ce s-a intamplat. Pe bara, in dreptul senzorului, se vedea clar urma unui alt spoiler! Cineva executase iar o parcare abominabila, ii zgariase bara in alt loc si tocmai ii scosese un senzor de parcare.

– Que je vous prend les morts des votre meres, vous etes des cacats, des nenorociti! Sa decede toti, que vous je prend sous le penis!

In timpul asta isi dadea cu pumnii in cap si sarea de pe un picior pe altul uitandu-se cu ura la oricine trecea prin zona. Dupa 10 minute de urlete… ce era sa faca? S-a suit in masina si s-a dus la hotel sa-si ia familia.

Si-a luat familia si s-au dus la Versailles. Era inchis. S-au plimbat putin prin parcul exterior, au gasit un restaurant dragut sa manance, au plecat linistiti spre Paris.

Totul era bine, se anunta o seara mai linistita, Nelu se amuza cum copiii incercau sa-l convinga sa-i duca la nu-stiu-ce magazin de jucarii despre care citisera pe net. Pana la urma a bagat adresa notata de copii pe telefoanele lor in navigatie, au ajuns la magazin. Care era, de fapt, concept store-ul Colette, ce sta mandru pe strada Saint-Honore, o strada plina de magazine scumpe.

Sens unic, o banda pe sens, parcari pe amandoua partile. Nelu s-a uitat la cum sunt parcate masinile si a hotarat sa-i lase pe copii si pe nevasta sa intre in magazin, el a mai avansat cu masina vreo suta de metri, unde a gasit un loc de parcare pe dreapta si a ramas acolo, paznic.

Si-a inceput din nou agitatia… o tanti pe la vreo 60 de ani a oprit masina si a inceput o manevra de parcare laterala cu spatele. Nelu era relaxat, intre el si doamna mai era o masina, nu era stres.

Doamna s-a apropiat de bordura, cu spatele, a luat stanga de volan si a inceput sa-si inghesuie Prius-ul in locul de parcare. Dar nu era destul loc. Nelu a vazut cum doamna a inceput sa impinga incetisor Renault-ul care il proteja de doamna. Nelu a inceput sa claxoneze. Doamna a franat. Nelu a oprit claxonul. Doamna a repornit masina. Nelu a repornit claxonul. Degeaba!

Doamna cu Prius-ul impingea Renaultul, care se apropia incet dar sigur de bara fata a X5-ului lui Nelu. Nelu continua sa claxoneze de vibrau cladirile de pe Saint Honore, a dat putin cu spatele – cat ii permitea locul –  in timp ce era iesit jumatate pe geam si urla disperat:

– Maaadaaaame, mamaaaaaieeee, atention ca ii impingi pe toti! Accident, accident, alarm, madame, pas tres joli, arreeeteeeeez!

Madame mamaie a franat, a luat dreapta de volan si a dat putin in fata. Dar parca tot nu era bine. Din nou marsche-arriere, din nou s-a lipit de Renault, din nou se apropiau de Nelu.

Nelu n-a mai rezistat tensiunii, si-a dat seama ca daca nu face ceva Prius il va impinge pe Renault in X5. Si astfel s-ar fi zgariat si bara fata. Si asa ceva nu putea sa permita.

Asa ca si-a aruncat ochii in oglinda din stanga si chiar daca a vazut ca parca se apropia ceva a calculat ca are timp. A bagat masina in drive, si in timp ce Renault-ul se apropia amenintator a luat stanga de volan si a demarat.

Catastrofal!

[da, am si treaba, vin cu restul repejor. Sa aveti o zi buna!]

21 comentarii despre "Un roman la Paris – II – des differences, dobitocule!"
  1. Dorin

    :))) Esti fantastic… :))) Si tu sa ai o zi excelenta!

    răspunde
  2. Auras Mihaiu

    Genial, am râs cu lacrimi. :)))

    răspunde
  3. Daniel Dobre

    Hai si cu partea a treia pana ca ma doare mana de la atatea refresh-uri!!!

    răspunde
  4. bogdanic

    Fascinant! Niste coshoni, francezii astia!
    ~Poate povestea asta se termina. La aia cu Bartos n-am prins finalul…~

    răspunde
  5. Catalin
  6. albinuta veninoasa

    Data viitoare cand pleaca Nelu in Franta, sa vina sa-i dau batranul Audi si sa faca si el la fel cum fac francezii :)

    răspunde
  7. Mirela

    haha, ce poveste…am ras cu lacrimi pana acum!

    hai repede cu continuarea, :) abia astept sa vad cum a scapat masina saracului om din Paris!

    răspunde
  8. mihaela

    Concluzie: e mai bine sa circuli cu Dacia 1300 prin Paris macar nu-ti pare rau. Sau cu tancul daca-ti da mana.

    răspunde
  9. laura

    da ce-ti mai place sa ne tii in suspans ;)…iti dai seama ca asteptam cu mare interes continuarea.
    in cate parti ai impartit povestea?

    răspunde
  10. Irina

    Eu am ras, dar m-am si enervat :))

    răspunde
  11. alex

    nu mai vrem suspans:))

    răspunde
  12. adrian

    nu creeeeeeeeeeeddddddd…ce ne faci ,Cabral ?!?!?!?! :))))))))))
    oricum…GENIAL….”- Que je vous prend les morts des votre meres, vous etes des cacats, des nenorociti! Sa decede toti, que vous je prend sous le penis!” am ras cu atata pofta (a se citi „zgomot”) incat nici la tel n-am putut raspune ca lumea…era seful din biroul d’alaturi….vroia sa stie pe ce ne-am distrat asa :))))))

    răspunde
  13. nickro

    Domne’, nu egzistă om mai prost ca francejii, se ştie! Nu-l merită Parisu’ pă domn’ Nelu, să trăiască! Că mai bine merjea acilişa la noi, la Mămăica, unde barosanii cu X5 e bazaţi!

    răspunde
  14. Catalina

    Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie , :)) am ras cu lacrimi de a venit sefu sa vada ce se intampla si uite asa s-a strans tot biroul langa calculatorul meu sa citim de la inceput povestea lui Nelu si dam refresh intr-una la pagina nerabdatori sa vedem continuarea .

    răspunde
  15. Oana

    Ati mai fi ras cu totii si daca erati in locul lui Nelu? Adevarata sau nu, mie mi se pare mai mult de plans situatia asta.

    răspunde
  16. Mihai Oprisiu

    mai bine nu puneai poza! la cat ai povestit trebuia sa fie tot zgariat.
    asta e in mintea romanului..si eu am barile tot asa zgariate. deaia e bara flexibila
    spune-i prietenului sa mearga la psiholog
    oricum foarte bine scris

    răspunde
  17. ristea mihai
    ristea mihai

    ia si ceva mai altfel din Paris…..Alpha Blondy – Zenith Paris – Mai 2009 – Peace In Liberia

    răspunde
  18. ristea mihai
  19. andra

    am ras cu lacrimi! multumesc si abia astept partea a-3-a.

    răspunde
  20. Catalina

    Hai cu partea a – III -a ca ne tii in suspans !

    răspunde
  21. Simona

    Scuze….acum am vazut ca deja ai public si partea 2 si 3….citesc in continuare

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.