Trei momente: lacrimi, aplauze, bătaie.

De când am auzit de nenorocirea de vineri am considerat că nu trebuie să scriu pe blog sau Fb, cred cu tărie că în astfel de momente ar trebui rostite în spațiul public doar cererile de ajutor și informările relevante pentru a rezolva problemele.

Nu înjurături, nu acuzații, nu bălăcăreli și judecăți.

Primul moment…

Acum cred că e momentul să ne îngrijim prietenii care se luptă pentru viața lor, e momentul să ne plângem morții.

Acum plângem. Și poate că lacrimile astea n-ar trebui amestecate cu nimic altceva. Poate că ar trebui să lăsăm pentru puțin mai târziu ura și dorința de dreptate. Poate că acum ar trebui să ne strângem unii într-alții și să încercăm să fim puternici.

Următorul moment poate că ar trebui să vină mâine. Sau poimâine. Nu știu când, știu doar că acesta ar trebui să fie momentul în care să ne aplaudăm eroii.

Al doilea moment…

Citesc disparat în fel-de-fel de locuri despre fel-de-fel de oameni care ne-au salvat prietenii, cei care au putut fi salvați.

Vorbim de cei care s-au transformat din victime în salvatori și-au intrat din nou în club să-i salveze pe ceilalți… ei sunt eroii noștri.

Vorbim de vecinii clubului care-au sărit în foc să ajute victimele… ei sunt eroii noștri.

Vorbim despre echipajele de la Ambulanță, de tot sistemul medical din București, de toți doctorii, toate asistentele, șoferii, brancardierii, de toți… ei sunt eroii noștri.

Vorbim de toți cei care au salvat oameni. Ei sunt eroii noștri, pe care trebuie să-i aplaudăm.

Pentru că merită asta, merită aprecierea noastră, merită să dăm cu fruntea de pământ în timp ce le mulțumim pentru riscurile asumate, pentru eforturile făcute.

Trebuie să le mulțumim pentru ca lumea întreagă – dar mai ales ai noștri – să știe că românii știu a-și prețui eroii.

Al treilea moment: judecata.

Fără furie oarbă, asta n-a ajutat pe nimeni.

Dar cu presiunea maselor, avându-ne pe toți în spate… hai să vedem vinovații.

Nu suntem în anul 1200 să-i mătrășim în piața publică… suntem în 2015 și avem legi.

Și în virtutea acestor legi vreau să-i văd pedepsiți pe cei care mi-au omorât prietenii.

Să-i văd pedepsiți pe cei care mi-au mutilat prietenii.

Să-i văd pedepsiți pe cei care au făcut în așa fel încât atâția români tineri au murit și mulți alții se luptă acum cu moartea, respirație cu respirație.

Nu putem permite să lăsăm și asta să treacă.

Nu fac politică.

Dar aș vrea ca cei sacrificați de dragul unor șpăgi criminale să aibă măcar liniștea că cei care i-au omorât sau nenorocit au fost pedepsiți.

Te rog să nu dai share acestui text. Nici like. N-am scris pentru mine, pentru trafic sau pentru apreciere. Ce te rog – în cazul în care ești de acord cu ce-am scris mai sus – te rog să-ți folosești și tu vocea sau tastatura pentru a spune cum simți.

Și când va veni momentul să cerem dreptate… să fim o singură voce.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Alexa Dogaru
    • 05.11.2015

    Aș vrea să știu ce să zic, dar… Pot doar să ies în stradă. Pentru ei, pentru îngerii plecați mult prea devreme; pentru un sistem corupt care ucide și nu-l mai vreau…

    Condoleanțe, Cabral, pentru cunoștințele pierdute în clubul ăla nenorocit…

    Ridic un gând și-o rugăciune către ei zilnic.

    “5 oameni au vrut să lanseze un album, ei au lansat o revoluție”

    răspunde-i
  • Dorin
    • 05.11.2015

    Omule, pentru ultimul punct ar functiona mai eficient metodele secolului XII. Stiu ca violenta si ura nu fac decat sa atraga mai multa violenta si mai multa ura…da’ nici cu toleranta n-am facut treaba in ultima vreme.

    răspunde-i
  • calu lu fat-frumos
    • 03.11.2015

    Eu m-am plictisit de viralii cu scrisorile lor de nemultumire si acuze aiurea de fiecare data cand se intampla ceva. Ba ca n-au venit ambulante, ba ca pompierii n-aveau apa sau O ba ca politia se chinuia cu parcarea laterala ba ca e tara de kkt etc. Tragedia e tragedie trebuie vazut ce de unde cum cine. Oamenii aia nu puteau face minuni. Asa cum s-au luat masuri dupa tragedia lui Ionut asa probabil ca o sa se rezolve si asta cu masuri cu legi noi etc. O sa apara probabil in alta parte alta tragedie ca asta e natura umana. Nu poti sa prevezi orice ca de-aia e hazard. Si la cutremur se stie ca vor fi victime. S-au luat masuri de pe acum se fac exercitii simulari dar asta nu impiedica efectele (inca sunt baruri restaurante cinema se locuieste in cladiri cu bulina) ci doar le limiteaza atat cat se poate. Centru vechi e un accident waiting to happen. Poate ca va fi ziua cand lumea e treaza activa la lucru in cladiri noi mai rezistente decat acasa noaptea la 3 cand visezi. Om vedea.

    răspunde-i
  • dush
    • 03.11.2015

    diseara iesim la prefectura. sa cerem demisii si pedepse. sa vedem ce o sa fie.

    răspunde-i
  • Stefan
    • 03.11.2015

    Sunt mai optimist din fire. Îmi place să văd jumatatea plină a paharului. Și tot așa cred ca nimic în lumea asta nu se întâmplă fără un motiv. Dar mai e o vorbă… Dumnezeu îți dă, da’ nu-ți băga și în traistă. Sunt o mulțime de oameni cu inițiativă, alții inventivi… Și o mult mai mare mulțime care trebuie să îi urmeze. O nefericită analogie: fitilul a fost aprins … Hai să-l tăiem înainte să explodeze. Nu putem lăsa la nesfârșit lucrurile la voia întâmplării. Nu e momentul pentru ură E momentul să ne punem mintea la contribuție. Dureros, dar poate ca asta a fost necesar să ne trezească … Așa VREAU să cred. Moartea lor NU poate fi în zadar.

    Sunt alături de ei pentru viitorul celor ce au rămas.

    răspunde-i
  • Valentin
    • 02.11.2015

    Eu am plans necontrolat de fiecare data cand am citit/auzit marturia aceea cutremuratoare a acelei asistente ajunsa printre primii acolo. Pur si simplu imi curg lacrimile si suspin. In rest, simt neputinta si nu stiu de ce nu pot sa dau vina pe nimeni. Cabral, sunt un om optimist, poate prea optimist, dar zilele astea, gandindu-ma la tragedia asta, pur si simplu nu-mi pot imagina ca lucrurile pot sa se schimbe, nu pot sa ma vad facand ceva care sa ajute intr-adevar ca pe viitor sa nu se mai intample asemenea tragedii, nu imi imaginez nici revolta maselor, nici cainta oamenilor care poate sunt vinovati, nici remuscarile celor care au cluburi care functioneaza in conditii similare, nu-i vad schimbandu-si atitudinea. Cabral, asa neputinta n-am trait vreodata. Si simt ca trebuie sa-ti mai spun ceva. Doamne, cand vad ca toata priceperea, toata silinta, tot efortul depus de oamenii atat de buni din aparatul medical nu pot opri ivirea unor noi decese, totul mi se pare in zadar. Stiu ca nu e asa si ca merita un monument oamenii astia, ca bine ai zis, sunt intr-adevar eroi, dar pur si simplu totul mi se pare in zadar. Te rog sa nu publici comentariul asta, sau daca il publici, scoate-mi te rog poza, ca n-as vrea sa vada cineva cunoscut ce-am scris. Eu nu pot s-o scot, stiu ca apare. N-am spus nimanui toate cele pe care le-am scris. Nu stiu de ce, dar nu vreau sa afle nimeni cunoscut ceea ce simt acum.

    răspunde-i
  • Larisa
    • 02.11.2015

    Din categoria da-i play si citeste, am ascultat melodia asta fix dupa ce-am citit textul tau, si mi se pare ca se potrivesc perfect:

    răspunde-i
  • pak
    • 02.11.2015

    Atata timp cat pe unii angajati din adminstratia publica ii vom auzi ca desi au salarii foarte mici nu ar pleca niciodata de pe acele posturi pentru ca au alte “beneficii” nu se va schimba nimic. Este un sistem corupt de la directori la portari. Cand vor inaspri legea o sa cada cateva capete drept.exemple si apoi fiecare isi va continua treaba….

    răspunde-i
  • Buna seara, Cabral!
    Iti scriu pentru a iti multumi de solidaritatea de care ai dat dovada. De asemenea, am citit postarile tale, iar intr-una dintre ele ai mentionat faptul ca putem apela la tine daca esti in putinta de a ajuta cu ceva. Intr-unul din grupurile facultatii mele, tocmai ce s-a postat faptul ca un baiat de 19 ani, Ciprian (nu ii stim numele de familie), a fost vineri la Colectiv, dar nu poate fi gasit pe nicio lista. Spitalele nu pot sa ofere nicio informatie legata de el, nu este pe listele cu cei decedati, este, probabil, inca neidentificat. Mai stiu doar ca avea arsuri pe toata fata si ca are parintii plecati in Italia.
    Daca ai vreo idee prin care putem pori demersurile pentru a il gasi pe Ciprian, te rog, scrie-mi.
    Doamne ajuta!

    • Cabral Ibacka
      • 02.11.2015

      Bună.
      OK, mă interesez și revin.
      În caz de ceva o să folosesc mailul pe care l-ai lăsat la comentariu.

    răspunde-i
  • Iulia
    • 02.11.2015

    Ce putem face noi un fața sistemului? Ieșim în strada și nimeni nu ne bagă în seama. Suntem legați la mâini!
    Tot ce putem e sa ne ajutam semenii, să donam, să ajutam, să fim sau să încurajăm eroi!

    răspunde-i
  • Loading...