Sari la conținut

cadou de CraciunEu alerg sa-ti cumpar tie cadou, tu alergi sa-mi cumperi mie.

Amandoi ne intrebam cu ce sa-l surprindem pe celalalt, ne scremem sa ne aducem aminte de franturi de discutie in care celalalt ar fi putut lasa sa se inteleaga ce si-ar dori drept cadou, se dam cu fundul de pamant incercand sa estimam cat mai corect ce cadou ar fi mai frumos.

Cat timp pierdem? Muuult! Cati nervi ne facem? Muuulti!

Pai n-ar fi mult mai eficient daca tu ti-ai cumpara ce iti doresti tu, eu mi-as cumpara ce-mi doresc eu si-apoi am merge undeva in oras sa bem un cico si sa stam de vorba?

Cat de elegant, de lipsit de griji, de relaxant ar fi atunci?

Nu-mi bat capul in gol, doar stiu ce-mi doresc. Tu nu te framanti, nu ma sondezi, nu ma interoghezi in cele mai felurite moduri pentru a afla ce vreau… ca-mi cumpar singur ce vreau.

Nu ne mai stresam atat pentru a ne face o surpriza, ca doar pe lumea asta bucuria suprema nu e surpriza.

Deja e o presiune mult prea mare pe oameni, dintr-o chestie placuta s-a transformat intr-o presiune, intr-un stres palpabil.

Nu-s Grinch si nici nu-mi doresc sa fiu.

Doar ca treaba asta cu cadourile ma pune in genunchi. Nu am nicio problema in a alerga pentru a ajuta pe cineva, pentru a-i bucura cu ceva pe cei care-mi sunt aproape. Nu e vorba de lipsa chefului de a face…

Dar am ajuns ca in perioada asta, in loc sa fim simpatici, sa iesim din casa si sa incercam sa ne vedem unii cu ceilalti… iesim din casa disperati ca lista de cadouri nu e completa, alergam ca bezmeticii din loc-in-loc si din mall-in-mall.

Cu alergatura asta ne tocam toti nervii, ne tocim tot cheful, irosim tot timpul avut pentru a cumpara toate cadourile si-apoi… nu ne mai raman decat 5 minute pentru a le da in viteza, fara chef si cu nervii la pamant.

Mai bine ne-am face unul-altuia cadou cate un cozonac si-un mar si ne-am lasa mai mult timp pentru a sta de vorba.

Sa ne bucuram de Sarbatori! Sa zambim! Sa fim bine!

41 comentarii despre "Treaba asta disfunctionala cu cadourile…"
  1. serghei

    cabral, femeile tocmai asta apreciaza: transpiratia care curge pe tine in cautarea cadoului perfect:)

    răspunde
  2. Mihaela

    Doamne, cata dreptate ai, parca mi-ai pus gandurile pe …monitor!

    răspunde
  3. Somebody

    Intr-un fel ai dreptate. Dar daca persoana respectiva caruia ii faci cadoul nu isi permite asa ceva? Sau poate nu a gasit ceea ce vrea. De ce nervi? Uite de ex. eu am luat un cadou. Nu a fost nici un nerv deoarece imi facea placerea la gandul ca persoana respectiva se va bucura de gestul meu; imi facea placere si bucurie doar la gandul ca persoana aceea imi va zambi. Timp pierdut? Depinde cum il iei. De obicei mai iau pe cineva cu mine si stam la poveste in timp ce amandoi cautam ceva cadou. Depinde de situatie si cum o iei.

    răspunde
  4. Cristina Vardianu
    Cristina Vardianu

    Mare adevar graiesti!! Este un haos total peste tot, in oras, in magazine , in mall-uri .. Toata lumea disperata si crizata.. parca nici nu te mai bucuri de linistea acestei serbatori..

    răspunde
  5. stefi

    Noi deja am procedat asa, eu mi-am luat cadoul, el si l-a luat, le punem sub brad si .. gata surpriza ! :))
    Asta nu se aplica in cazul copiilor, evident :)
    Hai, Sarbatori frummmoase! :*

    răspunde
  6. Simona

    Tocmai in asta sta toata treaba, ca nu stii si tre sa-ti bati capul si apoi te intrebi daca o sa-i placa, nu o sa-i placa :P Normal ca ne putem cumpara si singuri ceea ce ne dorim, dar nu are acelasi farmec. De exemplu sa spunem ca iti doresti o camera foto. Ai tot vorbit de ea ca ce cool e, asa si pe dincolo. Ei, cat de tare ti se largeste zambetul daca Andreea iti pune camera foto sub nas cand te astepti mai putin? Este ca nu e acelasi lucru? :D Parerea mea :)

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Pentru mine este fix acelasi lucru.
      Si decat s-o stresez pe Andreea cu detalii de genul „de unde s-o cumpere”, „cat ar trebui sa coste”, „cu ce obiectiv s-o ia” si tot asa… prefer sa ma duc eu, sa iau ce vreau si la sfarsit sa ma bucur de ea fara s-o fi stresat pe Ardeia.
      Deci… ;)

  7. lotusull

    Un mar, o cioco, o cafea, o vorba buna si-o poveste – suna a cadou perfect :)

    răspunde
  8. Gabi

    Noi am fost impreuna la cumpăratul de cadouri. Eu mi-am ales ce am vrut, el a platit si el si-a ales eu am platit. A fost plăcut, am transpirat impreuna si am mai băut si un cico :). Cei drept dupa zece ani de relație ne-am desteptat si am ales asa ca la inceput tare greu a fost sa nimerit cadoul potrivit

    răspunde
  9. Ramona

    Nuuu!!! E perioada sarbatorilor, a cadourilor, a bucuriei! Cum sa iti cumperi singur cadoul? Ar fi ca si cum m-as duce in luna mai, intr-o joi si mi-as cumpara ce am nevoie/ ce imi doresc! Nu ar fi nici o diferenta. Un lucru cumparat de mine nu poate fi considerat un cadou, cu atat mai mult unul de Craciun. Asta inseamna, adio cuvintelor “cadouri, daruieste, surpriza”. Si cel mai urat lucru, traditia din dimineata de Craciun, in care toti ne-am strangem langa brad si desfacem cadorurile, bucuria, uimirea, fericirea de pe chipul fiecaruia…uitata! Grija pentru a gasi “cadoul perfect” demoralizeaza multi oameni si ajung la concluzia “hai sa ne cumparam fiecare ceva si asa avem fiecare ce isi doreste”, dar se pierde ideea de cadou… si ce daca nu este ce isi dorea cel mai mult, nu inseamna ca vor exista suparari, inseamna ca va exista in cel mai rau caz un drum la magazin sa schimbam…dar, daca este cadoul mult dorit?Eheee! Bucuria persoanei care-l primeste…nepretuita si implinirea ta imensa!
    Asa ca eu te sfatuiesc, sa nu renunti la cadouri, pentru ca ele aduc zambet, aduc clipe frumoase…fac parte din magia sarbatorilor!

    răspunde
  10. NightOn

    Eu aș prefera varianta asta. Mi se pare foarte practică, de bun simț și chiar distractivă. Acum sper că și viitorul „el” o va prefera :))

    răspunde
  11. Reb

    Cand vrei sa cumperi cadouri pentru 15 membri ai familiei si 20 prieteni, intradevar e mai greu. Dar pentru o persoana doua nu e chiar o tragedie. Si ceva clasic si „craciunesc” gen o esarfa, un fular, niste manusi, niste portocale, ceva bomboane ambalate festiv, merg la adulti. Acum depinde si de asteptarile fiecaruia. Daca astpti doar un cadou sub brad, e una, daca astepti ultimul tip din nu stiu ce tableta, deja e alta poveste si depaseste nitel ceea ce ar trebui sa fie spiritul craciunului.

    răspunde
  12. Ursu

    Si o alta varianta ar fi sa oferim iubitului/iubitei o anumita suma de bani…si scapam oarecum de grija. Dar…nu ar mai avea farmec Craciunul daca punem problema asa.

    Eu azi ma duc prin oras sa caut ceva dragut… :)

    răspunde
  13. calu lu fat-frumos
    calu lu fat-frumos

    Sunt unele cadouri cu care n-ai cum sa dai rateu: un Volvo 2013, un tv LED de 108cm (cui n-are si are si loc), un mobil „cu de toate”, un sejur in Megeve sau un city break dincolo de Nadlac samd (si asa mai departe) :D Parerea mea.

    răspunde
  14. Claudiu

    Nu stiu cum sunteti voi insa mie imi place sa ii cumpar cadouri sotiei (chiar si chestii mici la care nu s-ar fi gandit vreodata ca va primii)…caut cu o mai mare bucurie decat daca mi-as cumpara mie orice.
    Eu nu vad cadourile primite de Craciun (si nu numai) de la ea ca simple obiecte „incuiate” in cutii.

    răspunde
  15. Cristina

    Eu mi-am luat iubitul de mana, l-am dus in magazin si i-am zis „asta vreau”. A fost mult mai simplu pentru amandoi. Eu nu a trebuit sa ii bat apropouri cu ce vreau, el nu a trebuit sa se chinuie sa le inteleaga. Si cam asa a fost si invers. El mi-a spus exact ce vrea (o esarfa/fular) si m-am dus si i-am luat ce il pusesem sa probeze cu 2 zile inainte. Mi se pare ca am scapat de mult stres asa. Si ne-am luat cadouri de la inceputul lunii ca sa nu alergam acum ca bezmeticii. Ieri cand toti alergau prin magazine noi ne-am dus frumos la film sa ne relaxam.

    P.S.: Cred ca am vazut o mica greseala in text la inceput. In loc de „se dam cu fundul” cred ca era „ne dam cu fundul”.

    Sarbatori fericite !!!

    răspunde
  16. Andrei
  17. Ionut

    Sau si mai practic si amandoi avem de castigat, ne gandim dinainte la un lucru ce ne-ar trebui prin casa, ni-l cumparam si suntem amandoi fericiti, iar cadourile individuale le lasam pentru zilele de nastere

    răspunde
  18. Foxcrawl

    Treaba cu cadourile e nebunie curata si da multe batai de cap. Eu personal „ma scot” folosind un nou trend: transfer bani (echivalentul cadoul) in contul persoanei vizate. Uimitor, nimeni nu s-a plans pana acum. Asa fac de cativa ani, de ce sa ma chinui gresind gusturile persoanei sarbatorite?

    răspunde
  19. vladinho

    fix aceeasi gandire o am si eu. ai mare dreptate !

    răspunde
  20. Andreea

    Da, sunt de acord cu tine, dar recunosc ca doar pentru ca sunt intr-o relatie cam disfunctionala.

    Daca empatizezi cu cel de langa tine nu iti este deloc greu sa alegi un cadou care stii ca ii va placea. Imi aduc aminte ca nu stiam ce sa aleg, aveam prea multe idei. Si nici nu vei fi dezamagit de ce vei primi.

    Pacat ca ajungem cateodata sa ne complacem alaturi de cei cu care nu ne potrivim :(

    A, si nu trebuie sa te inghesui nicaieri, poti comanda online aproape orice. In noiembrie, eventual.

    răspunde
  21. motolady

    E urat sa-si cumpere fiecare ce vrea. Cadoul il vad ca pe un test care-mi arata cat de mult ii pasa cuiva de mine si cat de bine ma cunoaste. Chiar daca nu se nimereste ce am vrut (nici nu dau vreun detaliu), tot e foarte dragut, atata timp cat ramane o surpriza. :)

    Un alt motiv pentru care nu agreez „fiecare isi ia ce vrea” este ca poate imi doresc un lucru pe care nu ma indur sa dau banii, dar nici nu costa o avere. Pur si simplu am alte prioritati :)

    răspunde
  22. Poligraf

    Nu se mai numeste „surpriza”, ci schimb de idei pentru shop-ing.

    răspunde
  23. Claudiu Ciobanu

    Cabral, ce spui tu în acest articol este un fel de „bani în plic” și am ajuns să detest din ce în ce mai mult acest tip de cadou impersonal (încadrez aici și voucherele valorice, metoda , etc.). În același timp te înteleg perfect pentru că am trecut și eu prin alergatul prin magazine după cadouri și fix așa cum spui tu într-un final timpul rămas să îl petrec cu persoana iubită era prea scurt iar nervii mei deja întinși la maxim. Mi-am dat seama mai târziu că totul era din vina mea.
    În primul rând lăsam cumpăratul cadourilor pe ultima sută, în acest fel mă băgam singur într-o cursă stresantă și contra cronometru.
    În al doilea rând nu știam ce să-i cumpăr, pentru că și eu la fel ca tine nu reușeam să îmi aduc aminte acele frânturi de discuție în care lăsa să se înțeleagă ce-i place. După ce am înțeles de unde vine problema mi-a fost foarte ușor să o rezolv.

    Am o listă (pe telefon pentru că îl am mereu la îndemână) unde îmi notez aceste mici indicii pe care mi le oferă destinatarul cadoului: iubită, mamă, soră, prieteni, procedez cu toți la fel. În timpul anului mi-am făcut un obicei de a nota fiecare detaliu care cred eu că îmi va fi de folos în alegerea unui cadou care să surprindă. Când se apropie ziua în care trebuie să cumpăr cadourile scot lista și aleg ceva din ea. De multe ori găsesc cadourile fără să le caut cu mult înainte să am nevoie de ele. În magazinele online le bag in wishlist. Cele pentru prieteni le cumpăr și le țin în casă chiar dacă urmează să le dăruiesc peste 2,3 luni. În felul astă ma scutesc singur de drumuri în plus. Nu poți face asta în cazul soției/iubitei dacă locuiți împreună pentru că riscul de a-l descoperi este foarte mare. Am pățit asta și a trebuit să caut altceva. Surpriza face parte din cadou, la fel și împachetarea și povestea cadoului. Îți recomand o astfel de listă, îți va schimba viața!

    răspunde
  24. Claudiu

    Cabral, ce spui tu în acest articol este un fel de „bani în plic” și am ajuns să detest din ce în ce mai mult acest tip de cadou impersonal (încadrez aici și voucherele valorice, metoda , etc. În același timp te înteleg perfect pentru că am trecut și eu prin alergatul prin magazine după cadouri și fix așa cum spui într-un final timpul rămas să îl petrec cu persoana iubită era prea scurt iar nervii mei deja întinși la maxim. Mi-am dat seama mai târziu că totul era din vina mea.
    În primul rând lăsam cumpăratul cadourilor pe ultima sută, în acest fel mă băgam singur într-o cursă stresantă și contra cronometru.
    În al doilea rând nu știam ce să-i cumpăr, pentru că și eu la fel ca tine nu reușeam să îmi aduc aminte acele frânturi de discuție în care lăsa să se înțeleagă ce-i place. După ce am înțeles de unde vine problema mi-a fost foarte ușor să o rezolv.

    Am o listă (pe telefon pentru că îl am mereu la îndemână) unde îmi notez aceste mici indicii pe care mi le oferă destinatarul cadoului: iubită, mamă, soră, prieteni, procedez cu toți la fel. În timpul anului mi-am făcut un obicei de a nota fiecare detaliu care cred eu că îmi va fi de folos în alegerea unui cadou care să surprindă. Când se apropie ziua în care trebuie să cumpăr cadourile scot lista și aleg ceva din ea. De multe ori găsesc cadourile fără să le caut cu mult înainte să am nevoie de ele. În magazinele online le adaug în wishlist. Cele pentru prieteni le cumpăr și le țin în casă chiar dacă urmează să le dăruiesc peste 2,3 luni. În felul astă mă scutesc singur de drumuri în plus. Nu poți face asta în cazul soției/iubitei dacă locuiți împreună pentru că riscul să descopere cadoul este foarte mare. Am pățit asta și a trebuit să caut altceva. Surpriza face parte din cadou, la fel și împachetarea și povestea cadoului. Îți recomand o astfel de listă, îți va schimba viața!

    răspunde
  25. Ioana Preda

    Still unul din cele mai bune articole ale tale, parerea mea ! Apreciez sinceritatea. Totusi, eu nu pot functiona asa si probabil sunt multi altii la fel. Mie imi place sa primesc cadouri, dar nu pe varianta am vazut x, ce-ar fi sa mi-l cumperi? Plus, satisfactia cand fac un cadou (si il si nimeresc, ca de’ s-a intamplat si sa nu) este priceless.

    răspunde

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.