Golani din Berceni. Nespalati. Tineri fara viitor.
Asa ne catalogau pe noi cei mai in etate. Galagiosi, cu gura pan’ la urechi non-stop, cu 2 lei in buzunar si cu chef de viata. 1 mai 1995, acum 13 ani, Jupiter.
Tropaiam prin viata cu blugi (ok, blue-jeans) cu turul cazut prabusit, bluze largi si cu 3 masuri mai mari, snickersi cu limba mare scoasa pe-afara, ascultam muzica de negrii si o mai si cantam exact cand nu era momentul, stateam cate 10 oameni intr-o camera de hotel de 2 paturi (recordul l-am stabilit tot de 1 mai la mare, hotel Romanta – nush’ sigur, trebuie sa verific – cand am fost 17 oameni in aceeasi camera).
Oamenii se uitau stramb la noi, nu aveam nici ochelari de vedere si nici volumele lui Eminescu la subrat ( 😀 ), eram clar o amenintare la adresa societatii.
Seara ne strangeam ori pe Imparatul Traian (o strada din Berceni) ori la “bancute” (asta e in zona Big-Berceni, langa garajul troleelor) si ne povesteam ce clip a mai scos Wu-Tang-Clan la “Yo! MTV Rap”, faceam curte aceleiasi fete (care nu ceda) si ne cumparam cate o inghetata la doi oameni.
Am crescut, am muncit si am ajuns care-incotro. Cu regretul ca nu mai avem timp sa ne intalnim cat de des am dori, ma uit la prietenii mei, pericolele de alta data, si vad ca societatea a gresit iar… sunt toti integrati, bine infipti pe picioare, unii insurati, unii cu copii, cu locuri de munca si taxe platite.
Dar totusi… nu eram de condamnat pentru ca eram altfel?
Ascultam muzica de negrii in care se vorbea de gloante in cap, de bate pe carca, de droguri si talharii… ne imbracam altfel… eram o gasca bine definita, parte a unei (am putea sa-i spunem) comunitati, ea insasi altfel… si totusi, iata-ne!
Vad acum aceeasi atitudine fata de emo. “Sa-i omoram cu pietre”, “puneti mana pe furci!”, “sa-i sinucidem noi pana nu se sinucid singuri!”… e plin netul de asa ceva.
Acum… televiziunile vin si ele si transforma EMO in noul bau-bau.
Stai frate ca nu-i asa… aici vorbim de indivizi. Vorbim de niste copii care se pierd. Vorbim de niste parinti care nu-si mai vad capul de treaba si esueaza in a-si ingriji copii. Nu dati vina pe un curent, dati vina pe cei vinovati. Copii au aspiratii gresite, parintii isi stabilesc goal-uri gresite. ALERGAM DUPA BANI, ZI DE ZI, O VIATA INTREAGA.
eCostin o zice bine… si noi eram altfel, asta nu inseamna nici ca ne-am sinucis, si nici ca am ucis pe cineva.
Diferenta intre atunci si acum e ca atunci stiam exclusiv ce se intampla la noi in bloc sau la noi pe strada, alea rele erau ascunse sub pres.
Acum… orice hAhAt iti este aruncat in fata de catre tot ceea ce inseamna mass-media.
Chiar este EMO pericolul absolut pentru tineri? Caci in loc sa arate toti cu degetul catre flagelul drogurilor, toata lumea se uita chioras la o felie de par care vine peste frunte si niste unghii negre.
Eu nu-i inteleg, nu-i plac, nu-i laud. Dar de aici si pana la a da cu pietre dupa ei pe strada… drum lung si intortocheat.
Daca ai chef sa fii ipocrit… e treaba ta. Dar gandeste-te la ce erai… punker, depeshar, raper… erai altfel si cei cu ceva ani in plus nu te intelegeau si-ti condamnau si suvitele, si bocancii cu fier in bot, si lanturile agatate de blugi, si crestele si tricourile lalai… te-ai sinucis, ai ucidizat pe cineva, ai dat cu parul in cap?
Pericolul vazut atunci de o societate intreaga era de fapt doar o sperietoare ascunsa in spatele unei expresii pe care o urasc sincer: “TINERETUL DIN ZIUA DE AZI…”
Da, se spune ca tineretea este irosita pe cei tineri… dar altfel unde ar fi frumusetea?
Mi-e mila de parintii acelor copii ce au ales sa plece. Dar acum nu au insa umerii de tot cazuti. Durerea groaznica va veni atunci cand vor realiza ca au gresit in a-si tine copii in viata.
Poate ca gresesc, poate nu, dar asa simt. Si nu cred ca o muzica, o unghie neagra si o freza altfel iti pot arunca copilul de la balcon. Nu pot… daca il tii langa tine, daca iti construiesti o relatie misto cu el, daca-ti e prieten.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.