The Dark Side. Cald.

[da play si citeste]

09.10.2010, Paris. Le-am spus “La revedere!” pentru prima data. Nu de alta dar pana atunci nu vorbiseram niciodata. Am vorbit acum, mult, foarte mult. Ne-am explicat si ne-am povestit, ne-am aratat si am revenit in ani demult trecuti.

Acum mult timp v-am intrebat ce sa fac, daca sa ma duc sa ma intalnesc cu tatal meu. Aproape toti mi-ati spus “Du-te!“. Multi mi-au spus chiar “Du-te, intalnestete cu el si pentru noi, cei care nu avem sansa asta!“.

V-am multumit atunci, o fac si acum. Caci impins de la spate si de voi… m-am dus si m-am intalnit cu el, cu ei. Heh… asa mi s-au explicat multe, atat despre ei dar mai ales despre mine. Cu cine seman atat de galagios, atat de vorbaret sau de zgomotos, ca cine dansez sau cu cine seman atunci cand ma joc cu fiica-mea.

Ca si info… The Dark Side of the family numara numai in Paris peste 50 de membri. Mda, au pus-o de-un trib.

Acum ca s-a incheiat prima intalnire am ramas c-un sentiment cald. Si-asta-i bine. Merci.

[postul asta vine asa, ca pilda intru sprijinirea lui Never say never!]

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • radu
    • 22.10.2010

    “…Ziua de astazi este botezata de catre oameni 29 septembrie 2009.

    El… n-a mai venit, n-a mai dat nici un semn.

    Deci… se pare ca 32 de ani n-am gresit… uitarea e cea mai buna doctorie…”

    Esti de apreciat , atat tu…dar mai ales…TATAL TAU ! Care a avut puterea sa stea fata in fata cu fiul sau , care a avut curajul sa “dea replay” la toate amintirile negre din trecut care probabil l`au apasat in toti acesti ani…mai mult sau mai putin !

    Meritai asta ! 😉

    răspunde-i
  • […] fi dorit să le “embedui” (ca aici), dar din nu ştiu ce raţiuni nu merge … Dacă ştie cineva să-mi explice, vă rog […]

    răspunde-i
  • dreamy
    • 13.10.2010

    Felicitari pentru ca ai vazut si simtik partea care te intregea ca si “fundatie”.E bine ca acum chiar poti sa continui(pt ca eu cred-din proprie experienta-ca era un semn de intrebare:”cum ar fi fost daca?”,care te mai oprea arar)viata ta,si acum vei avea inca o poveste de zis fetitei tale cand va creste mare,si va fi o poveste din cele traite si nu doar auzite…cum este sa te iubeasca,cum este sa simti ceva pentru tatal biologic….bine macar ca la tine s-a facut o invitatie,parca,pentru a va cunoaste…sa stii ca sunt cazuri si mai rele,cand te cunoaste si uita complet de tine…

    răspunde-i
  • Cristina
    • 13.10.2010

    Acesta este unul dintre momentele acelea unice in viata pe care nu trebuie sa le ratezi. Felicitari!

    răspunde-i
  • sonia
    • 13.10.2010

    Acum am vz articolul cu vestea …felicitariiiiiiiiiii…ai facut un lucru extraordinar si sunt convinsa ca te simti mult mai bine acum!!!!!nu prea am timp sa comentez pe blog…dar orice articol vad cu tine upssss trb sa zic si eu ceva…te pup!!!!

    răspunde-i
  • Maddie
    • 13.10.2010

    Cu placereee!
    Ma bucur enorm pentru tine 😀

    răspunde-i
  • Gabitza
    • 12.10.2010

    Ma bucur enorm pentru tine! Felicitari pentru ceea ce esti…take care

    răspunde-i
  • ade
    • 12.10.2010

    super!!!>:D<

    răspunde-i
  • Raluca
    • 12.10.2010

    Ma bucur enorm ca ai avut curajul si ca acum esti multumit! Mult noroc si pe mai departe si bravo pentru tot ce faci! Esti un om special:)

    răspunde-i
  • silvia
    • 12.10.2010

    >:D< Ma bucur pentru tine :)Noi nu am facut nimic, tu ai facut totul :*

    răspunde-i
  • Loading...