Buuun. Dupa ce am bagat cotul in scrumiera, varsand intregul continut pe birou, iar in timp ce strangeam mucurile si scrumul am reusit sa vars si paharul de apa minerala pe tastatura, pe birou si-n brate, sa scriem postul asta…
Am zburat destul. Nu mult, nu putin… zic destul, facand o medie intre anii de viata si numarul zborurilor. Dintre cele mai proaste experiente pot enumera doua zboruri de cosmar cu Air France. Echipaj de toata jena, organizare cel putin nefericita si doua avioane murdare ca naiba. Si doua aterizari pe Otopeni de-am zis ca face din aeronava vagon de metrou. Dar cel mai mult a deranjat echipajul (dupa o intarziere de 3 ore la decolare erau foarte ofuscati si-si varsau nervii pe noi pentru ca am avut tupeul sa le batem obrazul – nu de alta dar mergeam la un eveniment si intarzierea aia de 3 ore ne-a facut sa pierdem toate conexiunile la tren si feribot – ma rog, ferry-boat).
Dealtfel intarzieri am avut si cu Blue Air, dar echipajul a compensat prin cum s-a comportat ulterior si, in plus… cand costa biletul cat trei T-shirt-uri mai vrei si tratament de Lady Gaga?! Per ansamblu Blue Air si-a facut treaba bine.
Si cu Lufthansa am zburat ok, si KLM-ul a fost ok.
Bine, avand in vedere ca am 2m… inafara de zborurile unde m-am lipit de-un loc la una dintre iesirile de urgenta, cu dintii pe genunchi am zburat tot timpul (“cu dintii pe genunchi” este treapta urmatoare pe scala care masoara inghesuiala, treapta superioara celei numite “cu genunchii la gura”). Da, in caz ca va intrebati, de obicei zbor la economic si nu la business sau alte clase unde costa biletul mai mult decat toata vacanta la un loc…
Dar de Tarom vroiam sa zic cateva chestii. In primul rand intarzierile. Nu stiu cum fac nenii astia dar recupereaza intotdeauna intarzierea de la decolare. Poate n-o fi asa intotdeauna dar mie asa mi s-a intamplat de fiecare data. La cel mai recent drum, cel de ieri, cand am decolat spre casa, pentru ca spaniolii de la aeroport au gresit boarding-ul, s-a creat un moment mai putin placut si a durat ceva timp pana sa se repare. Ne-a explicat capitanul (am retinul numele, Emil Dobrovolschi) cum ca avem nu-stiu-ce componenta de vant de spate si ca o sa ne ajute. Ca ne-o fi impins vantul din spate ca pe Corabia lu’ Sparrow sau ca i-o fi dat gaz capitanul… nu stiu, cert e ca am cam tumefiat intarzierea si-am ajuns aproape la timp. Si la fel s-a intamplat si cu alte ocazii…
Apoi imi plac stewardesele de la Tarom. Stai ca-s insurat, nu ma refer la placutul ala… cu toate ca-s unele chiar dragute. Spun ca-mi plac pentru ca nu au falsitatea aia de a-ti zambi si a-ti spune cu gura cracanata intr-un zambet enorm ca I’m here to make you happy! dar cand te uiti in ochii lor vezi pe undeva pe-acolo un Mori, ba!. Sunt politicoase dar corecte, fara sa fie false.
De rau? Mai e cate-un monitor care nu merge, inafara de cateva aeroporturi Tarom-ul are poarta de imbarcare cu numarul dupa ultima poarta mai mergi putin si-aproape-ai ajuns, scaunele unora dintre avioane sunt din colectia tocit dar vintage… in sfarsit, sunt si din cele mai putin bune.
In plus… mi se pare ca astia de la Tarom aterizeaza de cele mai multe ori… tangent cu perfectul. Nu tu zgaltaiala, nu tu buseala aia de esti gata sa pariezi ca raman aripile pe pista…
Deci, per ansamblu cred ca oamenii astia isi fac treaba. A, sunt sigur ca sunt si unii care nu sunt multumiti in urma interactiunii cu Tarom, cred ca este inevitabil. Eu zic cum mi s-a parut mie si ametitilor mei de prieteni.
Apropos, asta face parte din posturile in care vorbesc de bine despre diverse chestii cu care m-am intalnit, caci de rau despre orice vorbesc toti. Nu, nu e reclama (cu toate ca as fi tare sa iau bani de la o companie si sa scriu ca are scaune tocite sau obosite).
P.S. Daca aveti chef de ras aduceti-mi aminte sa va povestesc zborul spre Oschesleben, cu ocazia aia am scapat de-o constipatie groaznica. Si-am dat-o in Furazolidoane…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.