Cabral.ro

Am fugit. Am alergat. Am tras de mine. Am vrut să fiu mai bun, mai sus, mai departe. Și, în toată goana asta, am fost în pericolul de a uita. De a uita cine sunt și de unde vin. Rădăcinile nu se văd. Dar se simt. Sunt în gustul ciorbei de duminică. În vocea mamei… citește tot Rădăcinile nu se văd. Dar se simt.

Aud des în jur oameni care își dau cu părerea. Cu voce tare. Cu ton răstit. Aruncă nemiloase verdicte finale. Despre alți oameni.„A greșit.”„E slab.”„Nu merită.”„Și-a făcut-o cu mâna lui!” Și mi se face pielea de găină. Nu de frig, ci de ciudă. Pentru că uităm. Uităm ce e cel mai simplu: că fiecare duce… citește tot Omul nu e judecător. Omul e sprijin.

Dă-i [play] și citește, de ai timp și chef… Am mulți prieteni care fac muzică. De fiecare dată când se pregătesc să lanseze o piesă nouă aleargă de nebuni prin oraș pentru a se întâlni cu cât mai mulți cunoscuți și a le arăta piesa, pentru a le cere părerea. Aproape de fiecare dată termină… citește tot Poate că ar fi cazul să începi să ai încredere în tine

Ce sunt oamenii? Sunt frunze plimbate de vantul vietii de colo-colo sau sunt indivizi, minti care isi aleg soarta asa cum isi doresc? Sunt mici animalute comunicative care alearga de nebuni printr-un labirint sau sunt… arhitectii labirinturilor? Cum se scriu povestile de viata? Prin decizii si actiuni personale sau doar asteptand sa ni se intample… citește tot Frunze-n vant sau minti care-si decid soarta?

La inceput ai spune ca parca ar cocheta cu Captain Obvious. Dar nu-i asa. Daca ai putin timp (si starea necesara), da-i un [play] si uita-te la CT Fletcher. Cum ti se pare?