Suntem mișto

PLAY:

Din ce în ce mai legați, din ce în ce mai puțin independenți.

Legați.

Sufocați de interdependențe.

Apăsați de griji și probleme care nu-s ale noastre, de fapt.

Într-o viață doar mai complicată și mai întortocheată, nu mai bună.

Asaltați de informații și apăsați de adevărurile aduse de ele…

Preocupați tot timpul, fără aproape nicio secundă de respiro, alergând de colo-colo cu treburi.

Tot timpul sub presiune, tot timpul în întârziere, aproape de fiecare dată la limită.

Frământați de milioane de lucruri mici și mari, situații și probleme ce par că nu așteaptă după noi.

Cu pumnii strânși cu răsuflarea grăbită, țopăind pe tocuri sau în snickerși pe unde naiba avem de făcut chestii, înghesuind la repezeală mașini prea mari în locuri de parcare prea mici.

Sufocați.

Cu maxilarele încleștate într-o concentrare continuă, cu mintea învârtindu-se de la trezire și până după culcare.

Nici visele nu mai sunt în regulă… visam pe vremuri că mă aleargă o gașcă de fete, toate cu gânduri necurate ce aveau legătură cu trupul meu uns cu ulei de măsline și chinuit în moduri nepermise de fetele alea… acum visăm că ne aleargă ANAF-ul cu somații. Și nu că n-ar fi și la ANAF fete frumoase, doar că ideea mea de gând necurat nu este să mă trezesc cu vreo poprire pe cont.

Am avansat, cică.

Am avansat tehnologic și de la comunicarea prin fum și păsări călătoare am ajuns să ne vorbim privindu-ne în ochi, unul la București și celălalt într-o cafena din Nicaragua. Patruge. Fulhașde.

Am avansat ca standarde ale societății… pe vremuri, când ne tăia numărul doi alergam de-a lungul curții cu o bucată de ziar în mână și dădeam de-a craca cele trei scânduri care țineau loc de ușă la buda din curte. Acum bășim elegant cu smartfonul în mână, în timp ce capacul veceului ne face masaj la fese, învăluiți în atmosfera – cică – relaxantă a aromaterapiei.

Că… deh, acum o rupem în două pe terapii. Aquaterapie, aromaterapie, luminoterapie și întunericoterapie… dar nu ne-am mai întins pe un petic iarbă de câțiva ani.

Am rupt-o-n două pe televizoare UltraSuperGigaMegaHD. Dar n-am mai zăbovit să privim cerul unei nopți înghețate de iarnă de nu știu câți alți ani.

Mergem la concertele trupelor sau soliștilor care ne plac… dar îi privim trei sfeturi din concert prin ecranul telefonului (sau tabletei, c-am văzut și din ăștia).

O rupem în două prin lumea virtuală, ne duduie conturile de Social Media de selfie-uri… de-am ajuns și când facem dragoste să ne gândim dacă nu cumva ar fi mișto de publicat un status deștept, ceva cu citate de filosofi celebri de care n-am auzit până acum cinci minute.

Relațiile interumane sunt la pământ. Dacă nu găsim un subiect pe care să ne luăm morții în penis reușim pe la terase să ne ignorăm cu succes cu zecile de minute în timp ce plonjăm cu moacele-n smartfoane.

Suntem mișto. Înfrângem.

Știu că nu-s toate cele de mai sus valabile pentru toți, nu în același timp.

Dar sunt multe, mult prea multe dintre ele comune la mulți dintre noi.

N-am concluzie și nici îndemn la sfârșitul depresiei de mai sus.

Doar mă văitam și eu p-aci…

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • oana
    • 03.07.2016

    Pai e o solutie pentru toate… ia sa facem un experiment si intr-o dupamasa,sa iesim la o plimbarica oriunde, fara telefon. Va garantez ca nu murim! Ba,o sa venim acasa zambitori,relaxati, si cu sentimentul ca simtim altfel oamenii si faptele din jur. Verificat pe pielea mea!!!!!

    răspunde-i
  • Cristina
    • 30.06.2016

    Adevărat tot ceea ce ai spus…dar în același timp și amuzant ! Mi e imposibil sa nu rad de fiecare data

    răspunde-i
  • LadyRose
    • 30.06.2016

    I`m worried about you, you big man with serene smile and meaningful eyes…You`ve been mostly depressed since…well…since Alex, I guess. 🙁
    Maybe lay your big bones on the floor, put your heavy head in Her loving arms and take a moment to look at the little bundles of squeaking life and joy that you helped bring into this world.

    (Pentru “anti-englezisti” si “nationalisti”: omorati-ma cu pietre. Romana e limba mea materna, ies din tara doar in vacante, dar am simtit in engleza…N-aveti decat sa incercati traducerea si daca suna mai bine si reflecta ce simt…dau edit post, iau lectii si va multumesc pentru efort.)

    Imi cer scuze pentru familiaritatea exagerata si sper ca sfatul meu nu e inoportun sau impertinent…

    răspunde-i
  • vasile
    • 30.06.2016

    “„Dă afară calul!”, îi zice rabinul. Iţic se duce şi scoate calul din grajd, apoi se întoarce la rabin. „Ei, cum e?”, îl întreabă acesta. „Rabi, să ştii că e un pic mai bine”, zice Iţic. „Scoate şi vaca!”, îl sfătuieşte rabinul. Iţic procedează întocmai, apoi revine: „Rabi, acum e şi mai bine. Dacă nu ne-ar deranja capra aia…” „Dă afară şi capra!”, îi porunceşte rabinul. Iţic face cum i se spune, apoi revine la rabin. „Ei, cum e?”, îl întreabă înţeleptul. „Rabi, acum e bine de tot! Îţi mulţumesc că m-ai luminat.””

    Grigore Cartianu, Adevarul

    răspunde-i
  • Horia
    • 30.06.2016

    UltragigasupermegaHD poate nu, da’ un capac de veceu cu masaj mi-ar placea

    răspunde-i
  • Daniel
    • 30.06.2016

    Salut, la drum lung recomanzi racirea pe apa sau pe aer? M-am gandit sa imi iau un Triciclu Piaggio MP3 Yourban dar il voi folosi mai mult la drum lung!(pentru concedii in afara)! Nu vreau motor, stiu ca pentru calatorii e indicat motorul, dar eu merg de peste 15 ani pe scuter (un Yamaha Skyliner 125cmc) cu care am facut peste 100.000km! Ce parere ai de Piaggio?

    răspunde-i
  • chitziman
    • 30.06.2016

    o sa ajungem ca n filme..conectați cu ochelari virtuali..

    răspunde-i
  • Cronos
    • 30.06.2016

    Nu dispera.
    O sa fie si mai rau.

    răspunde-i
  • Loading...