Sari la conținut

In multinationale ai sefi. Aia mari si cu cojones, care nu prea dau raportul la nimeni, isi fac treburile cum cred ei si li se cam rupe, oricum nu sunt rupti in fund.

Sub sefii mari insa… ai sefi mai mici. Si astia iti mananca toti nervii… pentru ca le e frica. Nu vor sa-si asume nimic, nu vor sa dea cu „batul”, nu accepta nici o responsabilitate decat dupa ce s-au acoperit cu hartii, „fwd”-uri si „re”-uri la mailuri cu zecile…

La ei decedeaza creativitatea celor de sub ei, nu de alta dar ei se duc la sefii mari cu propunerile, si decat sa riste sa-si ia suturi in fund, mai bine „ciocu’mic si joc de glezne”.

La ei se nasesc cu forcepsul angajarile unor oameni cu potential mare dar cu risc… decat sa riste sa angajeze niste „unii” care put de inteligenta dar sunt mai ciudati, mai bine angajeaza tot blank-uri ca si ei, macar nu vor avea suprize…

La ei se constipa initiativele… decat risc si ipotetice aplauze, mai bine liniste frate… ne dam mailuri cu poze haioase (ha ha ha ha… ce sa ne mai facem!), buzz-uri pe mess si cafele + tigari all day long!

Si nu ma refer la locul meu de munca, aici nu prea am sefi (nu ca as fi eu vreunul :p) dar cei pe care-i am sunt bomboane si au un stil ciudat de a-si asuma responsabilitatile si de a risca, de uneori te intrebi daca le sopteste cineva de sus ce sa faca… si sunt ani la rand de cand tot decid bine…  

Ia spuneti, cunoasteti tagma de care zic?

17 comentarii despre "Stres de middle-management"
  1. Crazzy

    Nu am fost niciodata angajata… dar cunosc foarte multe cazuri de genul… aaa… mai sunt si jocurile, dar la alea kiar nu conteaza ce se intampla in firma – „decat sa ma omoare(de joc ii vorba) mai bine pierd un client k doar vine altul … „

    răspunde
  2. Jamilla

    cunooooosc…si inca cum!!!!!!!!!!!!!

    răspunde
  3. geretus

    Eu as putea zice ca lucrez intr-o multinationala… Da as putea sa zic asta doar pentru ca grupul din care face firma mea este unul reprezentat in toata lumea…
    Din fericire, situatia amintita de tine Cabral la noi cam lipseste…Adica, nu avem aici sefii cei mari…si deciziile le luam noi cat de creativ putem :)
    Pentru ca pentru sefii nostri… rezultatul conteaza…
    In rest e treaba noastra si avem mana libera…

    Asa ca din acest pdv pot zice ca suntem norocosi…

    răspunde
  4. RALUCA

    DIN ACEST PUNCT DE VEDERE MAJORITATE TRECEM PRIN GRATIILE SEFIILEOR MICI SAU MARI DAR TOT SEFI MAI PRESUS CA NOI SUNT DIN PUNCT DE VEDERE AL POSTULUI CA IN REST POATE NU,ACU IO SUNT LA SERVICI,AICI AM O SEFA MA INTELEG SUPER CU EA DAR ARE SI EA MOFTURI DE SEF,LA CELALAT SEDIU AL FIRMEI MAI E UN SEF SI ALA CU ALE LUI SI LA CASELE LOR STAU SEFII CEI MARI CARE DAU ORDIN PRIN TELEFON SI DIN CAND IN CAND NE MAI VIZITEAZA SI EI,DAR NU MA PLANG IMI PLACE AICI SUNT SEFII MEI DAR SUNT PERSOANE CE LE CUNOSC DE MICA SI IMI SUNT TARE DRAGI (SUNT NOROCOASA DIN PUNCTU ASTA DE VEDERE)DAR ALTII DOAMNEEEEEEE CE TREBUIE SA SUPORTE DE LA SEFI LOR

    răspunde
  5. Ionut

    te-as intreba: „lucrezi in aceeasi firma cu mine?” daca nu as sti ca nu :)

    răspunde
  6. mada

    da da da, intocmai :D sefii mari au un je m’en fichisme vadit, in timp ce aia micii … au pupincurismul, acest adevarat mod de viata adoptat de oameni pretutindeni :D

    răspunde
  7. Alina
  8. cabral

    @ Ionut – universal valabil man…

    DAR NU MA REFEREAM LA LOCUL UNDE LUCREZ, AICI NU PREA AM SEFI (HEH, NU CA AS FI EU VREUNUL) IAR CEI CARE SUNT… SUNT CAM BOMBOANE.

    Dar mai fac si altele pe langa… si alea ma omoara!

    răspunde
  9. Ionut

    nici eu nu ma refeream la ai mei :))

    mda, stiu ca e universal valabil, dar… As fi vrut sa zic ca e valabil doar in Romania, din pacate nu e chiar asa..

    răspunde
  10. CristinaT

    O daaaa, si inca cumm!!

    Din pacate ma numar printre „norocosi” de mai sus, oricum nu vom scapa curand de tagma asta, poate din contra va lua alte forme si se va instaura mai in toate domeniile, firmele mici sau mari (pe piata ) !!

    răspunde
  11. Sabotor

    Cred ca toti au dat de un asemenea „manager”, ei sunt cei care au reusit sa creeze imaginea de pupincurist habarnist a managerului.

    răspunde
  12. larisa

    Eu sunt norocoasa , sefu meu nu se incadreaza in categoria d mai sus si oricum nu e in brasov cu mine ci in timisoara deci ….:D

    răspunde
  13. monkey

    am dat de niste asemenea oameni. in special de unu foarte fricos, comunist si cu bat in dos. venise un om..doamne…nu ca inteligent..sclipitor de inteligent as putea spune, sa se angajeze in firma. si sefului i-a fost frica..”cine stie ce face asta” si l-a refuzat. omu clar a fost angajat de o alta firma concurenta, unde dupa un an a ajuns director general.

    răspunde
  14. cabral

    @ larisa – deci… tu esti sefa din Brasov? :D

    @ monkey – exact despre asta vorbeam…

    răspunde
  15. senisa

    inca nu lucrez deci nu am de unde sa stiu
    dar imi povesteste iubitul meu de un bou de la el de la servici, un fel de sef si-mi spune exact ce spui si tu Cabral

    răspunde
  16. larisa

    Eu dau ordine eu execut :P

    răspunde
  17. carlitos

    Eu lucrez intr-o multinationala de mai bine de 2 ani (offtopic, acum sunt in preaviz:P ). Lucrurile aici functioneaza conform sintagmei ca „pana la Dumnezeu te mananca sfintii” – adica acolo „sus” exista oameni capabili, care au pus pe picioare un business extraordinar, dar care acum fac parte din categoria celor care joaca golf…. Acesti oameni nici macar nu stiu cum ne cheama pe noi, pionii. Iar intre noi si ei exista un strat „protector” si totodata „parazit”, care nu are alt rol decat de a defila la conducere cu realizarile subalternilor. Acesti manageri au salarii de minim 5 ori mai mari ca noi, nu au studii, nu au cunostine manageriale, nu au BUNUL-SIMT de a-si respecta angajatii in primul rand ca oameni, cativa dintrei ei nu au nici macar cunostinte de limbi straine si, fara a fi subiectiva, sustin ca au ajuns in pozitiile lor doar pentru ca lipsa totala a scrupulelor ii ajuta enorm „sa faca bani”. Situatia de aici face diferenta de la regula, oamenii „operationali” au competente extraordinare, sunt angajati doar cei mai buni, multi dintre ei pleca dupa mai putin de un an, iar managerii tin compania pe picioare dupa 3 principii (revoltatoare):
    1. cine vrea sa plece oricum nu mai e bun pentru companie=> niciodata un angajat care isi da demisia nu va fi intrebat nici macar „de ce?”.
    2. oricand se gaseste altul la fel de bun sa-ti ia locul => compania are in permanenta oferte tentante de joburi pe siturile de gen.
    3. nu conteaza oamenii, conteaza doar banii (cea mai grava inclcare a principiilor manageriale)=> compania are o cifra de afaceri impresionanta, dar media de sedere a angajatilor in cadrul ei este mai mica de 1 an.

    :( Si totusi treaba merge foarte bine. Pentru ca traim in Romania si asta ne ocupa…

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.