Stramosul navigatiei.

Stiu ca pre multi ii voi soca cu aceste vorbe ciudate, dar… a fost o vreme cand oamenii se orientau prin tari si orase folosind harti. De hartie!

Le luai frumos si le despatureai pe bord, urmareai cu buricul degetului de unde veneai, si in timp ce ala de la volan racnea la tine la fiecare intersectie tu te uitai ba in harta, ba in parbriz, incercand sa-ti dai seama de ce scrie in germana pe panourile stradale… cand tu vroiai sa ajungi in Italia.

De la un moment dat incoace, insa, noi ne-am luptat si – ajutati de noile descoperiri ale tehnicii (la ora aia) – l-am construit din bucati pe bunicul navigatiei.

Care bunic, de fapt, e un fel de stra-bunic. 🙂

 

El era compus din:

– un palm, PDA, Pocket PC sau cum mai vroiai sa-i zici. Asta era folosit ca baza;

– un receptor GPS pe Compact Flash pentru pozitionare;

– un SD pentru harti;

– un sistem de fixare si alimentare la masina.

Teoretic suna usor dar… PDA-ul trebuia sa fie unul special. Adica trebuia sa aiba si cititor de card Compact Flash, si cititor de SD, plus o țâră de memorie interna. Pe memoria interna puneai sistemul de operare si programul de navigatie, pe SD puneai hartile, iar in CF receptorul GPS.

Prima pornire dura in jur de 20 de minute, pana vedea toate inserturile, satelitii, hartile… si pana le impreuna. Dup-aia incepea sa-si faca treaba.

Am folosit sistemul asta din poze, Dell Axim, cu SysOn GPS CF plusII cativa ani. Era pus la punct de catre iscusitii de la Tottal Auto Motto, la ora aia era cea mai avansata metoda de navigatie. Cat costa… nici n-are rost sa mai zic, era o mica avere pentru mine.

Ca o chestie misto… dupa ce l-am gasit prin casa si m-am apucat sa-i fac poze am vazut slotul de SD. Cand l-am scos m-a pufnit rasul… saracia are 512MB! Da, la ora aia a trebuit sa-l importam din Europa, la noi nu exista asa card mare…

Tu mai ai minuni ale tehnicii  prin casa, sau le-ai aruncat en-gross?

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Andrei Cozlovschi
    • 10.08.2012

    hahahaha …. inca ai dinozaurul asta ? tii minte cat eram de fermecati de ele ? :-))))

    răspunde-i
  • dor_in
    • 10.08.2012

    Am si eu cateva aparate din era de inceput pe care le numesc “bunicute”.Le tot mult locul si nu ma indur sa le arunc. La momentul cumpararii m-au facut foarte fericit… 🙂

    răspunde-i
  • Fujitsu-Siemens Pocket Loox N520 (PDA cu GPS), pe care il folosesc si acum, e free si are precizie buna. Cu iGo pe card de 2Gb, cel original avea vreo 128Mb si era mare… :))
    Phillips Fizz, primul meu mobil, in 1997. Phillips Spark, al doilea telefon al meu(1998). Walkmann-uri, vreo 6 bucati, de la Sony si Panasonic, de prin 1991-1993.(pe cand ne vedeam mai des pe Brancoveanu, unde am stat din 1991 si pana in 2007)

    răspunde-i
  • Stefan
    • 09.08.2012

    Ce bine ca azi avem Google Maps pe telefon:)

    răspunde-i
  • Marian S
    • 09.08.2012

    1. Mitac MIO A 702, in perfecta stare de functionare, hardware bun, din pacate windows mobile 6.
    2. Siemens A50 de la lansarea magazinului Cora, octombrie 2003, cu bateria originala.
    3. Un frate aproape geaman, Siemess C45, din 2002.
    4. Mitsubishi Trium Astral, in stare de functionare, dar numai cu alimentatorul conectat. (2000, august)

    • Marian S
      • 09.08.2012

      Acel MIO are GPS clasic, la sateliti (nu prin relee GSM)

    răspunde-i
  • 1Q
    • 09.08.2012

    Inca mai am, si inca functioneaza, un Fujitsu-Siemens Pocket Loox N520 (PDA cu GPS). Cred ca il am din decembrie 2005. Asta ca sa raman strict la ce ai prezentat mai sus, ca altfel am tone de dracii electronice antice si functionale. Cum ar fi, de exemplu, un PlayStation. Ala, primul, de prin anii ’94-’95 🙂

    • Adytzu
      • 10.08.2012

      Las’ ca am eu din aceeasi sursa. :))
      Numa ca eu am fost nitzel mai evoluat decat tine si cu mai putini bani in buzunar, pt ca, evident, a costat mai mult. Deci:
      – PDA HP HX4700 (inca functional si cu baterie extinsa)
      – initia un GPS extern Sysonchip ver. I, pe BT (dinti albastri)
      – ulterior am luat si varianta noua, vers. II (asta ca sa fiu fraier de tot) – mai mic, mai dastept, cu baterie schimbabila (ceva gen Nokia)
      – evident, TomTom ca si soft de navigatie
      – PDA FSC N520 same as 1Q.
      – PNA TomTom One XL luat din Germania
      – sistem de prindere Brodit+Proclip pentru toate (am schimbat si 2 masini intre timp).
      Acum, toate astea au fost inlocuite de un iPhone4 care le are pe toate.
      Restul: MUZEU.

      DAR TOATE SUNT FUNCTIONALE SI POT FI REPUSE IN FUNCTIUNE ANYTIME.

      Pentru receptoarele GPS, chiar ma gandesc sa le fac o imperechere cu o celula GSM si sa-mi fac un trackig system pe masina.

    • Cabral Ibacka
      • 09.08.2012

      Aceeasi sursa? 🙂

    răspunde-i
  • Ady
    • 09.08.2012

    Lumea se tot mira de noile smarphone-uri aparute, cand smartphone-urile au aparut cu mult inainte de “revolutia” Galaxy-urilor si iPhone-urilor – http://www.sophisticatededge.com/history-of-the-pda.html

    Nu vad nimic nou sub Soare… 🙁

    • Cabral Ibacka
      • 09.08.2012

      Eh, e vorba de putere de calcul, de conectivitate, de ergonomie/dimensiuni…

    răspunde-i
  • Cris-Mary
    • 09.08.2012

    Am primul telefon al familiei care e haios si gros 🙂 Un aparat foto ruginit care a cazut in apele sarate ale Greciei prin 1996 si cam atat 🙂

    răspunde-i
  • Loading...