Soldatul armatei tale. Got to love you!

[da-i play si citeste]

>

Acum e 06:10 A.M. Got to love you cel nou al lui Sean Paul si Alexis Jordan (il stiai?) dat decent de tare, am terminat ce-aveam de scris si o sa ma imping curand incet catre nani…

Treburile nu merg asa cum ar fi bine… vad in toti si toate chinul trairii fiecarei zile. Din chinul asta zilnic se naste frustrarea. Frustrarea duce la rautate, care prin propria putere ne transforma societatea si relatiile interumane intr-un camp de lupta perpetuu, o batalie continua unde ca arme ne stau gandurile rele, cuvintele urate, faptele reprobabile.

Barfa, vorbele pe la spate, cum ne sapa colegul de birou… fiecare dintre toate astea te transforma incet intr-un combatant, in soldatul armatei tale. Nici nu mai conteaza ca nu concuram pe acelasi loc sub soare, nu ne batem pentru aceeasi paine, nu alergam pentru acelasi scaun al unui birou amarat… conteaza ca dintre noi doi doar unul va fi primul, si-atunci ne scoatem armele si ne hacuim cum stim mai bine.

E normal? Poate, dar nu-mi place normalitatea asta. E bine? Eh… asta stiu sigur ca nu-i bine. Nu se poate sa fim toti prieteni, asta mi-e clar. Dar trebuie sa fim toti dusmani?

Azi opresc si-l las pe un nene sa se bage in fata mea. Cel din spate scoate capul pe geam si urla ca de ce nu m-am bagat la timp sa nu-l las pe ala sa se bage, c-aveam prioritate… Ii ridic degetul mare, a apreciere persiflanta si vine in paralel cu mine. Ce crezi ca-mi spune? Ca daca ala era in locul meu nu m-ar fi lasat sa ma bag. Imi intind un zambet pe fata si-i spun ca e probabil sa fie asa, si chiar daca ar fi, si ce daca? Se uita nedumerit la mine si intoarce privirea… nu i-a placut raspunsul, astepta sa-l injur de mama, nu sa-i raspund relaxat.

Se deschid usile de la lift si ma intorc spre doamna din dreapta mea, poftind-o sa se urce. Cand intorc din nou capul spre lift… erau inauntru deja alti trei domni, toti trei privind multumiti catre mine si catre doamna in cauza, nu mai aveam loc in lift si eu. Doamna s-a uitat nepasatoare la mine, dupa ce s-a suit in lift si a apasat butonul corespunzator etajului unde vroia sa ajunga. Le-am urat o zi buna, incasand privirile amuzante, “Bravo, tu, politicosule, acum asteapta ca prostu’ alte 5 minute!”. Am asteptat si nu mi-a sarit nici sange din ochi si nici n-am facut ulcer…

Stateam cu laptopul pe genunchi pe o banca. La vreo 30 de metri de mine o doamna de vreo 40 de ani, cred, o ia la fuga peste bulevard, sa traverseze vroia, si n-a mai ocolit pe la trecere. Nu erau masini pe strada, dar ea alerga, parca stia ca avea sa i se rupa plasa si i se vor insira merele pe asfalt. Cand tocmai se aplecase sa-si adune merele a ajuns pe banda I in dreptul ei si prima masina, a claxonat preluuung si a ocolit-o pe femeie prin stanga, pe banda II. Sub roti merele se trasformau in terci…

Ca avem de impartit pentru o fractiune de secunda o banda de circulatie, pentru 45 de secunde metrul patrat oferit de lift sau pentru 8 ore pe zi acelasi spatiu de birouri… nu ne mai suportam nici in ruptul capului. Si nici nu mai e vorba ca nu ne suportam nominal ci ca… aproape nimeni nu mai suporta pe nimeni, oricine ar fi el sau ea.

Eu stiu un lucru, lume… got to love you, ca nu-s soldatul armatei mele. Sunt un om printre oameni… got to love you…

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • asd
    • 01.07.2011
    răspunde-i
  • evoluatul de la colt
    • 01.07.2011

    In contextul de acolo da,va puteti simti niste “evoluati ” si niste “superiori” deasupra masei spumegande , perspectiva o veti trai curand..eu m-am saturat sa imi feresc copilul de biciclisti retarzi pe trotuar ,pentru ca nu-i asa,suntem niste amabili si facem loc la toti pana cand li se pare tuturor normal sa nu tina cont de reguli basics ,m-am saturat sa fac slalom printre baragladine gestante ,sa cedez locul pe scaun dupa 11 ore de munca unei junkie ce merge sa frece menta ,etc etc etc…corectitudinea politica si multiculturalismul sunt niste esecuri ,se pare ca startul a fost dat deja.
    Si nu,nu traiesc in romania.

    răspunde-i
  • Diana
    • 01.07.2011

    Draga Cabral, iti multumesc ca esti atat de apropiat de cei care te admira, iti multumesc pentru atitudinea pe care o ai fata de tot ce se intampla in jur, si, in special, iti multumesc pentru faptul ca spui ceea ce gandesti…cand vad oameni ca tine, parca fara sa vreau, mi se asterne un zambet pe fata si infloreste speranta in inima mea… Iti multumesc! Esti minunat si ai o familie tare frumoasa! Imi doresc sa fiti sanatosi si fericiti!
    Cu multa dragoste si cu un deosebit respect, ma inclin!

    răspunde-i
  • ana
    • 30.06.2011

    Cabral, am o dilema.

    Stau in aeroport in Viena de vreo 4 ore…ca legatura are intarziere. E o doamna aici cu 2 copilasi…unul la vreun an si celalalt vreo 6. Am inteles mai devreme ca este pe lista de asteptare…deci sta si poate sta degeaba, dar sta…desi cei 2 copilasi sunt maraiti si ea e la capatul puterilor . Mai inainte am surprins-o privind sticluta de lapte in care mai era de 2 degete…si i-a dat o lacrima 🙁 Deci sa ii las locul daca o ajuta? Eu as mai avea peste 12 ore alta cursa.

    • ana
      • 30.06.2011

      Tanti a cumparat laptic (se pare ca e bun si la cutie de care-o fi) si copilasii au adormit…M-am hotarat sa nu ma bag (tipic romanesc, stiu) si sa-mi vad de drum. Dar sper tare tare sa o vad in avion.

    răspunde-i
  • Alina
    • 30.06.2011

    ….o bere.
    La urma urmei, facem armata in acelasi pluton 🙂

    răspunde-i
  • Alina
    • 30.06.2011

    Sunt in pauza de masa, in Hyde Park si parcurg blogurile pe care le urmaresc….vine si randul cabral.ro s uite asa, cand ma utam si eu in gol, se apropie un cuplu + 2 copii usor confuzi. Acum, dupa ani si ani aici, am dezvotat un simt aparte in a-mi detecta conationalii. Evident, apropiindu-se ii aud vorbind romaneste:
    – Si cu gradina asta ce e mai? (el)
    – uite si ea aici, nu vezi ca e o casa? (ea, tinand harta invers)
    Zambind, le zic ca e Kensington Palace , palatul Dianei.
    Raspunsul a fost:
    – Mda ma rog ….

    Sa fiti iubiti! Le-am urat si in Gand, ti-am cumparat

    răspunde-i
  • Calin
    • 30.06.2011

    intro tara asa cruda nu prea ai cum sa nu gindesti ,,batrineste”,tot se face comparatie cu exterioru dar si ce daca pleci???crezi ca viata care o duci afara din tara este mai buna pentru orcine pleaca????!

    răspunde-i
  • basic_instincts
    • 30.06.2011

    supercabral 🙂

    răspunde-i
  • ioana
    • 30.06.2011
    răspunde-i
  • madalin
    • 30.06.2011

    serios acum… nu vreau sa fiu prea insistent dar mai scrii si la blognovela ?

    • Cabral Ibacka
      • 30.06.2011

      Serios acum, nu vezi ca suntem prinsi cu altceva?

    răspunde-i
  • Loading...