De obicei chiar așa se întâmplă… ne urcăm în șa și ne punem la pedale, pe un drum denivelat și tot timpul în construcție, mărginit de șanțuri negre și de indicatoare înșelătoare.
Când ridicăm ochii spre viitor vedem o lumină, uneori clară, alteori difuză…
Cât despre drum… tot într-o curbă, niciodată drept, niciodată nu ne lasă să vedem unde ajungem.
Asta ne e viața…
SONY SLT-A99V | 85mm F5 1/8000 ISO500
Insa unii dintre noi au norocul sa se suie in sa si sa prinda o vale de aia frumoasa de nu mai pedalezi deloc. Si chiar daca sunt denivelari, atunci tot iti pace 🙂
Superba lumina din fotografie – imi da un soi de liniste ca oriunde voi ajunge pedaland, va fi bine. Adica voi avea grija sa extrag, in cel mai frumos fel posibil, binele din punctul acela al vietii mele. Daca in ecuatia asta mai adaug si momentele in care cobor de pe bicla si doar stau/ observ/ simt clipa prezenta – ca asa sunt lotusii, mai statici, mai casca gura 🙂 – deja e perfect. Cam asta e viata 🙂
Zic ăia de la 8facts că majoritatea oamenilor e cuprinsă de un soi de anxietate când vine vorba despre viitor. Și cică nu ar fi teama de necunoscut cât teama de a nu putea controla viitorul.
Mi-a plăcut ca teorie. Și mă întreb de-atunci dacă eu chiar aș vrea să-mi controlez viitorul. Articolul tău mi-a răspuns cumva la întrebare. Un GPS pe bicicletă pe drumul vieții mi-ar conferi siguranță. Dar unde ar mai fi plăcerea surprizei?
Intr-adevar! Combinatia fotografiei cu ce ai scris m-a impresionat…
Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.