Cam asta este clipa în care am rămas încremeniți.
Momentul ăla în care ne dăm seama că treaba nu e chiar bună, că direcția e cam razna, că ritmul e terci… ne dăm seama, dar așteptăm ca cineva să facă ceva.
Cineva.
Cineva.
Cine crăci o fi cineva ăsta… nu știm.
Să facă Statul.
Statul Perpendicular, Statul Pieziș, Statul Paralel… că noi statul degeaba îl știm bine.
Să facă ONG-urile. Că-s ale lui Soroș sau ale cui or fi, ară-le-ar terciu’ pe mațe, nu spun ele că salvează țara?! Apăi s-o salveze naibii odată, că noi îmbătrânim și ONG-urile tot nu salvează Universul!
Să facă vedetele, că au bani!
Să facă politicienii, că au puterea!
Să facă popii, că au influență și-l au pe Bossu’ ăl’ mare pe linia scurtă!
– Auzi, da’ tu de ce nu faci?
– Eu?! Am serviciu, copii de crescut, am rate. Plus că mai am patru zile de concediu de recuperat de pe 2018.
– Da, dar tu realizezi că altfel nu se face, da?
– Aloo! Eu plătesc taxe, dau impozite, să n-aud! Eu plătesc tot ce-mi zice Statul, așa că instituțiile Statului să facă bine să-și facă treaba.
Da, om bun, ai dreptate. Așa ar trebui să funcționeze.
Aș ar trebui să meargă, să ne plătim dările la Stat… și din banii ăia Statul ar trebui să gospodărească toate cele.
Dar tu nu vezi că de-atâția ani nu se întâmplă ce trebuie? Nu vezi că nu se mișcă? Nu vezi că nu se face?
Și nu se va face până nu ne vom urni. Până când nu vom pune fiecare dintre noi mâna și vom mișca ceva.
Poți să mă bodogăni. Poți să mă înjuri de vrei, dar știi că am dreptate… nu face nimeni, dacă nu facem noi.
Ori facem, ori plecăm cu toții. Plecăm pe unde-om vedea cu ochii, să învățăm limbi străine și să ne obișnuim cu alte sărbători, alte reguli, alte obiceiuri.
Nu-ți spun să faci. Tu știi mai bine ce vrei să se întâmple cu al tău “azi” și “mâine”.
Îți spun ca măcar din respect pentru noi… să scoatem din vocabular prostia asta cu Să se facă! Cineva, cineva să facă!.
Pentru că e clar că nu face nimeni.
Doar noi putem face.
Noi putem construi un spital. Noi putem încuraja companiile să investească în centrele de donare de sânge, apoi să mergem să donăm. Noi ne putem urni din loc pentru a strânge tot gunoiul din țara asta într-o singură zi.
Noi putem pune presiune pe autorități, locale sau centrale, pentru a face lucrurile pe care ar trebui să le facă.
Noi.
Acel “cineva”… suntem noi.
Doar noi. Nu mai e nimeni altcineva.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.