Sari la conținut

Cam asta este clipa în care am rămas încremeniți.

Momentul ăla în care ne dăm seama că treaba nu e chiar bună, că direcția e cam razna, că ritmul e terci… ne dăm seama, dar așteptăm ca cineva să facă ceva.

Cineva.

Cineva.

Cine crăci o fi cineva ăsta… nu știm.

Să facă Statul.

Statul Perpendicular, Statul Pieziș, Statul Paralel… că noi statul degeaba îl știm bine.

Să facă ONG-urile. Că-s ale lui Soroș sau ale cui or fi, ară-le-ar terciu’ pe mațe, nu spun ele că salvează țara?! Apăi s-o salveze naibii odată, că noi îmbătrânim și ONG-urile tot nu salvează Universul!

Să facă vedetele, că au bani!

Să facă politicienii, că au puterea!

Să facă popii, că au influență și-l au pe Bossu’ ăl’ mare pe linia scurtă!

– Auzi, da’ tu de ce nu faci?

– Eu?! Am serviciu, copii de crescut, am rate. Plus că mai am patru zile de concediu de recuperat de pe 2018.

– Da, dar tu realizezi că altfel nu se face, da?

– Aloo! Eu plătesc taxe, dau impozite, să n-aud! Eu plătesc tot ce-mi zice Statul, așa că instituțiile Statului să facă bine să-și facă treaba.

Da, om bun, ai dreptate. Așa ar trebui să funcționeze.

Aș ar trebui să meargă, să ne plătim dările la Stat… și din banii ăia Statul ar trebui să gospodărească toate cele.

Dar tu nu vezi că de-atâția ani nu se întâmplă ce trebuie? Nu vezi că nu se mișcă? Nu vezi că nu se face?

Și nu se va face până nu ne vom urni. Până când nu vom pune fiecare dintre noi mâna și vom mișca ceva.

Poți să mă bodogăni. Poți să mă înjuri de vrei, dar știi că am dreptate… nu face nimeni, dacă nu facem noi.

Ori facem, ori plecăm cu toții. Plecăm pe unde-om vedea cu ochii, să învățăm limbi străine și să ne obișnuim cu alte sărbători, alte reguli, alte obiceiuri.

Nu-ți spun să faci. Tu știi mai bine ce vrei să se întâmple cu al tău „azi” și „mâine”.

Îți spun ca măcar din respect pentru noi… să scoatem din vocabular prostia asta cu Să se facă! Cineva, cineva să facă!.

Pentru că e clar că nu face nimeni.

Doar noi putem face.

Noi putem construi un spital. Noi putem încuraja companiile să investească în centrele de donare de sânge, apoi să mergem să donăm. Noi ne putem urni din loc pentru a strânge tot gunoiul din țara asta într-o singură zi.

Noi putem pune presiune pe autorități, locale sau centrale, pentru a face lucrurile pe care ar trebui să le facă.

Noi.

Acel „cineva”… suntem noi.

Doar noi. Nu mai e nimeni altcineva.

4 comentarii despre "Să se facă! Cineva, cineva să facă!"
  1. Florian

    Dacă NOI ne-am da concursul pe toate planurile, de la a nu mai arunca gunoaie pe strada, până la a ne implica in viata „Obstei”, după puterile fiecăruia si nu am mai fi atât de rai, pe principiul, … si capra vecinului, lucrurile ar arata altfel în România. În concluzie nu ar trebui să așteptăm de la altii, cele mai mari schimbări trebuie să vină de la noi( fiecare dintre noi), ceilalți schmbandu-se prin puterea exemplului.

    răspunde
  2. Daniel

    Eu imi fac partea mea din obligatie:
    – platesc taxe pe salariu
    – platesc impozite pe bunuri
    – platesc taxele pe firma
    – platesc salariile in firma si taxele aferente
    – sunt 99% legal – ca ala 1% se considera ca nu stii legea.
    Fac si in plus chestiile de bun simt/buna crestere: nu arunc pe jos mizerii, reciclez, etc. Plus ca mai cotizez si la scoli (da, scoala e gratuita „decat” pentru elev), plus ca mai cotizez si la analize ca nu sunt fonduri, etc.
    Statul prin institutiile sale colecteaza toti banii astia (si se aduna o suma frumusica luna de luna) ca sa imi/ne asigure conditiile de trai/munca/dezvoltare etc.
    Ca o paranteza, ma minte primarul din 2007 de cand am cumparat terenul pentru casa ca este proiect pentru apa si canal. Suntem in 2019 si tot in stadiul de proiect este dar primarul tot ala e – pentru ca nu votul meu de blam nu conteaza cand il pui langa voturile alora care primesc mocangeli de la stat (adica tot de la mine in final). Sa ma apuc acum sa trag apa si canal? Ce sa mai fac?
    Eu sunt de parere ca nu tre sa facem mai mult. Trebuie sa cerem mai mult de la aia care sunt „statul”. Si pe aia trebuie sa-i belim cand nu livreaza ce au promis sau ce trebuie sa faca (ca asta e mai grav). Daca le aratam ca vom face noi si ce trebuie sa faca ei prin natura muncii atunci vor considera ca nu mai e nevoie sa faca si ei ca nah…sunt altii care fac.
    Si de asta gandul meu este sa plec unde vad cu ochii in cel mai scurt timp pentru a le asigura copiilor (si noua ca parinti) o sansa mai mare decat ar avea aici. Prefer sa platesc taxe in alta tara care-si respecta cetatenii si respecta contractul social cu acestia.
    Spor.

    răspunde
  3. Gabriel

    Au plecat atât de mulți încât nu mai are cine să mai facă ceva. România are nevoie de juma’ de milion de muncitori pakistanezi. Îți dai seama? Țara noastră e ca satele alea părăsite în care abia de mai găsești un moșneag, doi. Unde preotul spune că nu a mai căsătorit sau botezat de ani. Doar înmormântări.
    România e țara în care înmormântarea vine mai repede decât pensia. Din pacate.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.