Sa fii viu!

Frate, ce penibil e asta!

Asta e primul gand care ne vine in cap…

Caci asta este prima tendinta a noastra, sa traim in plictisul nostru zilnic, sa ne uitam persiflanto-condescendent la orice nene sau tanti care, pur si simplu… traieste!

Orice explozie de bucurie este prompt taxata de pupilele noastre sarcastice, fiecare gest care arata ca un anume om lasa deoparte uzantele prafuite ale societatii este rapid tavalit in praf, amendam rapid rasul si zambetul, istaurand astfel hegemonia mortii trairilor normale.

Caci asta facem, murim. Ne abtinem de la a ne bucura, ne abtinem de la a spune “Te iubesc!” sau “Mi-e dor de tine!”, nu mai spunem “Bai, esti misto!”, pur si simplu ni s-au terminat cuvintele frumoase, gandurile frumoase.

E unu’ in chiloti care topaie vesel si fericit in fata unui webcam? E penibil, sa radem de el!

A, poate nu trebuia sa-si puna filmul pe net. Dar asta-i treaba lui. Pana la urma, insa, bucuria lui este veritabila. Trairea aia, punctual vorbind, poate este mai intensa si mai veritabila decat multe alte clipe virtual frumoase si intense pe care le-am trait anul asta.

Hai sa gandim cu capul… caci noi avem tendinta asta de a privi totul cu ochi critic, de a demola orice, de a desconsidera orice demers al altuia, de a persifla condescendent orice gest si fapta.

Hai sa ne inchipuim ca toti, in fiecare dimineata, sau pranz, sau seara, si-ar pune melodia preferata (ca ar fi un tehno-trance turbat, un hip-hop saltaret, un rock spumos, o lautareasca, pan’ la urma si-o manea – de asta i-ar fi dorinta)… spuneam, cum ar fi daca fiecare in parte, intr-o anume parte a zilei, si-ar pune melodia aia care-i place, si-ar trage un dans. Pur si simplu, fara motiv, doar asa, pentru a-si striga siesi bucuria de a fi viu, de a trai, de a refuza moartea prin blazare si plictiseala?

Cum ar fi…?

Cand am fost sa filmam la Paris mi-am pus castile de la baladeur-ul MP3 si fara sa-mi dau seama, m-am trezit cantand cu forta, stand pe scaunul metroului. Ziceai ca-s in concert!

Cand am deschis ochii, toti cei din metrou ma priveau. Si, ca veti crede sau nu, toti se uitau la mine si zambeau.

Acum ceva zile, pe o bucatica de soare am iesit in parc cu pinguina mica. Si la locul de joaca era o mamica ce-si supraveghea copilul de la distanta, cu castile in urechi, cantand destul de incet ceva din U2, nu-mi aduc aminte clar melodia… sa vezi priviri dezaprobatoare si grimase strambe… femeia statea pe banca si canta, cu ochii la copil… sa vezi cate “Pffff, draga!” a adunat in cateva minute…

Cand si-a dat seama cati se uita si cum se uita la ea, si-a strigat copila si-a plecat jenata. Cand trecea pe langa mine i-am spus cu voce tare (dar taaare!) “Frumoasa melodie!” si i-am facut complice cu ochiul… mi-a zambit incurcata, a mormait ceva dar a continuat sa fuga de privirile ucigase ale celorlalti.

Caci… asa suntem, de ce mama ei de treaba sa se simta altul bine?! De ce sa ne inveseleasca si pe noi un tembel care canta si danseaza pe strada?! De ce?! Noi vrem sa fim tristi!

Cand, de fapt, in viata asta oricum grea si agitata, cel mai important lucru, pan’ la urma este… sa fii viu! Sa traiesti! Sa te bucuri de nimicuri! Sa cauti bucuria, si zambetul, si topaiala vesela… in orice!

Na-ti-o p-asta! Si oriunde ai fi, orice ai face, fa o pauza! Da tare si fa ca mine (daca m-ai vedea, te-ai cracana de ras – sunt la filmare, e pauza de masa, am legat laptop-ul de o boxa de la regie, melodia e in blana, toata lumea si-a aruncat furculitele si topaim de mama focului!). Hai, esti inca viu? Puls sporit, topaiala si zambet larg (si tamp) pe fata!

L.E. Acum am vazut ca Arhi a pus clipul pe trilu, si are si un post pe tema asta… va spun din start, sa nu ajungem la discutii aiurea, n-are nici o legatura cu Arhi sau cu postul lui. Am primit link-ul pe mail, impreuna cu niste comentarii cretine… Si, daca ma intrebati, nu seamana deloc, Arhi e mai energic si mai… sexy! 😀

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • anonim
    • 29.11.2009

    foarte tare.

    răspunde-i
  • anna
    • 26.11.2009

    Si eu ma trezesc cantand in metrou, pe strada etc. iar oamenii se uita la mine ca la felul 14.
    Azi de exemplu, ma duceam la facultate si studiam oamenii, din leganarea metroului; erau majoritatea incruntati, cu priviri fixe si reci, inexpresivi decat daca ii deranja ceva. Era o doamna pe scaun, trebuia sa coboare si isi punea puloverul pe ea, doamna de langa se uita la ea intr-un sictir, cu o privire gen “bine ca se imbraca si asta acuma sa ma deranjeze”, incat imi venea sa-i trag una…la propriu :D.

    oameni fara vlaga 😐

    Let’s bring joy to the world. Do something crazy. Sing out loud.

    răspunde-i
  • Namiko
    • 25.11.2009

    Frate, putini se bucura la noi cu adevarat, parca totul e fals… fortat. E mai usor sa fi ciufut, decat sa te alaturi bucuriei altora.

    răspunde-i
  • milica
    • 23.11.2009

    eiiii….sincer cabral,esti SUPER!!! chiar stii sa faci zilele noastre mai vii si mai vesele.Bravo!
    iar piesa cu i got a feeling…mdaaa…e piesa mea de party,amintiri frumoase de vara…
    ehh….

    răspunde-i
  • Dala
    • 23.11.2009

    asta ne e natzia!..te astepti la ceva bun din partea noastra,a romanilor????nu cred k ne vom schimba prea repede sau prea curand!..asa avem gena n noi de’criticari’si de’ochiul soacrei’…ma bucur k mai sunt si oameni k tine printre noi romanii…pozitivi vreau sa zic si te bucuri de fiecare traire’minora’k ‘majora’nu e cazul-sper k nu ai inteles gresit????te pupik

    răspunde-i
  • Mihai
    • 23.11.2009

    Foarte tare! Omul chiar emana fericire!

    răspunde-i
  • Oana
    • 22.11.2009

    e mare lucru ca omul asta se simte bine, ca oricare dintre noi ar fi deprimat intr-o camera asa de mica, nu stiu daca are 4 metri patrati!

    răspunde-i
  • furiosica
    • 22.11.2009

    am vazut acest videoclip zilele trecute si primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost “ce prostie”. Pentru ca atunci cand l-am vazut eram la munca, stresata de deadline-uri si…numai de chestii din astea, nu-mi ardea. Azi..in weekend…am ras..m-am amuzat copios. Deci…tot ceea ce vedem…tine de starea in care suntem. Cu explicatile de rigoare pe care le-ai oferit tu, ca n-ar tb sa judecam asa repede..da..ai dreptate…dar, daca situatia in care esti nu-ti permite sa razi(de exemplu esti la inmormantare!!!)nu inseamna ca esti rauvoitor, dispretuitor sau mai stiu eu cum. Inseamna doar ca nu ai puterea de a gusta o astfel de “gluma,situatie”. Si poate…acela care danseaza, canta sau ce-o face…nu ar trebui sa se rusineze de ceea ce face…ci sa te imbie sa te duci alaturi de el…sa faci ce face el. Oricum…sa nu uitam…orice e cu doua fete.

    răspunde-i
  • Tepusa
    • 22.11.2009

    Firea ta e cu atit mai grozava cu cit in ro entuziasmul e plesnit peste bot la prima izbucnire si optimismul e oripilant in ochii realistilor negri la minte. Am un singur punct unde trebuie sa iti contrazic tirada: nu gindim cu inima, gindim cu jumatatile creierului nostru: cea emotionala si cea rationala. Daca avem noroc, le alternam, daca nu, le altercam.
    Oricum, esti tare si te iubim pentru omenia ta. Si pentru ca speri, vrei si faci. Noroc.

    răspunde-i
  • white rose
    • 21.11.2009

    nu am mai intrat de cateva zile pe blogul tau..deee..probleme..dar acum cand am intrat mi-ai inseninat ziua..
    mi-a placut omul asta..bravo lui ca stie sa se bucure de viata macar cateva minute asa ar trebui sa facem toti in fiecare zi sa ne bucuram de cate ceva..

    răspunde-i
  • Loading...