Sari la conținut

Dă-i [play] și citește…

– Ești bun? Ești rău? Ai înțeles cine ești? Te-ai împăcat cu tine?

Așa mă întreba tata și nu înțelegeam ce naiba vrea de la mine.

Om deștept, tatăl meu… întotdeauna m-a deranjat din locurile comode în care mă opream și m-a urnit din loc cu întrebările potrivite.

– Ești bun?

Nu știu sigur. Fac lucruri bune, asta știu sigur. Sau… cel puțin știu că mă lupt să reușesc lucruri bune. Asta mă face bun? Nu sunt sigur…

– Ești rău?

Nu știu sigur. Ce știu sigur este că greșesc. Am câțiva oameni care-s supărați pe mine. Și adevărul este că da, unora dintre ei chiar le-am greșit. Asta mă face rău? Posibil, nu sunt sigur…

– Te-ai împăcat cu tine?

Da, m-am împăcat cu imperfecțiunile mele. Nu-mi plac, mă rușinez cu ele, dar mi le asum. Încerc să fiu mai bun… dar îți spun că orice-aș face sunt unele lucruri pe care nu voi reuși niciodată să le fac mai bine decât acum. Îmi pare rău pentru asta dar nu am ce-i face.

– Ai înțeles cine ești?

Nu în totalitate. Încă mă întreb. Încă îmi răspund. Încă râd de mine, încă mă iau la mișto, încă mă surprind. Încă mă laud mie… dar asta rar.

Comparativ cu celelalte suflete ale lumii sunt un ordinar extraordinar prin propriile imperfecțiuni.

Oricum… pentru ei nu voi fi perfect niciodată.

Nu-s bun, nu-s rău… sunt eu, așa cum m-am cunoscut până acum.

Un contur negru pe piatra ce-mi pavează drumul.

Rău sau bun…

4 comentarii despre "Să ajungi să-ți asumi cine ești."
  1. Anca

    Eu sunt o picatura de miere si una de venin, cantitate asumata si declarata. Cat despre perfectiune, e important ce gandesc eu despre mine cand ma uit in oglinda, daca am puterea sa ma privesc in ochi, sa ma asez la masa cu mine, de vorba, la un pahar de vin si sa fiu sincera, restul e cancan. Sa fii sincer cu tine insuti, sa ai puterea sa admiti cine esti, sa-ti accepti punctele slabe, e mult mai dificil decat sa pretinzi in fata celorlalti ca ai fi alta persoana. E mai simplu sa spui „nu mi-a iesit fiindca au intervenit factori externi potrivnici” in loc de „am gresit fiindca nu am depus suficient efort”, spre exemplu.

    răspunde
  2. Ioan Săbăduș
    Ioan Săbăduș

    Hm, zambesc si incep sa scriu.
    Oare pentru cine trebuie sa oferim raspunsuri ? Pentru noi in primul rand, pentru familie, pentru familie si pentru prietenii care au mai ramas sa ne suporte.
    Apoi ii clar un lucru, niciodata nu o sa reusim cu o fapta sau 10 fapte bune sa astupam una rea, cel putin semnele. Cei mai rau, ii ca in multe cazuri nici nu stim cand gresim fata de unele persoane.
    Important ii sa incercam sa emanam energia pozitiva, chiar si cand spre noi vin multe ganduri negre. Sa incercam, desi de multe ori nu o sa reusim, sa fim buni, iar cand nu reusim, sa iesim din cercul lor negativ.

    răspunde
  3. lotusull

    Cred că da, despre asumare, cunoaștere și dezvoltare/ evoluție e vorba. Rămânând curioși în privința propriei persoane și a lumii. Și flexibili.
    Despre bun, rău am gândit cândva ceva ce suna cam așa: nu sunt atât de bună pe cât aș putea fi. Și nici atât de rea.
    Perfect nu e nimeni.
    Iar tu ești un om bun – ai văzut câtă lume ai strâns în jurul tău? Tare mi-a plăcut articolul în care ai făcut prezența, a fost incredibil, aveam impresia că te citesc oameni de peste tot :)
    Să vă fie bine :)

    răspunde
  4. George

    Eu cred ca nu suntem nici buni nici rai suntem doar noi.
    Dacă i-am spus unei fete ca o iubesc și ea nu mi-a mai răspuns la telefon se cheamă ca e buna sau rea?
    Iar eu dacă de atunci nu am mă sunat-o și nici nu voi mai face asta se cheamă ca sunt bun sau rău?
    Fiecare are trairile și frustrările lui.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.