Sari la conținut

* post naiv, merci Anda.
Lasa tristetile, lasa vaicarelile, lasa minusurile vietii, gaseste in tine puterea, deschide-ti aripile, lasa-ti sufletul liber, zambeste, cauta zambet in tot, ridica-te, desprinde-te de pe pamant, lasa problemele in urma, zambeste iar, deschide-ti bratele si imbratiseaza-ti viata, de vrei… poti saruta fericirea!

(de la minutul 01:00:00 incolo)

Cand vrei… poti.

L.E. Daca te intalnesti pe strada cu omul ala te uiti la el cu mila si spui „saracu’, ce viata are„. Dar daca ne-am pune vietile intr-o comparatie perfecta, mila se va citi in ochii lui, privindu-ne pe noi cum ne vaicarim si ne trantim cu fundul de pamant ca nu stiu ce treaba nu ne-a iesit sau nu stiu ce chestie nasoala, zicem noi, ni s-a intamplat…

19 comentarii despre "Rupe lanturi, lasa tristeti, zboara*…"
  1. Adina

    Viata e atat de frumoasa… De ce uitam asta atunci cand intampinam greutati? De ce o complicam? De ce, atunci cand vrei ceva, zici ca nu poti… cand de fapt tu chiar esti capabil sa faci ceea ce iti propui?

  2. Somebody

    same here..Norocul(sau ghinionul) ni-l facem cu mana noastra! Totul e doar sa vrei, nu exista: „nu pot”!

  3. anda

    e incredibil.. fata nu are o mana, baiatul nu are un picior si totusi ce forta emana.. ma gandeam daca in romania cei doi tineri ar fi putut dansa pe o scena. va zic eu :NU.. ptr ca suntem o natie care inca mai radem cand vedem pe strada un om cu probleme fizice!

    Acesti tineri reprezinta un adevarat exemplu; sa nu renunti la visele tale, sa lupti ptr ele, sa nu te lasi intimidat!

  4. bianca

    Multumesc!!!!
    Ai mare dreptate:ne plangem ca nu putem aia ca nu avem aia ca etc si etc dar uitam ca noi avem sanatate, avem maini avem picioare:suntem intregi!!!Ne trebuie decat vointa pentru a face ceva, ne trebuie incredere in noi ca se poate!!!
    Superb!!! :((

  5. shinny

    Filmuletul asta imi aduce aminte de o intamplare petrecuta in urma cu ceva ani.

    Ma suna la un moment dat o prietena intrata in ”crize existentiale” din motive pe cat se poate de absurde si imi propune sa ne intalnim intr-un bar aproape de locul ei de munca. Intalnire la care eu trebuia sa fiu bunul ascultator si sustinator al ideii ”hai ca nu e dracul chiar atat de negru”. Incercand sa ii spun tipei la un moment dat ca ceea ce i s-a intamplat nu e un capat de lume, scosei pe gura vorba ”altii nu au maini, picioare, iar tu consideri situatia ta o tragedie?”
    In dreptul meu doar ce se postase baiatul care servea cu 2 meniuri intr-o mana; foarte zambitor le aseza pe coltul mesei, se uita catre prietena mea si zise: ”eu cred ca ea are dreptate. Orice ar fi, se rezolva cumva. Ma scuzati! Buna ziua! Va pot servi cu ceva?” Mirata de interventia lui (poate chiar putin deranjata), am ridicat privirea si am constat ca baiatul nu avea o mana; cu toate astea servea la mese. Am inlemnit pe scaun…am amutit…imi cazuse cerul in cap gandidu-ma la gafa facuta, la cum trebuie sa se fi simtit el.
    Ciudat…el nu vedea situatia ca mine. Ceea ce pentru mine insemna o tragedie, pentru el probabil era o ”incercare” careia se pare ca ii facea fata. Avea in continuare acelasi zambet, aceeasi privire calda.
    Am mai fost de cateva ori in barul cu pricina…l-am gasit de fiecare data la fel de zambitor.
    Servirea din partea lui… de fiecare data ireprosabila!

  6. Monique

    Absolut suberbi cei doi dansatori..si,in ciuda deficientelor,dansul a fost ireprosabil.A trebuit sa il vad de doua ori pt ca prima data m-au cam impiedicat lacrimile..

  7. aiureantramvai
    aiureantramvai

    Adevarat, impresionanta vointa. Da’… nu vreau sa fiu eu Gigi Demitizatorul… numai ca ceva imi strepezeste dintii la clipul asta. Imi aduce aminte de Andreea Marin. Am si eu o problema cu drama facuta publica, cu lacrimile stoarse, fara putinta de evitare.

    Vedeti voi, am un prieten tzigan, elev eminent pe vremuri si excelent matematician acum. Nu l’am auzit niciodata afisindu’si reusita desi nu i’a fost simplu. Am alti prieteni care au parinti de’a dreptul imposibili, din cei care traumatizeaza la sigur un copil mai sensibil. S’au ascuns intr’un colt numai al lor cit au fost nevoiti sa se lase intretinuti, apoi au plecat si s’au facut oameni mari. Si nici pe ei nu i’am auzit vorbind sau aratind ca le’a fost rau.

    E ceva urit in noi care ne face sa ne lasam impresionati de dramele vizibile. Cred ca ne bucuram, cumva, egoist ca nu sintem in pielea lor. Cred ca ne cutremuram si ne dau lacrimile la gindul ca ni se putea intimpla noua.

    Si mai e ceva. Conditiile extreme pe cei mai multi ii doboara, dar pe cei care rezista ii ridica mai sus decit ar fi urcat in mod normal. E o lege a personalitatii umane, derivata din povestea aia cu selectia naturala. Copiii astia doi sint o urmare fireasca a ei. Sint admirabili, dar as fi preferat sa nu se faca un clip cu ei, sa nu fie urcati pe scena si camera sa nu o filmeze atit pe tanti aia care isi uda bluza.

  8. alina

    am ajuns sa detest lumea in care traim.suntem rai,egoisti,uneori lipsiti de sentimente,lacomi si lista ar putea continua…chiar simt o dezamagire profunda,si partea proasta e ca nimic nu se va schimba,dimpotriva vom deveni din ce in ce mai „de platic”.inteleg sentimentul de renuntare,de depresie,de durere.viata reala e dura,te obliga sa renunti la principii,la moralitate,la inocenta.supravietuirea e dura.si cei mai multi dintre noi ne pierdem…printre injuraturile din trafic,cozile interminabile din supermarket,si tot asa.e usor sa spui ca viata e frumoasa,ca merita,sa te autoincurajezi…dar traim intr-o perioada in care cum ziceam,realitatea ne loveste nemilos zi de zi.ar trebui ori sa fim puternici ori sa ne putem intoarce seara din jungla la insula(prietenii stiu despre ce e vorba).
    Dar cati dintre noi sunt atat de norocosi?Cati dintre noi nu si-au pierdut speranta?

  9. sangria

    impresionant intr-adevar ..

  10. claudia

    wow..ai dreptate:(

    dar speeer ca…mai sper?!?!?mai pot spera avand in vedere cate vise mi s-au spulberat??raspunsul…Da mai poot..si cateodata eu sunt socata de sperantele pe care mi le fac….

  11. alina

    claudia,stii tu vorba aia,speranta moare ultima…
    zambeste si bucura-te…intr-o zi

  12. claudia

    vorba cantecului:AM SA TREC SI PESTE ASTA…CE VA FI VA FI…AM SA STRIG IAR:ASTA E VIATA!E SI MAINE O ZI!….

    care e intradevar un motto…e cel putin asa il vad;;)

  13. Maria Magdalena
    Maria Magdalena

    mda…sunt de acord cu aiureantramvai. momentul este cam in genul stirilor de pe acasa. nu s-a putut fara sa curga o lacrima pe obraz. cred ca se poate si fara a specula sensibilitatea momentului. eu am stat un pic drepti la ambitia celor 2. pot sa fac lobby mai mult decat sa plang. dar asta e economia de piata, vinzi mai bine femeilor. consumatorul sigur.
    intrebarea care mi-am pus-o a fost: as putea sa ma indragostesc de o astfel de persoana, si chiar sa o iubesc. cu o asemenea ambitie din partea ei, in mod cert DA.

  14. Rody

    Eu as fi numit postul…antilamentare…

  15. cabral

    Sunt de acord cu cei care spun ca uneori li se par aiurea genul asta de exemple… dar, vedeti voi, asta e natura umana; omul trebuie sa vada ca altui om i-e si mai greu pentru a nu se mai lamenta (ca bine spune Roby) de situatia lui.

    Si atunci cand vezi ca oameni care au teoretic mult mai putine sanse pentru a fi sau deveni fericiti… reusesc, atunci pe oameni lucrurile astea ii motiveaza.

    Si inca ceva… daca era vreun film in care oameni cu probleme erau in mizerie, nu le-ati fi vazut pe cabral.ro. Exemplul este in totalitate fericit, oameni fara sanse ne dau palme peste ochi in timp ce noi stam rascraciti si ne lamentam de pseudo-nefericirea in care ne balacim…

  16. Staicu Ionut

    Este un alt exemplu în care oamenii văd jumătatea plină a paharului în timp ce toţi din jurul lor îl văd gol…

  17. madalina

    impresionant…….cred ca e putin spus…si chiar trebuie sa fie un exemplu nu….prea aiurea…ma rog fiecare cu parerea lui…dar e foarte tare filmuletul….felicitari cabral….esti cel mai tare….cel mai mult mi-as dori sa te pot vedea fata in fata esti un exemplu clar pt mine…;)

  18. diana

    mi=au dat lacrimile..atat pot spune:(

  19. Stefi

    impecabil… impresionant… de laudat, apreciat si respectat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.