Am vazut pe twitter un link catre chestia de mai sus, se amuzau simpaticii despre cum au „carpit” mecanii unui tren (automotor sau cum a fost botezat el) sistemul de frana.
Problema e simpla dar nu prea, ca sa parafrazez un contemporan. De ce?
Pentru ca atunci cand privesti ansamblul… nu sunt sau nu se aloca bani. Asta inseamna ca… mergem cu ce-avem si ne asumam riscurile. Aia mici, carora li se spune „Nu putem sa facem revizia ca n-avem bani!” se conformeaza si merg cu trenurile asa cum sunt. Deci problema pleaca de sus.
Dar atunci cand se strica… ei sunt pe teren, si morti-copti trebuie sa rezolve problemele. Si se ajunge la varianta romaneasca de a repara orice cu o sarma, un baros si doua lame de guma. Si daca se intampla ceva… viata lor se face praf, caci ei sunt trasi la raspundere si bagati in puscarii. Caci se considera ca problema e jos.
Asadar, faptul ca reusim cumva sa reparam si o nava spatiala cu doi ciorapi de dama e o chestie buna sau… ar trebui sa facem ca in Austria (Nu mai e treaba mea, eu sunt conductor de tren, asa ca anunt buba si ii astept pe baietii de la tehnic…)?
O reparam pe loc cu ce avem sau ne-aprindem o tigara, lasandu-i pe cei in masura sa se ocupe de problema in stil nemtesc?
Povestea asta imi aduce aminte de istorisirea aia de pe vremea impuscatului… Se gandeau la Dacia-Pitesti ce sa puna in noua trusa tehnica de la Dacia 1410. Dupa mai multe propuneri au decis ca perfect ar fi sa puna 0,5m de sarma otelita, un ciorap de dama si un baros de 3 kile…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.