libraria Strand 2

Române, să știi să ceri ajutorul

Eu cred cu tărie că românul este un om bun. Desigur, cu imbecilii aferenți uscăturile inerente, că nu se poate altfel.

Dar am văzut de-atâtea ori cum ai noștri răspund apelurilor de ajutor, cum unii sar și pun umărul, cum unii își lasă treburile lor pentru problemele altora, încât cred că există destui încât să formeze o masă critică îndestulătoare.

Citeam acum pe TNYT despre librăria Strand din Manhattan, care a anunțat că afacerea nu se mai poate susține, că li s-a prăbușit cifra de afaceri cu 70% și că ar cam avea nevoie de ajutor ca să nu se termine.

Rezultatul? 10.000 de comenzi într-o zi, 25.000 de comenzi în două zile. Asta pe online.

Iar offline librăria a arătat așa:

Iar coada de-afară arăta așa:

Revenind la noi, mi-a venit imediat în cap povestea Cucina di casa.

Care este un restaurant mic, pe undeva prin Tineretului – Timpuri Noi, cu o mâncare spectaculos de delicioasă și care, atunci când a venit pandemia, a fost gata de colaps.

Nu s-a închis din două motive: cu toate că nu făceau asta până atunci, s-au mișcat incredibil de repede și au reorientat afacerea către livrări la domiciliu.
Apoi au făcut apel la toți cei pe care-i știau și au transmis că e cam ultimul tren.

Urmarea a fost incredibilă… de la trei comenzi online pe săptămână au ajuns la 20-30 de comenzi pe zi.
Au livrat cum s-a putut, dar în condiții de siguranță… și au supraviețuit.

Sigur, profit tangent la zero. Dar sunt cu plățile la zi, nu au dat afară nici-un om, sunt în picioare în continuare.
Și fac aceeași mâncare bună.

Dar au fost extrem de aproape de colaps și nu i-a ținut în viață decât faptul că au spus că au probleme.
Au spus când a fost nevoie și cum a fost nevoie.

Ce vreau să spun aici:

a) gândește-te la micile afaceri cu care ai venit în contact și fă un exercițiu de imaginație: cum ar fi fără ele?
Dacă n-ar fi bine fără ele, du-te până acolo și cumpără ceva de care ai nevoie. Sau vei avea nevoie în curând.

b) dacă ai o mică afacere și vezi că dă ochii pe bulgari… cere ajutorul.
Cere comunității tale, clienților tăi… la naiba, mie, dacă n-ai cui altcuiva!
Și dacă până acum ai fost om mișto, ai crescut o afacere bazată și pe respect și grijă, nu numai pe bani, o să-ți vină ajutorul, îți promit.

Pentru că nu mai e vorba de bogăție, bani, merciădes. E treaba aia cu supraviețuirea.
Și treaba asta nu are nicio legătură cu mila.
Ci cu omenia.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Vlad
    • 23.11.2020

    Trebuiau gasite ceva solutii sa nu inchida HORECA, un set de masuri pe care daca le respecta sa ii lase sa functioneze. Sa inchizi e usor, dar sa lasam pe drumuri oameni si afaceri… o sa vedem efectele la anu’. Nu vreau sa fiu pesimist dar 2009 o sa se repete in 2021, dupa alegeri 🙂

    răspunde-i
  • Ana
    • 12.11.2020

    Va fii redus cu 12%

    răspunde-i
  • Iova Andrei
    • 12.11.2020

    30%

    răspunde-i
  • Ulei de canepa
    • 12.11.2020

    E mai greu sa ceri ajutor in Romania, nu zice nimeni ca nu exista si oameni buni, dar majoritar sunt celalalt tip de oameni, care cand ai o problema, ar face orice ar putea sa te lase in chiloti..

    • Daniel
      • 13.11.2020

      Din pacate ai dreptate!

    răspunde-i
  • Mihai
    • 03.11.2020
    răspunde-i
  • George
    • 02.11.2020

    Salutare,

    Foarte faină povestea.

    Poate cine mai citește articolul se uită și în comentarii: Românii nu mai călătoresc atât de mult înspre și dinspre țările în care lucrează și locuiesc, dar Magnetella (magnetella.ro) – o mică afacere care incearcă să treacă peste perioada asta – are câte ceva și pentru toți cei de aici, de acasă. Ceva cu și despre România.

    S-auzim de bine!

    răspunde-i
  • Loading...