Intr-una dintre cele doua seri eram pe undeva pe langa Piazza Navona, la cina. Ultimele raze calde ale soarelui se lungeau pe pietrele ce pavau o ingusta straduta pe care erau intinse zeci de terase, in timp ce zumzetul multimii te pacalea promitandu-ti o ciudata intimitate.
Grupul se oprise, asa cum spuneam, la cina. Eu mi-am mai acordat o ora de cadre si incadraturi care n-aveau legatura cu obiectivele turistice ci cu savoarea locala, am luat-o pe Piazza della Cancelleria si m-am dus pana la Campo dei Fiori pentru niste cadre, apoi mi-am dat voie sa ratacesc de nebun pe stradutele alea pline de farmec.
Nu stiam cum se numeste restaurantul unde se facuse rezervarea dar retinusem vag directia… dupa ce-am ratacit putin, i-am gasit. Intru in restaurant si-i gasesc pe-ai nostri intinsi la mese, ma saluta galagios, vorbim putin despre cadre. Unul dintre ei, nu spunem cine, se uita peste umarul meu si zice:
– Iar se face ospataru’ ala ca nu ma vede, veni-i-ar rau! Ba, baga-i unul destu-n fund si adu-l incoace ca mi-e sete!
Ospatarul se uita la mine, zambeste larg, imi intinde mana si-mi zice “Imi pare bine sa te cunosc!“, apoi se intoarce la ceilalti si spune – zambind in continuare:
– Nu e nevoie de degetul in fund, vin si singur!
S-a ras, evident. Ce vreau sa va spun este ca… sunt extrem de multi romani pe-acolo, dar si tigani romani. Ce mi-a placut este ca majoritatea celor pe care i-am intalnit erau oameni seriosi, isi faceau treaba si – din ce-am vazut eu – erau respectati de catre cei cu care lucrau. De la ospatari si vanzatoare la tarabe si pana la sefi de sala la restaurante misto… toti mi-au placut.
Cei mai multi dintre romanii cu care ne-am intalnit acolo au fost simpatici, inclusiv fetele de la hotel (care mi-au lasat asta in camera):
Deranjanti sunt romanii de etnie roma, care – echipati in uniforme pseudo-romane – faceau poze cu turistii si-apoi le luau banii in cel mai urat mod cu putinta. Cand cineva dintre noi le-a batut obrazul au inceput sa vorbeasca urat si sa injure, asa cum te-ai fi asteptat. La fel de deranjanti erau si cei care cerseau in cel mai urat si agresiv mod cu putinta.
Insa, asa cum spuneam si mai sus… cei mai multi dintre romanii cu care ne-am intalnit acolo au fost simpatici!
Evident ca dupa ce m-am intors acasa mi-am adus aminte ca am cativa prieteni la Roma, prieteni care s-au grabit sa ma balacareasca – acum ca au citit pe blog- c-am fost pe-acolo si ca nu m-am dus sa-i vizitez.
– Bre, mea pulpa, promit ca data viitoare sa nu mai uit!
P.S. Inca n-am avut timp sa descarc si aleg pozele de la Roma, promit sa pun cateva dintre ele chiar azi!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.