Sari la conținut

Consider că lumea nu arată la fel pentru fiecare dintre noi. Unora le zâmbește, pe alții îi privește viața cu colțurile gurii plecate în jos.

Oricum ne-ar fi viețile cred că ar fi bine să avem, fiecare dintre noi, șansa să luptăm pentru a ne fi mai bine.

În condițiile în care rata de angajare pe piata a persoanelor cu dizabilitati este de doar 3,77%… lor li s-a luat chiar și șansa asta.

Și, vorbind de șanse, am primit mailul de mai jos. Te rog să-l citești, de ai timp. Dacă vei alege să faci ceva, chiar și doar să vorbești despre oamenii ăștia, eu îți mulțumesc.

Salut, Cabral,

Pentru ca stiu ca empatizezi cu oamenii inimosi care incearca sa-i ajute pe cei in nevoie, indraznesc sa-ti povestesc un pic despre o asociatie, Esperando, pusa pe picioare de niste parinti baimareni, ai caror copii s-au nascut cu dizabilitati, si care de 15 ani fac un munte de bine, cu resurse proprii, fara niciun ajutor de la stat.

Din 2001 pana in prezent, asociatia ofera constant servicii de recuperare fizica, consiliere psihologica si terapii copiilor, tinerilor si adultilor cu dizabilitati, precum si suport moral familiilor lor. Concret, in cifre, in toti cei 15 ani:

–          1100 de persoane cu nevoi speciale au beneficiat de serviciile asociatiei

–          110 persoane si-au gasit un loc de munca, in conditiile in care rata de angajare pe piata a persoanelor cu dizabilitati este de doar 3,77%

–          peste 1.000.000 euro este valoarea totala a serviciilor oferite copiilor, tinerilor si adultilor cu dizabilitati din Maramures

–          20 de specialisti in recuperare fizica, psihica, asistenti sociali, si personal administrativ

Acum, si-au propus sa stranga banuti pentru un centru modern, multifunctional, de recuperare si terapie pentru persoanele cu dizabilitati.

Obiectivul este ca maramuresenii (si nu numai ei) sa nu mai fie nevoiti sa plece de acasa pentru recuperare motorie, ci sa aiba aceste servicii in Baia Mare, zi de zi.

Iar pentru ca acest lucru sa se intample, au nevoie de 250.000 lei.

Actiunea de colectare a fondurilor are loc pe platforma de crowdfunding Sprijina.ro.

Au reusit sa stranga, pana acum circa 56.000 lei. Cauza lor va mai fi activa pe platforma in urmatoarele 49 de zile.

Daca ti se par relevante si de interes pentru publicul tau si pentru tine eforturile celor de la Esperando, orice mentiune, cat de mica care ne ajuta sa ducem vestea mai departe, este bine venita.  

Proiectul Esperando pe Sprijina, cu toate detaliile, inclusiv recompensele oferite celor care se implica, este aici.

Mai multe informatii despre asociatie, aici.

3 comentarii despre "Rata de angajare pe piata a persoanelor cu dizabilitati este de 3,77%"
  1. raluk

    Esti un om fain Cabral.
    Donat si trimis mai departe.

    răspunde
  2. andreeaw

    donat si dat mai departe

    răspunde
  3. Doina Bita
    Doina Bita

    Donat si dat mai departe! Ma confrunt si eu de ani de zile datorita legilor care sunt doar pe hartie in tara noastra cu o problema similara. Fiul meu este paralizat, handicap gradul 1 grav, de aproape 20 ani…se fac in iunie anul acesta. Numai ca legile tarii noastre spun cam asa: Daca se angajeaza, pierde pensia, indemnizatia de handicap si implicit pe cea de insotitor. El implineste in mai 34 ani. Asa fara a putea sa isi foloseasca mainile…de picioare nu mai vorbim…dar folosindu-si capul si un program vocal de a controla PC-ul stie sa faca multe, in lumea IT-ului. Nu mai este un copil, dar pentru mine ca mama copilul meu este pana voi inchide ochii. A luat o hotarare: sa plece din tara. Pe 29 mai are bilete de avion. Pleaca intr-o tara in care are dreptul de a munci, indiferent de handicap. A se intelege: VREA SA MUNCEASCA! Apoi daca se va putea sa primeasca si beneficii. Oare e drept asa? Oare este o normalitate? Si nu numai cu dreptul de a munci, ci si cu protectia sociala, medicala si toate cele. La noi se fac ca le pasa, de astfel de persoane…Vorbe goale…As dori daca se poate sa vorbim despre asta. In funcite de programul tau, care stiu ca este foarte incarcat. Dar eu stiu ca iti pasa de oameni. Stiu! El are o vorba acum…de cand s-a hotarat sa plece: PANA NU IMI VA FI GRAU, NU IMI VA FI BINE! Ramanem cu inima franta, dar avem incredere in el! Caci nu pleaca cu mine, sau cu tatal lui, caci din motive bine intemeiate nu se poate. Pleaca cu fratele meu….OFFFF…si atat. Doresc minunatilor parinti baimareni care au luat aceasta initiativa, mult succes, sa reuseasca sa realizeze pentru copiii cu dizabilitati sa faca ce si-au propus. Fiul meu s-a saturat sa fie considerat „un handicapat”, sa trebuiasca sa dam…la orice internare, sa fie legi, dar degeaba…sa…sa..sa.. Normalitatea nu e pentru ei…cei cu probleme speciale! M-am convins si eu de 20 de ani! Sunt niste vorbe goale puse acolo in legislatie, in rest birocratie si birocrati reci si fara nimic altceva…

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.