Poate ne-ar face bine sa reinvatam conjugarea lui „a ierta”.

[In primul rand te rog sa afli povestea lui Rares. Multumesc.]

Am un loc de munca atipic, am o meserie mai ciudata.

Din cauza acestor diferente trebuie sa gandesc deciziile pe care le am in fata altfel decat o face altcineva, pentru ca implicatiile, dorite sau nu, sunt mai ciudate, la fel ca si meseria.

Vorbind despre Doamna in cauza parerile au fost impartite. Cele mai multe se impart intre „Mergeti la Politie!„, si „Spuneti-i numele, dati-i poza in clar, faceti-o de ras in public!„.

Dar nimeni nu s-a gandit ca mersul la Politie insumeaza, de fapt, amandoua pedepsele.

Pentru ca din momentul in care s-a deschis dosarul mai dureaza cateva ore pana sa se afle numele femeii. Si-apoi ea va aparea peste tot. Cu nume complet, poza si informatii despre familie. Nu conteaza ca eu vreau sau nu vreau sa o expun, nu mai tine de mine. Si nici de tine.

La momentul asta ne aflam in situatia in care lumea stie povestea dar nu o stie pe Doamna in cauza. Nu i-am spus numele (nici macar prenumele), imaginea am ales-o in asa fel incat sa poata fi oricine, e un cadru din spate, pe care l-am mai si blurat. Lumea stie povestea dar nu persoana.

Decizia se ia, deci, intre:

a) mergem la Politie, se face un dosar. Dosarul primeste o solutie (buna sau rea, penala sau nu, nu ma pricep si oricum sunt prea multe variabile la ora asta). Femeia este expusa public, cu nume si prenume.

b) nu mergem la Politie dar o expunem public. Cu poza din care sa se inteleaga ceva. Sau cu nume. Nici n-ar mai conta, celelalte informatii ar ajunge cunoscute in scurt timp.

c) o confruntam cu dovezile, recunoaste si… o iertam.

Oricum pui problema, in prima si a doua varianta ii afectezi familia.

Doamna nu mai trebuie sa fure. Asta-i clar. Dar toti cei care spun „La Politie!” realizeaza, sunt sigur de asta, ca gestul Doamnei este reprobabil… dar nu vreo crima.

Imi pare rau pentru toti cei care ati spus „La Politie!„. Stiu ca asa se schimba o tara, prin gesturi mici, facand ce este corect, actionand dupa lege, gandind cu creierul si nu cu sufletul. Dar nu pot. Acum nu pot, nu cu pretul asta.

Eu o sa incerc in continuare sa o schimb in bine prin gesturile de pana acum, dar nu-mi pot permite sa las niste copii sa fie afectati asa.

Da, stiu, urmatorii angajatori ai Doamnei ar putea fi in pericol sa fie furati. Stiu asta. Dar daca punem in balanta cele doua variante… aleg sa protejez copiii. Si sper, totusi, ca Doamna in cauza sa-si fi insusit lectia, sper sa fi inteles ca daca eu am prins-o… o poate prinde si urmatorul. Care sa nu se mai gandeasca atat si sa se duca direct la Politie.

Am confruntat-o pe Doamna cu probele in cauza. I-am aratat filmarile.

A recunoscut ca a luat, a detaliat cat si cand a luat.

De ce? Pentru ca avea nevoie de bani. Ce explicatie credeam ca vom primi? Probabil ceva mai complicat, cu o drama la mijloc. Insa explicatia a venit simplu si sec: Am vrut banii. A fost dorinta de mai mult.

Ce sa-i mai zicem?

Ati venit la noi, v-am platit intotdeauna la secunda cu cat ati solicitat, i-am dibuit sotului un loc mai bun de munca, v-am oferit niste bucurii pentru cea mica si… ati ales sa furati de la noi. Pentru ca ati vrut banii. Pacat.

Si a plecat.

Ii dorim sa fie sanatoasa. Si speram ca din povestea asta sa fi iesit convinsa ca nu varianta de a fura de la altcineva e cea corecta.

Va multumesc pentru sfaturi si-mi pare rau daca cineva se simte dezamagit pentru ca n-am facut 100% ce credea el ca este corect.

Am ales sa facem ce credem ca e mai bine. Am iertat, ca nici noi nu suntem perfecti. Nici pe departe…

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Nadia
    • 11.03.2014

    Cred ca ați făcut foarte bine că ați iertat-o. Cumva, greșelile altora asupra noastră ne fac să credem că noi avem dreptul să ne scoatem hainele albe din șifonier și să comparăm culorile. Este posibil ca dânsa să fi avut nevoie de mai mulți bani (altfel nu era menajeră prin casele oamenilor) și să îi fi fost rușine să vă mai ceară, dat fiind sprijinul vostru de până atunci. Știu că educația omului și principiile pe care trebuie să le aibă nu ar trebui să fie suprimate contextual, dar nici noi nu ar trebui să oprim sansa omului de a învăța din greșeli. Bine că nu ați postat filmulețul, ar fi fost groaznic atât pentru dânsa, cât și pentru voi. Nu știu cum de au crezut alții că a o face de râs este o soluție. Ai luat o decizie bună și poate că nici poza aceea cu dânsa nu ar fi trebuit postată.Cum ar fi fost dacă fiecare greseală făcută de noi ar fi fost arătată lumii ? Nu e nimeni integru și a ierta este răspunsul.

    răspunde-i
  • Ideea e că ați făcut EXACT așa cum ați crezut că e mai bine și e STRICT dreptul vostru.
    Treaba e super discutabilă și orice decizie ați fi luat, tot ar fi existat păreri pro/contra.
    De asumat decizia, văd că nu ai problemă cu asta și e ceea ce contează.

    În plus, văd că reacțiile vin pentru faptul că doamna a recunoscut simplu și a dat detalii… e pusă la zid și mai rău pentru asta. Ce, era mai acceptabil dacă plângea și transforma totul în melodramă? Dacă apela la milă? Dacă reacționa în așa fel încât mânia judecătorilor să aibă motiv să se îmblânzească?
    Zic că lucrurile trebuie luate ca atare, presupuneri or să existe oricum, nici o soluție nu e perfectă, voi ați ales așa, să sperăm că e calea bună și va învăța ceva…

    Băi, da’ buni suntem la datul cu piatra!!!

    (apropo, Cabral, mă întreb… familia ei cred că știe de toată povestea asta, gândește-te că ai scris pe blog, ok, fără nume și imagini clare, dar fiica ei poate te citește, clar sunt evidente lucrurile, că doar n-ai o flotă de femei care-ți fac curățenie. mă gândesc că poate învață, ei toți, ceva din și asta, din ce se discută pe aici, din opinia publică…)

    răspunde-i
  • Carolina
    • 10.03.2014

    Multe infractiuni nu sunt crime. Dar tot sunt infractiuni.

    Eu nu iert decat familia, prietenii, sau oameni care mi-au gresit fara intentie.

    Hai sa incurajam infractiunea, nu?

    Mai bine nu mai spuneai nimic pe blog, te faceai ca ploua si gata. Asa, acum nu faci decat sa transmiti un mesaj public ca Hotii Trebuie Iertati!

    Ai iertat-o, ok, si asta te face sa te simti un om mai bun. Tu te simti un om mai bun, iar fata acelei femei va invata ca este ok sa fure, pentru ca nu patesti nimic.

    Dar din momentul asta nu te mai poti plange ca tara asta e plina de infractori.

    • Cabral Ibacka
      • 10.03.2014

      Insisti sa-mi spui acum ca stii si cum ma face sa ma simt…
      Carolina, iti repet… tragi concluzii bazate pe nimic si vrei sa fii luata in seama.
      Nu esti.
      La revedere.

    răspunde-i
  • Cronos
    • 09.03.2014

    Ei bine…n-as putea spune ca sunt surprins de alegerea voastra (am ales cartea castigatoare la pariuri:) ).
    Avand in vedere toata plaja de posibile reactii propuse aici in ultimele zile, e normal ca unii sa va felicite, altii sa strambe delicat din nas…uitand ca…e casa voastra, banii vostri, experienta voastra, constiinta voastra…Decizia voastra!
    Nu m-ai dezamagit, pentru ca …lasand deoparte ce consider eu ca este corect, sunt perfect constient ca exista si „un alt fel de oameni”. Nu mai buni/rai/inalti/negri/etc decat mine…pur si simplu „altfel”. Si voi va incadrati in acea categorie!
    Si va respect si urmaresc din acest motiv!

    Amu…si micul dus rece…
    Din fericire sau nefericire, esti o persoana publica. Mai mult decat atat, te incadrezi cu voie sau fara voie in ceea ce in sens larg se numeste „formator de opinie”. Si asta vine vrei, nu vrei, cu o responsabilitate.
    E frumos si de admirat faptul ca te-ai gandit la efectele directe ale unei actiuni juridice impotriva stimatei Doamne. Si ai analizat si concluzionat corect impactul acestora.
    Mai exista, insa, cel putin un impact (indirect) al deciziei tale. Exista posibilitatea ca astfel de decizii/exemple/modele, venite de la tine si alti formatori sa consolideze in unii, sau sa induca in altii, un anumit model decizional.
    Opinia mea (dar nu o lua prea in serios ca nu`s mecanic) este ca…daca pornim pe panta judecarii unui gest anti-social prin astfel de lentile roz…cine stie unde ne oprim.
    Daca nu toti, marea majoritate a celor ce iau decizii gresite, au acasa copii, parinti, iubiti, veverite si perusi. Si toti acestia sunt afectati in urma eventualei pedepse sociale.
    Cum facem? Unde tragem linie? Dupa ce factori? Valoarea prejudiciului? Numarul de persoane afectate indirect? Gradul lor de apropiere cu faptasul?
    Ne permitem (nu ca indivizi ci ca societate) sa decidem ca x este vinovat si merita sa suporte consecintele in functie de varsta copiilor sai, numarul acestora, numarul de goluri inscris, litrii de ulei donati, etc?

    Sincer sa fiu, mi-as dori sa traiesc intr-o lume in care fundamentele deciziei voastre sa primeze. Ma uit insa in jur si nu vad acea lume. Pacat.

    Amu…sa nu te infoi la mine ca mi-am dat si eu cu parerea…sanatosi sa fiti si sa va pastrati increderea in oameni (chiar si dupa acest nefericit incident).

    ps:poate n-ar fi o ideea tocmai rea ca urmatoarea Doamna sa fie instiintata ca vastele domenii sunt sub supraveghere video pentru urmatorul sezon Big Brother….

    • Cabral Ibacka
      • 09.03.2014

      Nu ma infoi, ai o opinie personala diferita de a mea dar exprimata intr-un mod cel putin elegant.
      Chiar daca nu suntem de aceeasi parere… ne putem respecta deciziile.
      Te salut si te invit pe aici de fiecare data cand ai un minut de irosit… 🙂

    răspunde-i
  • Piticu21
    • 09.03.2014

    sefu … pot sa vin si eu la tine?

    Ca vad ca esti bun si intelegator 🙂

    Eu n-as vrea banii, dar stiii, uneori nu-mi lipsesc.

    Si ma rog, 100 – 200 de lei nu-mi trebuie 🙂 Dar cine stie, n-ai si tu vreo 5000 de euro prin casa sa termin cu doua rate? 🙂

    Fac curat, pe bune. 🙂

    Asta ca sa nu fiu rautacios. Dar … stii cum e iertarea asta … se intoarce. Adica ma rog, cred marinimia ta, pentru ca te stiu un om bun.

    Povestea mea? Am venit in Bucuresti. Mi-am luat masina. Dadeam bani la cersetori, pana cand unul cand i-am zis ca n-am, pentru ca n-aveam, m-a injurat.
    Si atunci am vazut iar Filantropica. Si am inteles. Nu exista suflet bun.

    Sau stai. De asta nu am eu nici un prieten. De asta nu am eu pe nimeni care sa ma ajute atunci cand probabil as avea nevoie, poate doar de o vorba.

    De asta nimeni nu sare nicaieri pentru tine/mine. Si de asta trebuie sa te descurci singur.

    Ajung la invataturile lui Zoso: selectia naturala.

    Si pana la urma, chestiile astea nu se iarta.

    • Cabral Ibacka
      • 09.03.2014

      „Si atunci am vazut iar Filantropica. Si am inteles. Nu exista suflet bun.”

      Gresit, Cristi. Dar ai restul vietii sa realizezi cat de profund gresit este.

    răspunde-i
  • cristina
    • 08.03.2014

    Eu cred ca ai procedat corect in situatia de fata, din punctul meu de vedere. Sa fii bun cand cineva ti-a gresit este din pacate tot mai rar in ziua de azi…

    răspunde-i
  • Bea
    • 08.03.2014

    Ma asteptam sa procedati asa si ma bucur ca ati procedat asa. Si daca mergeati la politie, orice s-ar fi intamplat dupa( publicitate negativa, inchisoare etc), daca femeia vrea sa fure, o sa fure si dupa 10 ani de puscarie. Spunea cineva in postul initial ca lupul isi schimba parul, dar naravu’ ba! Ma rog… Sa speram ca a invatat ceva din toata treaba asta. In rest, felicitari pentru fapta buna pt care ati facut-o, mi-a accentuat si mai mult parerea despre voi 🙂 Seara frumoasa!

    răspunde-i
  • ottilia
    • 08.03.2014

    Avand in vedere ca esti persoana publica, e mai bine ca ai ales sa-i protejezi copiii.
    Metoda aleasa de dansa a intalnit-o mama la doua prietene de-ale ei. Prima data in adolescenta, cand prietena statea mult in baie si ii fura din cosul de rufe haine pe care si le lua pe sub cele pe care le avea pe ea. Cate una, ca sa nu se observe, pana s-a prins mama. Cea de-a doua a fost acum cativa ani, mergea la bunica si, profitand ca ea e in varsta si nu vede prea bine, statea mult in baie si isi insusea din detergent. S-a aflat pentru ca bunica nu locuia singura, ci avea o fata in gazda si fura si din detergentul acesteia si cine stie daca nu si altceva, dar nu si-au dat seama. Cand a venit fata acasa a intrebat-o pe bunica-mea daca a fost iar prietena mamei mele, pentru ca ii disparuse din nou o parte din detergent. Bunica mea s-a simtit foarte jenata fata de ea.
    Cele de genul ei sunt multe. Iau cate putin, gandindu-se ca nu se prinde nimeni, iar daca sunt prinse, se bazeaza pe faptul ca au luat putin si oamenii nu se deranjeaza pentru atata lucru sa mearga la politie sau, chiar daca s-ar deranja, nu o vor face pentru ca are copii si e amarata etc.

    • ottilia
      • 08.03.2014

      „Andreea a auzit ca are o fata adolescenta si-atunci si-a organizat hainele si i-a facut un pachet mare cu fel-de-fel de hainute.”
      Ar fi bine pentru fata ei sa nu se fi laudat nimanui ca a primit hainute de la Andreea, prietenii/prietenele ei ar putea sa citeasca blogul tau sau ziarele care au preluat articolul si sa imprastie stirea. Unii ar putea s-o judece si pe ea pentru ce-a facut maica-sa.

    răspunde-i
  • ionnis
    • 08.03.2014

    a dat banii inapoi ?

    răspunde-i
  • soso
    • 08.03.2014

    stii cum se spune – Iarta si vei fi iertat

    răspunde-i
  • Loading...