Orasul de care primarului i se rupe. Pe primarul meu il doare-n…….. de mine.


iarna in Bucuresti 1
Ca sa ne fie treaba clara de la inceput: imi iubesc orasul. Si mai ales tin la oamenii din el. Nu la toti, dar la multi, ca-s multi oameni frumosi in orasul asta.

Si trebuie sa spun ca, cel putin in parte, mi-am organizat viata in asa fel incat cele naspa din orasul asta sa deranjeze cat mai putin.

Totusi, asta nu inseamna ca nu-mi doresc mai mult de la orasul asta. Nu pentru mine ci pentru noi toti.

Ma scuzati, am zis “mai mult”?! Imi cer scuze, voiam sa spun ca-mi doresc macar sa se mentina. Macar sa se intoarca acolo unde era acum ceva ani, la nivelul de-acum cativa ani, atunci cand lucrurile din orasul asta mergeau cel putin decent.

Acum… ne-am obisnuit sa ignoram jegul. Ne-am obisnuit cu faptul ca pietonii merg pe strada, alergati, claxonati si stropiti de masini, ni se pare normal ca mamele cu copii mici sunt nevoite sa se strecoare pe langa masinile parcate pe trotuar.

Suntem obisnuiti sa vedem cum copiii nu mai pot iesi din curtea scolii decat sarind peste masinile aruncate in toate partile.

E o chestie uzuala sa ne vedem bunicii scuipati pe trecerea de pietoni.

Ni se pare normal, ca nici n-avem incotro, sa ne lasam masinile parcate in toate felurile, in toate locurile.

Ni se pare normal, dar nu este.

Si sa nu-mi spuneti ca primarul nu este vinovat. Pentru ca el este cel de la care asteptam toti o schimbare in satul asta inghesuit si cocosat de probleme. El este cel care si-a asumat sa faca putina ordine, sa ne mai scape de gropi, de maidanezii care ne musca bunicile, de gainarii care ne alearga copii pe trecere, el a promis ca va face aerul ceva mai respirabil.

El, nimeni altcineva. El, de bunavoie, nu l-a obligat nimeni.

Nu l-a luat nimeni de pe strada si l-a pus cu forta acolo.

El a vrut. El a cerut. El si-a dorit. El si-a asumat.

El a promis. El mi-a promis mie, el ti-a promis tie.

Unde am ajuns? Incearca sa faci un exercitiu astazi: cand pleci de la munca sau de la scoala, cand iesi din casa sau de unde esti acum, deschide ochii cum trebuie si nu mai ignora ce e nelalocul lui.

Priveste lucrurile pe care le vezi pe strada intr-un fel rece, fara sa omiti chestiile cu care te-ai obisnuit, fara sa ignori scarbele asa cum faci in fiecare zi.

Dupa ce faci treaba asta pentru 20 de minute, macar, o sa simti aceeasi senzatie de om inselat, de om tras pe sfoara, de om caruia i-au fost inselate asteptarile.

O sa simti si tu ca pe primarul tau, oricare ar fi ala, il doare-n……… de tine.

Apoi facem asa:

pe primarul meu

Printeaza imaginea de mai jos. Completeaza cu pixul ce vrei tu pe linia punctata si posteaz-o pe toate retelele de socializare unde esti activ, trimite-o pe mail prietenilor tai, share-uieste-o pe forumurile unde postezi.

De ce? Pentru ca schimbarea incepe de la noi. De la noi, cerindu-i celui care ne-a promis sa-si tina cuvantul.

Impingandu-l de la spate pe nesimtit sa se tina de cuvant.

O sa incep sa scriu mai mult despre oras. Pentru ca mi se pare ca l-am tradat. Mi se pare ca noi toti l-am tradat. Il luam asa cum e, luam ce-i bun si injuram ce-i rau, dar pentru el nu facem nimic. Nimic.

Asta este primul pas, sa vorbim despre el, sa-i spunem primarului si intregii gasti de… baieti si fete, ca ne pasa. Si ca ii vedem ca nu fac nimic bun.

Si ca… ii iubim. Mult.

Completeaza textul ala sau fa altul si da-i aluia share.

Spune ceva, nu mai sta degeaba. Pentru tine, pentru copilul tau, pentru parintele tau.

Pe vremuri presiunea se facea iesind in strada, scandand, urland. Poate se va ajunge si la asta, nu stiu.

Suntem, insa, in 2013. Il poti face pe primarul tau sa te auda si fara sa te duci sa-i urli la fereastra, fi-i-ar fereastra de ras!

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • […] Pe primarul meu il doare-n spit de mine. […]

    răspunde-i
  • […] Pe primarul meu il doare-n spit de mine. […]

    răspunde-i
  • oana
    • 02.04.2013

    Uite ce am facut noi…tot de dragul primarului…si al masinilor rupte-n doua! Umor, caterinca, dar treaba e cat se poate de serioasa! https://www.facebook.com/pages/Ploaie-de-meteoriti-pe-podul-Roznov/258110974323236?fref=ts

    răspunde-i
  • Alina
    • 31.03.2013

    Stau in Dorobanti…si nu pentru e de fitze ci pentru ca sotul meu a stat intr-o casuta amarata dinzona si a ramas cu amintirea copilariei sale. Pe atunci se juca pe strada fotbel cu baietii, erau 5 masini in total. Pa trezesc pe la 6 jumatate cu Gica nu-stiu-cum cantand, da, alaturi de blocul meu a fost daramata o casa veche si nenorocita pentru as e contrui un alt bloc. Se pare ca muncitorii sunt dornici de cultura muzicala. Ma duc la serviciu pe jos. Daca am noroc nu-i mocirla pe strada cu sens unic pe care stau. Duc si pustiul la gradinita de dimineata. Ii explic de fiecare data ca e bine sa mergem pe trotuar…numai ca nu avem loc din cauza masinilor parcate. Ne bagam impreuna intre doua masini parcate pentru a ne feri de celelalte masini care oricum nu respecta sensul unic. La trecerea de pietoni e un domn cretin cu un ferari rosu care parcheaza fix pe trecere si in mijocul strazii de se claxoneaza toata seara oamenii pentru ca nu au loc sa treaca. Iarasi explic copilului ca nu-i frumos si bine si ca va veni politia sa ridice masina. Asa zice si el…binetul insa mereu ma intreaba…da’politia cand vine? pai nu stiu, poate intra la cafeneaua chicioasa la care merge si proprietarul.
    Pe trotouarul de pe Dorobanti intreg anul trecut s-a lucrat, nu am putut merge cu bicicleta pentru ca nu avea loc…si eun copil de patru ani, mare loc nu era necesar. Trebuie sa fiu atenta pentru a-l feri de firele atarnate de stalpi. Unele ajung pana la nivelul lui, fire care trebuiau bagate in pamanc ingropile din trotuar, presupun. Ca de stiut nu stiu, cand intrebam muncitorii mi se raspundea un nepoliticos “noi nu stim doamna, noi facem”. Dar nici nu faceau.
    Pana in cel mai propiat parc avem de trevarsat vreo cinci treceri, pe putin. Sotul imi damereu mesaj sa intrebe daca am ajuns bine sau daca ne-a lovit vreun zevzec/zevzeaca cu namila de masina. Mai sunt si chioscurile de ziare, tot pe trotuar, ca doar avem loc toti. Copilul meu se teme de caini, de porumbei, de mai multe. Pe-o parte le-am rezolvat…cu cainii insa…greu sa-i spui ca sunt prieteni cand zburda in haita ori in zgarda omului fara botnita. Latra puternic iar unii sunt chiar agresivi. De porumbei se teme da cand stateam in statia autobuzilui si a cazut un porumbel mort, decapitat, din firele de deasupra noastra. Se pinsese in cabluri, murise si ramasese atarnat cu capul in cabluri si corpul in bataia vantului. A visaut urat o buna vreme apoi. Avem de mers peste intersectia cu Stefan cel mare, foaaarte fain! pe sensul Dorobanti-Romana tine atat de putin semaforul ca nici eu, adult, nu am timp sa traversez pana sas e schimbe. cand sunt cu strumful ne oprim la refugiul tramvaiului si traversam in doua reprize. E si politie uneori, mai ales cand trece alaiul politic. Stam si atunci cuminti la coada. In rest claxoane, masini tamponate, injuraturi, strs, nervi, galagie. Incerc sa explic iarasi copilului ca sunt oameni obositi, ca se grabesc, ca una-alta.
    Am un prieten biciclis…stim cu totii povestea. Eu m-am apucat de alergat – proasta idee. Masini pe trotuar, masini pe strada. In parc sunt caini.

    astea-s doar evidentele, cele zilnice. Daca le notez si pe cele saptamanale, particulare, etc, nu mai termin.

    multumesc!

    vreau sa schimb ceva. nu stiu cum si nu mai am increderea ca pot.

    • Alina
      • 31.03.2013

      scuzati si ignorati ortografia. si-o asuma laptopul, nu eu 🙂

    răspunde-i
  • Gina
    • 30.03.2013

    Eu cred ca mai suntem si noi de vina. Sa explic de ce: mergeam cu prietenul pe strada, in fata mea o doamna cu un baietel de vreo 6-7 ani. Se apropie putin de un cos de gunoi, intinde mana si arunca un ambalaj pe jos. Mai avea de facut 2 pasi ca sa-l arunce in cos. I-am atras atentia si a inceput sa ma injure, iar copilasul ala asculta toate cuvintele din vocabolarul bogat al mamei lui. Cu gainarii la fel, ar trebui sa invete sa respecte regulile, ar trebui sa ne respectam mai mult intre noi, indiferent de cat de grabiti suntem si de ce probleme avem. Sa-ti mai dau niste exemple. Cand au venit hingherii acum cativa ani sa ridice maidanezii adunati pe langa ghena, toate batranelele de la bloc au iesi si i-au balacarit. Mai tarziu au aparut din nou pentru ca s-au dus si i-au luat de la adapost. Alt exemplu? Cand au venit cei de la ADP sa curete copacii din spatiul verde al blocului de crengi uscate sau rupte de vant babutele au chemat politia pentru ca cineva le fura copacii. Mai tine si de noi, nu doar de primar. In drum spre serviciu dimineata dau mereu peste o haita de vreo 7-8 maidanezi pe care ii hraneste o femeie. Iar cand ajungem inaintea ei, se tin dupa noi pana ne urcam in masina. Inainte sa fiu muscata de caine nu m-as fi temut, dar mi s-a intamplat in timp ce mergeam pe strada, fara sa ma latre, fara ca macar sa-l vad. De-atunci tremur toata si daca trec la 20 de metri de vreun caine,dar sa vad ca haita aia se tine dupa mine. Si eu iubesc animalele, mai ales cainii, dar nu pe strada.

    • Radu
      • 30.03.2013

      Exact, tine foarte mult de noi. Ideea e ca fiecare persoana singura nu o sa reuseasca sa faca prea mult. Important e ca oamenii cu bun simt sa fie uniti spre acelasi scop si sa participe fiecare cum poate.
      In exemplul pe care l-ai dat, cu babele care fugaresc hingherii, unde erau ceilalti oameni? Problema e, exact cum zice si Cabral, ca oamenii buni s-au cam obisnuit sa intoarca fata in alta parte si sa nu re-actioneze decat cand e mult prea tarziu, cand situatiile escaladeaza mult peste nivelul normal si cand mai ramane prea putin de rezolvat si prea mult de pierdut…

    răspunde-i
  • Florin
    • 30.03.2013

    @Cabral: vino in iasi 2 zile, fa cateva ture pe strazile, pardon ulitele orasului si bucurestiul ti se va parea cel mai frumos oras posibil 🙂

    Nici nu indraznesc sa postez undeva urarile mele pentru primarul din iasi…

    răspunde-i
  • Iulian
    • 29.03.2013

    Am sa trec la alt nivel de share, am sa fac un autocolant cu acest mesaj si am sa il lipesc pe masina si mai exact pe luneta ca dupa ce ca ii doare in cele patru stelute afisate de mine nu au muncit cot la cot cu mine sa merita sa stric vopseaua de pe masina … ajunge cat stric din cauza lor, roti amortizoare bucsi planetare iar lista e mai lunga decat am invatat eu la mecanica, seara buna tuturor

    • Iulian
      • 29.03.2013

      ma scuzati pentru greselile de ortografie sunt obosit si intr-o ora plec la munca daca imi puteti spune cum pot edita o voi face, multumesc

    răspunde-i
  • miere sabadus
    • 29.03.2013

    Sunt de acord cu tine, dar vreau sa trecem la urmatorul nivel. La nivelul parlamentarilor.
    Toate aceste lucruri sunt posibile numai si numai dupa ce ne uitam in oglinda si sa vedem cat de comozi suntem.

    răspunde-i
  • Victor Adir
    • 29.03.2013

    Salut, Cabral! Te felicit pentru ca incerci sa convingi oamenii sa ia atitudine impotriva lucrurilor care ii nemultumesc. Si eu iubesc Bucurestiul… Cu bunele si relele sale, pentru ca asa este intr-o relatie. Astfel, si eu mi-am dorit sa produc o schimbare pozitiva la nivelul orasului. Nu intelegeam cum pot exista treceri pentru pietoni semnalizate doar pe unul dintre cele doua sensuri sau cum pot disparea indicatoare importante, precum accesul interzis, pe care nimeni sa nu le inlocuiasca ulterior. Eram destul de nemultumit datorita a ceea ce eu percepeam a fi dezinteresul autoritatilor fata de situatia cetateanului. Totul pana in ziua in care m-am intrebat ce pot face eu legat de aceasta chestiune. Poate ca organele responsabile chiar nu cunosteau starea de la fata locului (prezumtia de nevinovatie). Am analizat problema, am cautat instrumentele democratice pe care le aveam la dispozitie si am ales sa trimit sesizari referitoare la cele constatate. Puteam doar sa ma plang, dar daca nu o faceam unde trebuie nici nu aveam sanse sa rezolv ceva prin forte proprii. De aceea, pentru fiecare situatie observata am redactat o sesizare care sa contina datele necesare pentru remediere, inclusiv solutii unde era cazul. De asemenea, am introdus online aceste materiale pentru a ii putea avertiza si pe ceilalti participanti la trafic. Din fericire, am vazut ca lucrurile au inceput sa se miste. Chiar daca ritmul nu este cel pe care mi l-am dorit, este bine ca mecanismul exista si a fost urnit. Probabil ca va deveni din ce in ce mai alert pe masura ce interesul cetatenilor va creste. Cred ca acest model poate fi aplicat in aproape orice context public care nu ne multumeste. Cred ca petitiile online nu au un impact asa de mare asupra celor care ne conduc, dar daca folosim instrumentele pe care ei ni le-au pus la dispozitie trebuie ca macar sa ne raspunda. Citind acest blog, am dat peste o alta chestiune care m-a sensibilizat. Este vorba despre cei cu soriciul gros, daca imi permiti sa te citez. O problema din acelasi repertoriu mi-a fost prezentata saptamana aceasta, asa ca acum lucrez la un nou demers care sa trateze acest aspect. Ce incerc sa subliniez aici este faptul ca puterea schimbarii vine din noi. Trebuie doar sa utilizam instrumentele potrivite. In incheiere, doresc sa iti multumesc pentru ca esti un om bun care isi deschide sufletul catre cei din jurul sau.

    răspunde-i
  • calu lu fat-frumos
    • 29.03.2013

    Mi se par cam amestecate…Ce treaba are primarul cu scuipatul batranilor pe zebra? Ce treaba are primarul cu mitocanii din oras care parcheaza pana in zid sau unde vor? Astia suntem. Cainii, baltoacele, canalizarea, gropile astea da…tin de primar, dar atentie, care primar, ala de sector sau ala marele. Ca primarul general nu prea are mari atributiuni in sectoare. Ca sa nu dam cu pietre aiurea 😀
    PS. Ceva s-a intamplat de esti suparat asa deodata 😀

    • Cabral Ibacka
      • 29.03.2013

      Ce treaba are cu scuipatul? Politia are. Care tine de primar. C-asa au vrut, dar de schimbat in bine nu s-a schimbat nimic.
      Mitocanii care parcheaza unde vor, nu sunt chiar mitocani. Nu toti. Pentru ca nu ai variante, pur-si-simplu, sa parchezi decat pe interzis. Efectiv, in afara de 15 parcari din oras, singura varianta sa parchezi undeva este sa-ti bagi masina in fund. Si asta tine tot de primar.
      Iar aia care parcheaza ca niste animale… tot de primar tine sa le ia masinile.

      Deci nu-i nimic amestecat, ba chiar din contra.

      Ce s-a intamplat? Uita-te afara.

    răspunde-i
  • Loading...