cogito_original

O experiență extraordinară? Să zâmbești de pe cea mai înaltă clădire din lume!

Îți dau un pont: abonează-te la newsletter-ele agențiilor de voiaj. Eu sunt abonat la cel puțin șase sau șapte și-ți spun că cele mai recente patru ieșiri s-au întâmplat pentru că ne-am trezit sub nas cu niște oferte foarte-foarte bune.

La fel s-a întâmplat și când am plecat în Dubai… luat din timp și la momentul perfect totul a costat mult mai puțin, ce a trebuit să mai plătim pe lângă au fost intrările la obiectivele pe care am vrut să le vedem.

Și-atunci când ajungi în Dubai, printre multe altele ești în orașul în care s-a construit cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa.

Sunt pe lumea asta momente speciale, clipe care-ți rămân în memorie strălucind, secunde… minute sau chiar ore care te vor face să zâmbești și peste ani. Momentele astea pot fi date uneori de oamenii cu care ești, de întâmplările prin care treci sau de locul pe care ai ajuns să-l vezi…

Când am văzut prima dată Burj Khalifa ni s-a tăiat respirația. Arată de parcă a fost construit de extratereștri, așa-i de ciudat și de mare!Burj Khalifa

Primul gând a fost Oare o să-l putem vizita, ne-or lăsa să urcăm?

Ne-am dus, evident, să luăm bilete. Care se vând exact la subsolul turnului. Țeapă, totul era vândut pentru următoarele câteva săptămâni!

Să vă zic de dezamăgire, de frustrarea că nu ne-am gândit să le luăm din timp? Stăteam la piciorul turnului, pachete de nervi, ne lungeam gâturile în sus și tropăiam în cerc…

Totuși, ai mei m-au învățat să nu mă dau bătut așa ușor… am pus mâna pe laptop și m-am pus pe căutat variante.

Ce să vezi? Pe domnu’ Google povestea un nene totul despre turn: la ce oră era mai bine să vizitezi ca să faci și poze, din ce zone ieșeau cele mai bune cadre și… cum să-ți iei bilete chiar dacă la ghișeu scria clar sold out: rezervare și plată on-line!

La început n-am crezut, am zis că n-are cum. Dar am verificat. Ce crezi?… on-line erau bilete disponibile, dar doar dacă plăteai cu cardul! Ca să nu mai zic că erau și mai ieftine decât la ghișeu!

Nici n-am clipit, am luat două fără să respir, apoi… am așteptat să urcăm.

Sus, după ce am făcut pozele, după ce ne-am zgâit în toate părțile, ne-am pus în fund într-un colț și… ne-am relaxat. Știu, sună ciudat, dar așa a fost… am stat acolo cu ochii deschiși dar visând, lăsându-ne gândurile să alerge peste colțul de lume furat din deșert.

Au fost câteva zeci de minute de care ne vom aduce aminte peste ani, sentimentul este și-acum foarte viu, sper ca memoria afectivă să-l mențină la fel de proaspăt și pe viitor…

Cabral - Burj Khalifa-1

Scriu despre momentele astea speciale pentru că iscusiții de la Raiffeisen Bank România s-au pus pe o campanie – Experiențe Smart – care vrea să încurajeze mijloacele de plată smart (online banking, mobile banking, plați cu carduri, etc.), așa că o punem și de-un concurs simpatic…

Campania este de găsit pe Viața Fără Cash și în cadrul ei Raiffeisen oferă foarte multe premii, iar faza tare este că premiile nu merg doar către clienții băncii ci și către cei care nu sunt încă dar care sunt la fel de interesați în a trăi experiențe frumoase…

Mai mult, pe pagina de Facebook Viata fără Cash prin aplicația “Colecția de experiențe”, utilizatorii își pot înscrie experiențele personale și pot vota alte istorisiri, pentru ca la final de lună sa aibă șansa de a câștiga o tabletă Samsung Galaxy Tab.

Ei bine, un premiu beton am și eu aici pe blog. Un ceas ultracilifragilistic merge la cel mai frumos/bun/spectaculos comentariu în care este descris un moment din acesta deosebit în genul celui povestit de mine mai sus. Nu trebuie să facă referire neapărat la un loc special ci și la o întâmplare extraordinară sau la oameni speciali.

Povestește o experiență plăcută de-ale tale, un moment în care te-ai simțit ca într-un vis frumos, una dintre experiențele alea care-ți rămân în suflet toată viața. Dacă tu povestești printr-un comentariu…  cred că te pot ajuta să te fâțâi cu ceasul ăsta la mână:

cogito_original

 

Simpaticul este un smartwach Cogito Classic Black. Știe să se lege la smartphone, preia mesaje, mailuri, alarme și alte alerte, și e și waterproof! E treabă… 🙂

Povestește-mi, deci, un moment frumos din viața ta, ceva care-ți va rămâne în suflet mult timp…

În rest, legat de celelalte premii, poți să fii la curent dacă urmărești contul de Facebook Raiffeisen… vezi că se pot câștiga multe premii spectaculoase, plus un Nissan Juke!

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Nico
    • 29.10.2014

    Este o clădire mai mare pe nume KINGDOM TOWER are 1000m

    răspunde-i
  • Dana
    • 19.08.2014

    Momentul ce imi va ramane in suflet si minte pentru toata viata, a avut loc in weekend-ul ce tocmai a trecut. Intrucat nu am fost in stare sa ne facem rezervari din timp pentru un weekend prelungit la mare, am ales sa ne plimbam prin frumoasa Romanie. Am descoperit astfel locuri minunate ce te frapau prin peisajele de o frumusete de nedescris in cuvinte. Vineri seara ne-am cazat la Ranca si sambata dimineata am pornit pe Transalpina – unde am mancat cea mai buna tocana de oaie la o stana, ne-am dus in Deva, Hunedoara, Hateg, Petrosani si ne-am intors spre casa duminica, pe Valea Jiului. Am sarit partea cu cazarea de sambata? Apai atunci s-a intamplat momentul de neuitat. Sambata, dupa ce am vazut ce era de vazut, am oprit la Lacul Cincis pentru a ne caza. Evident, ioc locuri de cazare, asa ca am decis sa mancam acolo si sa cautam cazare in Hateg. La plecare, proprietara restaurantului ne-a intrebat ce mai vizitam. I-am raspuns ca vrem sa mergem dimineata la Manastirea Prislop, la Sarmisegetuza, Rezervatia de Zimbri, etc. “La Manastire??? Vaiii, azi au venit niste turisti aici si au spus ca au stat 6 ore la coada!!!” a exclamat impacientata doamna. Logic, in traseul planuit de noi, era exclus sa pierdem 6 ore. Asa ca, cu mare regret, am scos Manastirea de pe ruta si am “reconfigurat traseul”. Am plecat spre Hateg sa ne cazam. Acolo….supriza! Niciun loc, dar absolut niciun loc liber! Sa ne intoarcem la Deva, pentru ca mai apoi, dimineata sa ne reintoarcem in Hateg, nu aveam cum! Am ales sa dormim in….masina. Am parcat pe o strada laturalnica si da-i somn! Ma gandeam ca probleme pe care le am cu spatele vor face ca dimineata sa ma trezesc intepenita, cand colo…. Dimineata m-am trezit in fata Manastirii Prislop (domnul meu se trezise la ora 05:00 si s-a gandit ca “De ce, nu?”) Desi nimic nu mai anunta vizita noastra acolo, am reusit! Am ajuns la mormantului Parintelui Arsenie Boca unde brazii inalti, miile de crini si linistea absurda, m-a facut sa ma simt ciudat! Ciudat de bine, de linistita, de….fericita! 🙂

    răspunde-i
  • Gabryell
    • 19.08.2014

    Hmm, o intamplare … Nu mi-au lipsit niciodata intamplarile care sa-mi marcheze placut viata si amintirile . As putea povesti multe din peripetiile traite in concedii sau excursii. Insa prefer sa povestesc o intamplare de la pescuit, unul dintre hobby-urile care prezinta ceva slabiciuni ale sufletului meu…
    Un 22 August, ziua mea de nastere si sotia imi face cel mai frumos cadou , o partida de pescuit de doua zile. Nici nu stiu cand mi-am pus la punct toate necesare si am plecat , eu, sotia si fetita mea. Campare, cort, aer curat si… pescuiiiit !!!
    Nu are rost sa mai mentionez cum sta treaba cu naditul , pregatirea monturilor si adoptarea diferitelor tehnici de pescuit. In acea seara, avertizorul unei lansete suna de mama focului si m-am repezit sa ridic batul. Intep si greutatea de la capatul celalalt mi-a dat de inteles ca avea sa ma mandresc cu o frumusete de peste… Aproape de mal, ii vad spatele imens si tremurul ma luase de la varful degetelor de la picioare pana in varful ultimului fir de par din cap.
    I-am cerut sotiei sa-mi aduca minciogul pentru a putea sa-l iau in siguranta si sa-l aduc pe mal. In acel moment am vazut mirarea sotiei , si am auzit intrebarea de care-mi era cel mai frica : Ce e ala , care este minciogul ???
    M-am oprit din tremurat si dadusem in ceva dintre nervi si slabiciune. Pestele parca a simtit si intr-o clipa am simtit cum scuipa acul din gura si …s-a duuusss!!! Ma gandeam ca de aici pleaca totul si asa imi va merge toata partida. Nevasta-mea ma incurajeaza ( de la distanta) ca va fi mai bine…
    Ma asez si nici nu stiu daca sa fac plaja, sa ma joc cu fiica-mea, cu broscutele, sa fac poze la peisaje. Orice, numai de pescuit nu…
    Colega de apartament insista sa ma incurajeze. Intr-un tarziu , scot minciogul si i-l arat. Ii fac si o poza , pentru orice eventualitate, sa tina minte.
    Seara, cand fiica-mea si nevasta-mea s-au bagat in cort, eu inca ma rugam la Dumnezeu sa mai vad o coada de peste , asa de ziua mea…
    In acea seara , am prins trei crapi de 3,5 si respectiv 5,5 kg… Cred ca niciodata nu m-am bucurat mai mult ca m-am nascut in August….

    răspunde-i
  • Dumitru Pintilie
    • 18.08.2014

    Experienta mai mult decat placuta, a fost descoperirea Apusenilor… locuri demne de raiul oricarei religii, cu padurile salbatice, cu straini care se uitau invidiosi la noi, pentru ca avem asa minunatii. Pesteri cu formele fantastice ale stalactitelor si stalagmitelor, in care cuvintele nu sunt de ajuns sa descriem starea estatica ce te cuprinde la vedera lor… natura este cel mai mare artist din totdeauna; ghetari ascunsi de milenii (da, avem si ghetari in Romania, ascunsi, dar reali!), cristale crescute pe pereti, sfidand orice lege fizica… Am gasit in Apuseni si oamenii care nu stiu de manele si cocalari, pentru care timpul are alta dimensiune, viata lor curge in ritmul cresterii brazilor, a muntilor pe care traiesc. Tot ce am trait in periplul meu prin eleganta salbaticie a Apusenilor, mi-a readus curajul de a spera in lucruri mai bune pe viitor… inca avem unde sa ne incarcam mintea cu frumos, cu fantastic si cu Dumnezeu, oricare ar fi el pentru fiecare.
    Incercati… o sa fiti surprinsi!

    răspunde-i
  • Serban Magda
    • 18.08.2014

    Momente frumoase, privelisti wow si locuri superbe vizitate sunt multe insa cu mult mult drag imi amintesc mereu de o intamplare prin care am trecut in aeroportul din Viena 🙂
    Am plecat imediat dupa Craciun in Viena impreuna cu prietenul meu – buget mic asa ca dupa sarbatori, cursa low cost, planuri de plimbare, vizite etc. In ultima zi ne-am lasat dusi de val cu plimbatul si cumparaturile incat nu ne-am calculat bine timpul si ne-am trezit ca eram in centrul Vienei cu 1 ora inainte de decolarea avionului!
    Am luat-o la fuga catre hotel, ne-am luat bagajul, am luat metroul – am mers 4 statii in directia gresita, ne-am intors, am luat trenul, am ajuns in aeroport, am intrat in terminalul gresit, am cautat terminalul corect, am ajuns la casa…avionul tocmai decola!
    Bani ioc – vreo 3 euro, bilete nema – cursele low cost o data pierdute, pierdute raman…am alergat prin aeroport cautand ceva cunoscut – Taromul! La ghiseu era un domn trecut de 40 de ani, roman, lucrase 15 ani la Tarom in Paris. I-am povestit patania, ca am pierdut avionul catre casa, ca nu ne putem programa la urmatorul zbor si ca nu mai avem bani – ne-a spus ca singura solutie este sa luam bilete dus-intors catre casa deoarece sunt mai ieftine decat cele pe un singur sens insa trebuie sa facem cumva rost de bani.
    Ne-am scotocit pe toate cardurile, biletele erau 220 euro, noi am reusit sa adunam 180 – am sunat in tara, prietenii lefteri (ii iubim pentru personalitatea lor :)) ), parintii plecati la munte, iar noi ne gandeam deja cum o sa dormim in aeroport desi urmatoarea zi eram amandoi asteptati la serviciu!
    Ne-am intors la ghiseu, am vorbit cu romanul nostru de la Tarom, i-am explicat situatia – ne lipseau 40 de euro pentru a lua biletele…am inceput sa ii explic ca o sa ii dau bomboanele si magnetii cumparati cadou pt cei de acasa numai sa ne ajute cumva :)).
    Domnul a sunat atunci la Tarom in Bucuresti (nu cred insa ca a facut-o deoarece era impresionat de oferta mea de magneti si bomboane cu mozart), i-a explicat doamnei care a raspuns situatia – ca are doi disperati care au pierdut avionul si nu au bani destui de intoarcere
    Domnu simpatic – “Ce facem…le emit bilet asa fara sa aiba toti banii??”
    Tanti isterica – “Daca vrei sa faci asta, atunci o faci pe banii tai!”
    Nenea a inchis atunci telefonul, ne-a zambit si ne-a spus ca ne plateste el diferenta!
    WoW!! Bucurie, imbratisari de parca tocmai scapasem dintr-o zona de lupta si promisiuni ca ii returnam banii cand ajungem acasa!
    Nenea simpatic a zis ca nu este nevoie, ca are si el o fata la Paris, asa cam de varsta mea si ca isi doreste ca cineva sa faca un gest bun si pentru ea daca o sa se gaseasca si ea vreodata intr-o astfel de situatie.
    A inchis ghiseul si cu biletele in mana ne-a condus pana la poarta de imbarcare….cred ca s-a gandit ca la cat de aiuriti suntem pierdem iar avionul si ramane cu noi pe cap :))
    Cand ne-a emis biletele dus-intors ne-a intrebat cand sa ne treaca data de intoarcere – raspunsul nostru unanim “nu conteaza, nu ne mai intoarcem aici niciodata”. Anul trecut in octombrie ne-am intors in Viena si am avut cel mai frumos concediu :D.
    Stiu ca m-am lungit cu povestea insa pe scurt cam asta este amintirea mea cea mai draga – nenea simpatic de pe aeroportul din Viena care ne-a platit biletele spre casa si care a stat cu noi o ora la poarta de imbarcare povestindu-ne despre familia lui! 🙂

    răspunde-i
  • Bogdan
    • 18.08.2014

    O experienta pe care nu o pot uita niciodata s-a petrecut chiar in acest an, exact la inceputul verii. Dupa ce am castigat cu trupa mea de dans un concurs national, am avut ocazia sa mergem la etapa internationala ce s-a tinut pe coasta Croatiei, in Porec.
    Aveam asteptari mari de la toata aceasta “aventura”, desigur, dar in final mi-au fost depasite cu mult. Concursul? Locul 9 din 17. Mondial! Foarte ok si multumiti am fost, avand in vedere competitia. Insa atmosfera, locul de desfasurare, si toata experienta m-a lasat fara cuvinte. Pe langa tot ceea ce am trait in acele zile, cel mai mult mi-a placut sentimentul de libertate, lipsa de griji si “eliberarea” prin dans si muzica din fiecare seara.
    Deoarece in perioada 28 Mai – 1 Iunie, Porec a fost invadat de cateva mii de dansatori din toata lumea, in fiecare seara au fost organizate petreceri pe plaja. Ok, si? In toate statiunile poti gasi petreceri pe plaja si oameni care se distreaza. Corect! Dar faptul ca aici eram doar dansatori, buna dispozitie si atmosfera nu erau date de bautura sau alte stimulente, ci pur si simplu de placerea de a dansa. Toti iubeam acelasi lucru, toti aveam aceeasi pasiune si toti incercam sa aratam (neoficial) ce stim mai bine. Si din acest motiv, tot ce iti doreai a doua zi dimineata, era sa vina din nou seara pentru a intra iar in acea febra a dansului si a multimii. Cu adevarat extraordinar! Fara inhibitii, fara timiditate, fara emotii. Doar trairi interioare, exprimate prin miscari de dans!

    răspunde-i
  • Lavinia
    • 15.08.2014

    Hmmm… cel mai frumos moment din viata?? Simplu! Momentul in care mi-am vazut pt prima data baietelul. Superb, sublim, perfect. Dupa niste dureri infernale mi s-a aratat un puiut de om extraordinar de frumos! Breath taking!! La propriu. Pt moment mi-am tinut respiratia ca nu cumva sa risipesc vreun strop din perfectiunea puiutului meu! Apoi, prima data cand l-am putut tine in brate… extraordinar! O inimioara batand, o inimioara care depinde de tine, de grija pe care trebuie sa i-o porti… Am plans de fericire, in timp ce toti cei din jur se uitau la noi…

    răspunde-i
  • constantin
    • 08.08.2014

    Iti zic doua :
    1. Sentimentul pe care nu il vom uita niciodata este de atunci cand , dupa 3 zile de nesomn pentru ca nunta + 15 ore de zbor , m-am trezit la 5:30 dimineata, intr-un resort de 5* din Caraibe, plin de palmieri, multe piscine si plaja pustie . Au fost minute de vis, ne-am facut o cafea si stateam pe balconul vilei , muti de uimire. Am luat-o usor spre plaja, nu era nimeni si nimic deschis. Chiar credeam ca suntem intr-un vis.
    2. Asta e mai funny, dormeam pe o insula mica din sudul Thailandei , insula fara curent , intr-o casuta de bambus ce avea doar 1 bec si 1 priza, o saltea si o plasa de tantari , 10 soparle gekko si o baie in exterior. Bomba era situata beachfront, sa ne intelgem, in prima linie de atac. In fiecare noapte era furtuna, dar furtuna de auzeai cum cad nucile de cocos, se rup palmieri , tuna si fulgera de ma vedeam robinson crusoe. In fiecare noapte consoarta ma trezea si ma punea sa desfac usa de bambus si sa verific daca suntem in largul marii sau ne aflam inca pe pamant. In fiecare dimineata cand ieseam din cosmelie totul era intact, nisipul uscat, toata lumea happy , nu mai intelegeam nimic. Eram oricum linistiti deoarece casa era din bambus, in caz de tsunami sau ceva ala macar pluteste 🙂

    răspunde-i
  • lucia
    • 07.08.2014

    o experienta frumoasa a fost cand am ajuns in Moscova la statiile de metro care sunt cele mai frumoase din lume.

    răspunde-i
  • Cornell
    • 07.08.2014

    Vara, plajele pline, veselie, o atmosfera de vis; dar cum pare prea frumos ca sa fie adevarat eu eram la munca.
    Pe vremea aia intorceam banii cu lopata si-i caram cu galeata; schimbam fise (de 100 de lei) pentru jocurile distractive aflate pe-o terasa.
    Intr-o seara c-o aglomeratie mai ceva ca-n China, in timp ce ma alimentam cu monede, una din pungi s-a spart si vreo 10 kile de banet s-au imprastiat pe toata terasa …. de baut la toata lumea.
    Inca de atunci mi-am dorit sa traiesc o viata fara cash.

    răspunde-i
  • Loading...