Nicu de la Dobroiești

Sigur, sună a manelist, c-am pus special titlul ăsta. Clickbait pentru ratatatam$$$reghetăun.

Mda…

Dă-i un <PLAY> lu’ Cumicu. Că-i tare rău piesa și merge la fix cu textul…

Nicu de la Dobroiești e prietenul meu. Mecanicul.

Cu tot respectul pentru orice suflet care trece prin textul ăsta, are Nicu ăsta al meu ore muncite cât n-avem noi toți la un loc.

Rupe pe muncă. Învață ceva nou în fiecare zi primită. Își face treaba cât știe de bine.

În fiecare zi are ulei de mașină pe piele. Mușchi osteniți. Oase tasate în coloană. Răni cu sânge la toate mâinile.

Nicu ăsta al meu nu dă țepe. Face prețuri corecte. Nu fură la cântar, nu trage de piese, nu combină devizuri.

Nicu ăsta al meu nu vrea rachete pe cer. Nu vrea nave spațiale. Vrea o viață normală pentru familia lui. Și pentru el, dacă se poate.

Nicu ăsta al meu a rupt pe muncă și a reușit să-și facă o mașină mișto de drift. A băgat în ea orice bănuț care a trecut pe lângă pâlnia cu care aduce pentru familie.

A muncit la mașina asta sâmbăta, după ce închidea garajul.
Și duminica, înainte și după prânzul în familie.
Și noaptea.
Și dimineaa până la 7, că atunci se apuca de mașinile clienților.

Dar țara asta a noastră nu apreciază munca. Nicu n-are nicio șansă să-i fie bine așa cum ar merita.

Singura lui șansă e să înceapă să ne fure. Pe noi, clienții.

De ce?

Pentru că Statul îl arde cum îl prinde.

Pentru că fiecare client trage în jos de orice ban, de ajunge să-i rămână lui Nicu al meu ulei de mașină pe piele. Mușchi osteniți. Oase tasate în coloană. Răni cu sânge la toate mâinile. Și atât.

N-am o concluzie la textul ăsta.

Doar mâhnire că de la “munca e brățară de aur” am ajuns la “uită-te la prostul ăla cât muncește”…

Și admirăm fel-de-fel de cârnați ciorditori, interlopi îngălați sau politicieni murdari… că au case, vile și mașini. Din bani combinați, cioardă ori bani publici.

Iar Nicu al meu a trebuit să-și vândă și mașina aia de-a muncit la ea, că a ajuns singur la concluzia că e un hobby pe care nu și-l permite.

Nicule, nu știu cât contează, mo, dar să știi că de la mine ai mult respect.

Cumicu, bine de tot piesa, taică.

Seară bună.