Am inchiriat jigodia asta de scuter, sa nu merg cu masina pe soselele alea mici-mici de pe insula.
Bine, a fost ceva cu el inca de la inceput… cand am iesit din curtea indivizilor de la inchirieri am coborat de pe bordura si-am intrat in trafic, si de la socul ala mi-a cazut semnalul dreapta spate. Pur si simplu a cazut. Pe asfalt. Si din spate venea autobuzul. L-a transformat instant in praf de stele.
Dupa alte 200 de metri a ramas fara benzina… si da-i si impinge alte cateva sute de metri, in aplauzele intregii statiuni. Pai nu stiu eu sa ma fac remarcat?! Pai cum sa nu stiu, ne facem de ras si facem spectacol pe unde mergem, ca ne pricepem!
Cand sa-i pun benzina… nu mergea cheia sa desfac saua, sa-i bag benzina. Ia-o pe jos, du-te la aia de ti l-au dat, explica-le, suie-te pe un alt scuter impreuna cu mecanicul… stai sa-l repare (bine, era un nimic).
Apoi, dupa acest inceput promitator, mi-am pus trusa foto la picioare si… da-i!
Da’ da-i incet… e cel mai sigur scuter pe care am mers vreodata, nu trecea de 30 km/h, pe drum drept, cu vant din spate. La vale, cu vant din spate, ajungeam chiar si la 33 de km/h.
Ca la deal obosea saracul, trebuia sa dau din picioare, il urcam eu pe el, nu el pe mine.
Bine, asta pana s-a oprit de tot. In mijlocul pustietatii, aproape de varful unui deal, in locul din poza.
N-am mers decat vreo 12 kilometri pe jos, prin soare, fara apa, cu toata trusa foto in carca. Nu ma gandeam decat la filme cu aia de mor prin desert, cu matele uscate si cu cate o mana ridicata spre cer, cotropiti de scorpioni si alte lighioane!
Un deliciu, nu altceva!
Cand l-am dus inapoi si le-am cerut banii inapoi plus un scuter gratis pentru inca o zi aveam o fata ca s-au uitat in ochii mei si-au spus “Da!” de parca le-ar fi facut si placere!
A naibii saracie galbena care a incercat ea sa ma ucida pe mine!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.