Murim, si mor ai nostri.

De cand ma stiu urasc spitalele. Pentru mirosul lor, din cauza durerii fiecarui om ce-a trecut pe-acolo, durere ce pare sa ramana incremenita si suspendata ca fumul de tigara intr-o incapere fara ferestre, urasc sa fiu acolo, sa stau acolo. Cand m-am tavalit ultima oara cu motorul vroiau sa ma interneze pentru doua zile, genunchii-mi erau praf, coatele la fel, palma stanga era carne vie, ligamentele incrucisate de la laba piciorului drept rupte aproape 100%, eram sifonat sanatos. Cand am auzit de internare m-am codit si m-am foit pan-am reusit sa fug (cum am fugit va spun alta data, e de rasu-plansu’!).

Am umblat ceva prin spitale, slava Domnului, nu prea mult! De cate ori mi-am rupt capul cu ocazia grozavelor si superbelor accidente de motocicleta, hai la spital! Cu ocazia celor cateva raceli groaznice din ultimii ani, hai la spital! Cand cu santierul… hai la spital, sa ne facem antitetanosul si sa scoatem aschiile infipte prin diverse si suspecte suprafete dermice… astea fiind vizitele cvasi-fericite.

Cand fostul meu socru a decedat (odihneasca-se linistit!) am fost alaturi de Lua, cat am stiut si putut, am trecut prin spital. Si acolo n-a mai fost loc nici de fun, nici de misto-uri cu asistentele, nici de vaicareli de barbat exhaustiv si cu chef de vaicareala… pentru ca acolo se murea. Nu intalneai decat spirite crunt sufocate in trupuri costelive, nu vedeai decat oameni care-si mangaiau suflete pereche, sau mame, tati, surori, care se zvarcoleau intr-un final dureros.

Spitalele noastre sunt gauri negre, paduri intunecate si reci, pline de copaci strambi si urati, populate de spirite costelive, locuri unde aia cu coasa pe umar se plimba in voie.

Si cand spui “Romania” si mai adaugi si “spital”, deja simti faldul giulgiului mortii cum te atinge si-ti infioara carnea pe tine.

Sistemul sanitar de la noi are nevoie de ajutor. De acelasi fel de ajutor de urgenta de care are nevoie un pacient cu puls zero, cu picioarele amputate si cu sangele scurs aproape tot din corp.

Pentru ca mor oameni. Degeaba. Pentru ca doctorii sunt epuizati si infometati, prost platiti si desconsiderati. Pentru ca asistentele au varianta de a-ti da o gura de apa doar si numai daca ai in mana intinsa o hartie de 10 lei, sau au varianta de a trai in saracie, cu buzunarele goale dar facand ce este corect. Si revin… pentru ca mor oameni. Oamenii nostri. Colegii, parintii, fratii si surorile, prietenii nostri. Murim noi.

Da, mi-a plecat un prieten. De tot. A luptat cat a putut, dar in ultima vreme a vazut numai halate albe care-si ridicau umerii a neputinta. Acea strangere a umerilor in sus si spre gat, strangerea neputintei. A neputintei lor, a sistemului din care fac parte, a neputintei dotarilor spitalului, a neputintei tuturor care ar trebui sa faca din aceasta schimonoseala scumpa o normalitate sanatoasa.

Bai, ne auziti? Noi murim pe-aici, fi-v-ar girofarele-alea de coloana oficiala transformate in girofare de salvare ce va duce catre intuneric!

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Mihai
    • 03.01.2010

    cred cel mai bine ar fi sa nu comentam aici ci in fata unora alesi de catre NOI sa ne faca traiul mai usor.

    Condoleante Cabral.

    răspunde-i
  • Ana-Maria
    • 30.12.2009

    Mama e in spital de mai bine de 2 saptamani…se balanseaza pe fasia aia subtire intre viata si moarte…ne legam de orice speranta, insa medicii sunt rezervati. Gandul ca n-o sa mai fie mama…ma paralizeaza.

    răspunde-i
  • Ramo
    • 30.12.2009

    Am mers in vacanta in Romania in august 2009…la o zi dupa ce am ajuns, taica-miu a facut accident vascular cerebral si am petrecut cele doua saptamani de concediu prin spitale, impartind mita, si la intrare si la iesire, si la schimbul de tura si la portar, asta ca sa AM GRIJA CA TATA SA SUPRAVIETUIASCA, adica sa-si ia pastilele, sa manance putin…nu se mai pune problema de un dush decent, ptr ca baia nu era functionala si in cladire mishunau shobolanii. Plateam 10 ron la asistente sa schimbe cearsaful…si milioane de lei vechi la doctori in al caror cabinet intrai bou si ieseai vaca… stiu ca in toata tara sistemul sanitar e deficitar, dar in Prazburg/Craiova e de groaza.
    In clipele groaznice in care tata se zbatea intre viata si moarte, in loc sa imi canalizez energia catre parintele meu drag, a trebuit sa imi inghit lacrimile, sa ma cobor la nivelul unor MILOGI care refuzau cu incapatanare sa fie umani…o singura asistenta a refuzat sa ia mita, din tot spitalu… ea chiar isi facea datoria-imi venea sa ii ridic statuie.
    Mi-e groaza de spitalele din Romania, mi-e rusine ca ca m-am nascut si am crescut acolo, mi-e mila de oamenii care ajung pe mana macelarilor numiti doctori. Cel mai tare ma doare ca cei care au curaj sa vorbeasca despre acest subiect tabu-sistemul sanitar, nu au putere si nu primesc sprinjin pentru a face ceva.

    răspunde-i
  • Adnana
    • 29.12.2009

    habar n-am daca o sa citeasca cineva si o sa invete ceva din ce scriu eu aici,da’ totusi scriu.
    Aseara bunicii mele i s-a facut extrem de rau si am mers cu ea la spital.La ora 15:00.la ora 20:40(asa cum scrie pe analize)de abia ii facuse o amarata de perfuzie cu glucoza.La asistenta i-am bagat 20 de lei in buzunar ca sa se uite la ea.Doctorul nu a vrut sa imi ia nimic si s-a purtat frumos cu ea.Insa ce e mai dureros e ce am vazut acolo.GROAZNIC.Un barbat cu 4 coaste rupte tipa la urgente si nu se uita nimeni la el.O fetiscana avea apendicita cronica si 10 lei in buzunar,de abia au luat-o de acolo sa o opereze.Un barbat cu infarct zacea la usi si doctorii radeau si ziceau ca e beat.In schimb o batrana de vreo 90 de ani se plimba pe acolo cu nepoata-sa,care pana la urma a sunat-o pe “doamna doctor Lefterescu” ca lucreaza la asigurari si e cu bunica,care o doare ficatul(de la atatea sarmale si caltabos).E groaznic.Nu am mai avut cuvinte.
    P.S: sunt clasa a 12-a si ma pregatesc ptr medicina.Nu stiu cum voi suporta,dar eu imi doresc sa ajut,nu sa fac bani.

    răspunde-i
  • jim
    • 28.12.2009

    SRI ul are un buget mai mare decat al ministerului sanatatii
    si asta e doar o agentie
    mai e SIE(se pare cu un buget comparativ)sts si alte gunoaie securistice.
    de ce?ei stiu 🙂

    răspunde-i
  • monica
    • 27.12.2009

    rezonez cu ceea ce ne-ai impartasit. recent am trecut prin aceeasi experienta. Vezi tu, eu sunt departe de familie, desi suntem extrem de apropiati. Iar tatal meu a fost internat 2 saptamnai in spital, i s-au facut absolut toate analizele care se pot face corpului uman si inca nu i s-a descoperit diagnosticul.. in spital era vorba la un moment dat sa fie operat, iar doctorul care cu un an in urma il operase si-a dat seama ca a gresit ceva si ca acum e grav si de frica sa nu ii moara pe masa a refuzat. Apoi doctora de cardio care avea cazul lui a plecat in concediu fara sa anunte. Asistentele care de 2 saptamani lucrau fara salariu sunt lipsite de sentimente, trateaza bolnavii ca pe niste obiecte, sunt neoliticoase si in loc sa iti ofere alinare te fac sa te gandesti ca reprezinti o problema, o corvoada ptr ele. Cu dureri insuportabile tatal meu se ridica din carucior cand era o panta ca sa nu impinga asistentele la carut la “deal si sa le fie greu.. ele nu ii aduceau nici apa si se plangeau ca trebuie sa manuie un aparat din alta sectie in loc sa invete cum sa il foloseasca. acum tatal meu e mai bine, tot fara diagnostic si cu privirea catre un viitor destul de trist pentru ca in curand se va intoarce in spital ptr alte interventii..

    Imi pare rau pentru problemele pe care asistentele si doctorii nostri le au in spitalele din tara. Insa noi toti avem probleme la serviciu, numai ca noi nu avem vietile altora in mainile nostre. Mi-as dori sa se inteleaga numai atat. De ei depind uneori vieti. Atat pot spune fiind atat de departe de tara, incat atunci cand primesc un telefon de acolo imi tremura inima (in general vorbesc pe mess cu ai mei, nu pres ne sunam ca e sump, domne, scump, deci can suna mobilul deja nu mai e de bine).

    Si, da, oameni buni, singurele sentimente de ura pe care le am (in general imi umplu sufletul cu lucruri pozitive) sunt fata de scarbosii care sunt la conducerea tarii noastre. Care nu se mai satura sa isi faca averi si nu inteleg semnificatia vietii. Ii detest ata cat pot eu detesta fiinte vii, si uneori mi-as dori sa treaca toti printr-o boala ciudata, care nu are leac indiferent cat de multi bani ai… sa scape pana la final dar sa realizeze ca uneori banii nu le pot salva viata dar un sistem medical bun creat ptr cei multi poate salva infini de multe vieti si le poate face viata mai usoara bolnavilor.
    As vrea ca toti cei care sunt in lumea publica sa se implice mai mult in a trimite astfel de mesaje, ei au mai multe sanse sa se faca auziti. Chiar si un post pe un blog are sanse. Merci, Cabral.
    Astept si unul funny next sa imi revin din starea asta!All the best!

    răspunde-i
  • Sorin Moroianu
    • 27.12.2009

    si mie imi este frica de spitale-le din Romania.. o frica din aceea vascoasa :((

    • Ielena
      • 02.01.2010

      spitalele
      ce naiba, asta e prea de tot

    răspunde-i
  • cn
    • 27.12.2009

    Conasule, imi pare sincer rau.

    Stiu ca nu te ajuta cu nimic, dar mai sunt si minuni. Luni (21 dec) am avut o intalnire (ziceam io) cu un neurochirurg. Trageam un picior dupa mine de juma de luna, dar de, Craciun, spital, famelie de panicarzi, nu mi-am inchipuit fro secunda ca voi auzi: “maine dimineata va internati, trebuie sa va operati de urgenta”. Asta in conditiile in care “intalnirea” incepuse cu “dom doctor, daca ma trimiteti sa-mi fac RMN o sa incep sa plang si plec”. Falita nene, ce sa-i faci, roman cu datorii la banca in prag de Craciun.

    Long story short, marti dimineata eram in spital, pe la 4pm m-au adormit, vineri m-au trimis acasa. Hernie de disc L4-L5 cu semi-pareza pe piciorul stang. Merg pe ambele picioare de la vreo 14 ore de cand m-au scos din sala.

    Sa-i dea Dumnezeu sanatate doctorului, mare pomana si-a facut.

    răspunde-i
  • flori
    • 26.12.2009
    răspunde-i
  • Mirunika
    • 24.12.2009

    🙁

    răspunde-i
  • Loading...