Pe 24 februarie Mihai publica un post deranjant pentru multi. La momentul respectiv l-am citit, am rezonat dar mi-a si ramas in cap.
In ultimele cateva zile mi-am dat seama ca s-a schimbat ceva in atitudinea mea, am vazut ca m-am apucat sa fac mai multe bune decat faceam de obicei. Nu mai las nesimtirea sa treaca pe langa mine, ma opresc si-i bat obrazul omului care – constient sau nu – e nesimtit, badaran, grobian. Da, ma expun. Da, in loc sa-mi vad de treaba mea si sa trec mai departe, imi risc fundul meu de negru pentru a explica unora pe care nu-i intereseaza ca ceea ce fac ei este deranjant.Probabil la un moment dat se va intampla ceva mai putin bun, pentru ca astia care fac ceva pe lege, pe reguli, pe regulamentul de circulatie, pe bun simt, astia devin violenti mult mai repede, incep sa te injure de morti si raniti imediat, astia sunt intotdeauna inclinati sa spuna “Moooama, s-a bagat Cabral-ala de la teveu – in seama cu mine, ia sa vedem ce combinatie buna scot din asta!”. Stiu ca ma expun, dar o fac constient ca doar asa putem schimba Romania, doar asa putem lasa copiilor nostri o tara in care bunul-simt are putere, doar asa putem ajunge sa mergem pe strada fara sa fim agresati, deranjati, injositi la fiecare pas. Si daca trebuie… le putem raspunde cu aceeasi moneda. Sa vedem daca le place.
Si mi-am dat seama ca asta este secretul, asta este raspunsul pentru intrebarea nepusa de catre Mihai, caci el… fara sa puna semnul intrebarii la sfarsit, vroia sa afle, de fapt, cum putem schimba ceva.
Reproduc mai jos o parte din acest post, ca sa avem un numitor comun de pornire a discutiei.
Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa alimentez scuterul (folosesc rar in perioada asta “decaportabila” caci cu motoreta e mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In fata mea, o doamna. Achita.
Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas.
– Cine p..a mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot acolo?!
– Eu. Dar de ce am incurcat?!” (Ma recunoaste dar dupa 3 secunde de pauza se decide sa nu lase garda).
– Pai de ce-ai lasat-o acolo?!
– Pai unde s-o las? Daca eram cu masina, unde o lasam pana achitam benzina?!
Benzinarul intervine si el…
– Cu ce a incurcat domnule?! Plateste si pleaca
– Pai ce p..a mea baaaaa!!! Am ajuns sa stau ca prostu’ dupa o motoreta?!
Eu zic : Pai cine va pune? Stati ca desteptu’…
– Ma iei la misto?! Ce p..a mea!!!
Ies afara. Masina ghertoiului, un BMW X6, era parcat la 3 milimetri de scuter. Zice: Poate mi-o zgarii. Nu i-am zgariat-o.
Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca. Da! recunosc! Am plans! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu “vedeta” de la televizor. M-ar fi omorat? Am plans pentru ca astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa. Am plans pentru ca pe ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele. Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a creste langa ei. Am plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor! Nu va mintiti! Nu va amagiti! Va fi lumea lui Salam si a lui Guta! Lumea camatarilor, smenarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor, nesimtitilor. Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide! Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii.
Apoi m-am revoltat! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal, cu permis, si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu scot pistolul si poc! Direct in cap! Legitima aparare.Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului…
————-
La partea asta a postului lui Mihai ma refeream. O intamplare clasica pentru Romania, cred ca este evident pentru oricine, cu un deznodamant care putea fi mult mai nefericit.
Un post care contine insa o idee discutabila, si o concluzie la fel de discutabila. Voi reveni in zilele ce urmeaza cu un post pe tema asta. Intre timp… aveti cuvantul!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.