A fost nenorocirea de la noi de pe autostradă și-am citit multe opinii pe tema respectivă.
Se căuta vinovatul, zburau urările de dosare penale și pușcărie mai tare decât avionul pe deasupra Bucureștiului de 1 decembrie.
Ce-am învățat din treaba aia?
Înclin să spun că… nimic.
Mergând azi spre Buftea ne-am luat claxoane și flash-uri pentru că mergea șoferul mașinii noastre cu 60 de km/h. Pe o sărăcie de drum, cu trafic intens și pietoni pe toate părțile, pe-ai noștri îi apucau spumele pentru că îi încetinea mașina noastră.
În week-end am fost la Pîrîul Rece și-apoi la Sibiu. Ceață și mâzgă pe jos, turisme și camioane… plus căruțe. Și, desigur, pietoni.
Ne-au depășit într-o veselie fel-de-fel de băieți și fete cu picioarele apăsate vârtos în pedalele de accelerație, fleașcă de supărați că mașina noastră mergea cu maxim 90-100 pe kilometraj. Deci undeva pe la 85-95 real, dar – de multe ori – mult mai lent.
Încă o dată… nu sunt eu exemplul pozitiv de dat, nu despre asta e vorba.
Dar sunt unii care nu vor efectiv să înțeleagă nimic din riscurile vitezei mari.
Uită-te la filmul de mai jos, filmat pe o autostradă în US.
Nu contează că oamenii ăia au gume de iarnă, nu contează că au ABS și alte sisteme de siguranță activă… o singură chestie ar fi putut face pentru a evita terciuiala: viteză mai mică.
Copii care urlă, adulți care strigă disperați… în timp ce din spate vin alții și alții care nu mai pot frâna.
Nu poți să-i dai în gură la mașină când efectiv nu vezi nimic în față…
Și, să nu ne înțelegem greșit… știu cum e când te grăbești și arde cămașa pe tine. Dar înclin să cred că nu toți omuleții ăia aveau o urgență la care trebuia neapărat să ajungă…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.