Marimea problemei.

Marimea problemei (si n-are nici o legatura cu Groaznicul, da?) e data de circumstante.

Daca dimineata cobori la masina si vezi ca esti blocat de Loganul lu’ ala de la 5 e o drama. Daca nu raspunde la interfon e deja o nenorocire. Smulgi parul din cap, suni la usa, vezi ca omul e plecat, suni la taxi si afli ca n-au masini… te consideri un om distrus!

Dar apoi suna seful si spune ca ai gresit doua lucrari si ca la 12:00 ai sedinta cu el si cu seful mare si ca sunt sanse sa te dea afara. Groaznica drama de mai devreme – cea cu masina blocata – dispare pe loc, aia nu era problema… asta e nenorocire! Daca te da afara ce te faci? Din ce mai platesti leasing-ul la masina, din ce mai mananci, ce-o sa spuna iubita ta?! Gata, esti un om nenorocit!

Asta pana primesti SMS-ul de la iubita ta… “Bogdan, imi pare rau dar te parasesc. Nu ma mai marit cu tine peste 2 luni, mi-am gasit marea iubire. Adio“. Opaaaaa! Masina blocata?! Te dau aia afara de la munca?! Duca-se! Pe tine te paraseste soarele si luna, ziua si noaptea, speranta si bucuria…! Si esti distrus… revezi momentele frumoase – incerci s-o suni dar are telefonul inchis… iti aduci aminte cum ai cerut-o de nevasta – ii dai 245 de SMS-uri dar nu primesti report cum c-a primit vreunul… e grav, foarte grav!

Suna telefonul: Bogdan, hai repede la urgenta, tatal tau a facut infarct!

Totul se estompeaza. Nu mai exista nimic. Zgomotul strazii a disparut. Parca aveai masina… a, da, dar e blocata, nu-i nimic. Ai vrea sa suni la munca sa le spui ca nu ai cum sa ajungi… a, oricum te dau afara, duca-se! Sun-o repede pe iubita, ea stie ce-i de facut si… a, stai ca te-a parasit, duca-se si ea. Repede la spital…

Si cand ajungi la spital iti dai seama ca pana atunci chiar n-ai avut nici o problema atat de nasoala incat sa-ti smulgi parul din cap asa cum ai facut-o. Caci ajungi la spital si ti se spune cu lacrimi in ochi ca…… sunt lacrimi de ras, ca taica-tu se chinuia cu o mare constipatie de vreo saptamana, si ca a luat prea multe pastile si ca junghiurile alea erau de la o cufureala severa blocata de o constipatie severa si ca… nici urma de infarct.

Si-apoi stai pe o banca din parc si te gandesti ca… orice rahat care iti iese in cale ti se pare in momentul respectiv un varful Omu cand, de fapt, ai putea sa-l ocolesti sau sa-l sari fara sa te gandesti la sinucidere.

Este?

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • […] Cabral scrie bine despre gravitatea reală a problemelor. Aceasta depinde de circumstanţe. Când eşti într-o situaţie aparent imposibilă trage aer în piept şi gândeşte-te cât de importantă ţi se va părea problema respectivă peste cinci ani şi dacă îţi vei aminti de ea atunci. Sunt foarte puţine situaţii cu adevărat fără ieşire. Fostul meu şef de la ziar zicea mereu că orice problemă are cel puţin trei rezolvări. Avea dreptate. Să-ţi iei viaţa nu e una dintre rezolvări. Dacă o poţi considera că este o rezolvare, să ştii că e cea mai proastă. Nu mai ai cum să vezi dacă a funcţionat, ce se întâmplă după aceea. Nu ai cum să vezi că Soarele va răsări şi în ziua următoare şi că lumea va merge mai departe. Poate ajungi pe prima pagină a ziarelor locale, poate ajungi o ştire la televiziune. Dacă eşti vedetă se vorbeşte mai mult despre tine. […]

    răspunde-i
  • mihaela
    • 08.07.2010

    Cabral, nu stiu stiu cum faci dar intotdeauna reusesti sa vorbesti despre un subiect si sa-l tratezi exact asa cum trebuie.multumesc pentru asta.ma aduci la realitate intotdeauna.

    răspunde-i
  • alina
    • 02.07.2010

    citeam si ma puneam in locul lui Bogdan,deja la faza cu iubita eram sub un tren.m-ai atins puternic de data asta.asa suntem noi unii oameni mai slabi de caracter.cand ma loveste cate o bomba din asta alta rezolvare nu mai vad,trece pana la urma si imi dau seama ca era o prostie.daca am fii mai iubitori fata de semeni nostri ne-am da seama cand cineva apropiat se gandeste la asta dar de multe ori nimeni nu isi da seama…..ce mai suntem veriga slaba a societatii

    răspunde-i
  • FJ13
    • 01.07.2010

    Este.Zambeste azi,maine poate sa fie mai rau,sau poti ramane fara dantura,asta e deviza mea.
    Tu ai zambit azi?

    • Mihai
      • 20.07.2010

      wow..de unde pana unde sa ramai fara dantura? 🙂

    răspunde-i
  • Cristina
    • 01.07.2010

    Ce rau e cand simti ca pica cerul pe tine si ti se pare ca nu mai ai puterea sa te ridici….

    răspunde-i
  • Cip
    • 01.07.2010

    Briliant, mai multe nu am de spus ca, in completarea lui Cabral, pe tema aceasta, ce as mai putea spune? 🙂

    răspunde-i
  • angi
    • 01.07.2010

    :))))este,este

    răspunde-i
  • MM
    • 01.07.2010

    ai perfecta dreptate 🙂 dar nu asta am intrat sa-ti zic..pana acum ma recunosc ca nu prea m-am intersectat cu fata ta pe tv decat in trecere, cat sa stiu ca existi..am ajuns aici din intamplare si te declar cea mai placuta surpriza pe ziua de azi…(nu te umfla, ca in vremurile astea nu e chiar asa greu 🙂 )…serios acu’.. imi place blogu’ tau de mor (apropo de infarct) … esti bookmarked clar! 🙂

    răspunde-i
  • Rala
    • 30.06.2010

    mda, ajung sa citesc postul asta dupa mai multe zile, din cauza bac-ului. azi am avut proba la mate si am ajuns acasa cu ochii cat cepele si in lacrimi. dupa ce l-am citit, stau si ma intreb…. oare chiar trebuie sa vina ceva mai urat si mai mare ca sa ne dam seama ce exageram? 🙁

    răspunde-i
  • EstNordEst
    • 30.06.2010

    si totusi, o franghie careva ? si ceva sapun ?

    răspunde-i
  • Loading...