Sari la conținut

Marimea problemei (si n-are nici o legatura cu Groaznicul, da?) e data de circumstante.

Daca dimineata cobori la masina si vezi ca esti blocat de Loganul lu’ ala de la 5 e o drama. Daca nu raspunde la interfon e deja o nenorocire. Smulgi parul din cap, suni la usa, vezi ca omul e plecat, suni la taxi si afli ca n-au masini… te consideri un om distrus!

Dar apoi suna seful si spune ca ai gresit doua lucrari si ca la 12:00 ai sedinta cu el si cu seful mare si ca sunt sanse sa te dea afara. Groaznica drama de mai devreme – cea cu masina blocata – dispare pe loc, aia nu era problema… asta e nenorocire! Daca te da afara ce te faci? Din ce mai platesti leasing-ul la masina, din ce mai mananci, ce-o sa spuna iubita ta?! Gata, esti un om nenorocit!

Asta pana primesti SMS-ul de la iubita ta… „Bogdan, imi pare rau dar te parasesc. Nu ma mai marit cu tine peste 2 luni, mi-am gasit marea iubire. Adio„. Opaaaaa! Masina blocata?! Te dau aia afara de la munca?! Duca-se! Pe tine te paraseste soarele si luna, ziua si noaptea, speranta si bucuria…! Si esti distrus… revezi momentele frumoase – incerci s-o suni dar are telefonul inchis… iti aduci aminte cum ai cerut-o de nevasta – ii dai 245 de SMS-uri dar nu primesti report cum c-a primit vreunul… e grav, foarte grav!

Suna telefonul: Bogdan, hai repede la urgenta, tatal tau a facut infarct!

Totul se estompeaza. Nu mai exista nimic. Zgomotul strazii a disparut. Parca aveai masina… a, da, dar e blocata, nu-i nimic. Ai vrea sa suni la munca sa le spui ca nu ai cum sa ajungi… a, oricum te dau afara, duca-se! Sun-o repede pe iubita, ea stie ce-i de facut si… a, stai ca te-a parasit, duca-se si ea. Repede la spital…

Si cand ajungi la spital iti dai seama ca pana atunci chiar n-ai avut nici o problema atat de nasoala incat sa-ti smulgi parul din cap asa cum ai facut-o. Caci ajungi la spital si ti se spune cu lacrimi in ochi ca…… sunt lacrimi de ras, ca taica-tu se chinuia cu o mare constipatie de vreo saptamana, si ca a luat prea multe pastile si ca junghiurile alea erau de la o cufureala severa blocata de o constipatie severa si ca… nici urma de infarct.

Si-apoi stai pe o banca din parc si te gandesti ca… orice rahat care iti iese in cale ti se pare in momentul respectiv un varful Omu cand, de fapt, ai putea sa-l ocolesti sau sa-l sari fara sa te gandesti la sinucidere.

Este?

62 comentarii despre "Marimea problemei."
  1. Cristina

    cata dreptate ai…te respect din ce in ce mai mult…multa bafta in continuare!

    răspunde
    • emiliy

      probabil ca toti ne dam seama intr-un anumit moment al vietii ca degeaba ne smulgem parul din cap…lucrurile oricum se intampla daca asa trebuie…. eu merg pe premiza ca nimic nu e intamplator si,vorba romanului: un sut in fund,un pas inainte :)

  2. roxana

    …oooh da…asa e, eu chiar am patit ce povestesti tu acolo…am fost cu mama la spital cativa ani in urma…iar in momentele alea mi-am dat seama ca nimic din ce credeam ca este important nu era…asa ca am inceput sa iau lucrurile mai usor si sa fiu mai relaxata…

    răspunde
  3. Sisy

    Right! Mereu ni se par ca lucrurile rele prin care trecem sunt cele mai nasoale de pe planeta, dar mereu ne inselam.
    Viata se incapataneaza sa ne demonstreze ca de fiecare data cand acordam titlul de „mai rau de atat nu se poate” ne inselam, ne aduce alt castigator imediat.
    Dar important e sa supravietuim si sa nu ne lasam prada deznadejdii. Doar traieste!

    răspunde
  4. andreea cristiana
    andreea cristiana

    da asa este!!!mii s-a facut pielea de gaina cand am citit pentru ca si eu am trecut prin ceva asemanator…iubeam pe cineva atat de mult incat faptul ca ne-am despartit a reprezentat o adevarata tragedie pentru mine(chiar daca aceea persoana era un om fara valori,cu care nu ma potriveam deloc).mi-am dat seama din fericire ca sanatatea este cea mai importanta si nu o deceptie din dragoste,mi-am dat seama ca durerea pe care am simitit-o cand bunicul meu a murit nu se compara cu asa numita durere din dragoste…si acum,azi ma bucur ca am realizat aceste lucruri importante deorece am langa mine sufletul meu pereche.

    răspunde
  5. Pisi

    mai bine de atat nu poti explica .. foarte bine spus ..

    răspunde
  6. Attilla

    …un motiv extraordinar de bun sa te apuci de fumat…..

    răspunde
  7. FLORINA
  8. ade

    foarte adevarat…eu problema consider doar treaba asta cu sanatatea sa nu fie nimeni bolnav grav ca atunci e problema aa si da moartea e cea mai mare problema a mea, in rest nu as putea avea alta problema, sa ma dea afara nu e nimic imi caut alt job, sa ma paraseasca iubitul atunci clar nu era bun pentru mine …sincer nu inteleg cum se plang oamenii de toate nimicurile astea ei chiar nu constientizeaza cum e viata si cat de frumoasa ar putea sa si-o faca fiecare daca nu ar sta sa-si planga de mila din nimic….

    răspunde
  9. dush

    da, totul e problema de perspectiva :))
    insa genial pusa in vorbe :))

    răspunde
  10. Alexandra

    Si in astfel de momente te gandesti daca ai pretuit cum trebuie oamenii din jur, oameni cu care te certi si de care te indepartezi tocmai din cauza unor probleme de felul celor descrise de tine in primele paragrafe. Un om tare drag mie a descoperit de curand ca fiul sau sufera de o anume forma de cancer…aveam o multime de probleme in ziua cand am aflat…pana sa aflu. Multa sanatate tuturor, ma duc sa-mi sun parintii…

    răspunde
  11. laurra

    SO TRUE! Cu totii avem probleme si uneori avem tendinta de a le vedea ca fiind cele mai mari si cele mai grave. Am incercat de multe ori sa fac o paralela intre problemele mele si ale altora asemanatoare dar mult mai grave. Si totusi nu reusesc tot timpul sa ma temperez.
    Ne-am cam pierdut rabdarea si calmul cu totii. Si nu ne asteapta vremuri prea bune, dupa cum lucreaza dragii nostri conducatori…

    răspunde
  12. andrusha

    dar cateodata, oricate hopuri ai trecut, oricat de solid ar fi sistemul tau de valori, o simpla frunza ce cade aiurea aduna in tine toata frustrarea acumulata in perioada cat ai fost atat de tare si le-ai rezolvat pe toate…si atunci te opresti , plingi usor, te descarci…si apoi incepi din nou cu autosugestia pozitiva! nu vi se intampla si voua asa?…totul e mai clar dupa ce scapi de tensiune!

    răspunde
  13. evergreen

    :)) Ah, Cabrale!!! Asa ma tripasem ca moare tatal lui Bogdan, mai ca mi-au dat lacrimile.

    Asa este! Sincer…

    răspunde
    • seriosu'

      daca iti dau lacrimile pentru problemele tuturor oamenilor in parte, ba mai mult si pt persoanele fictive atunci un ocean de lacrimi nu ar fi suficient; relax, chill out, daca nu vrei sa innebunesti de atata durere.

  14. Disturbia

    Da, dar prespectiva (sau mai bine spus panorama problemei) o ai abia dupa ce ai ajuns in varful muntelui. Iar ordinea problemelor nu este intotdeauna progresiva (de la rau la mai rau), ca sa poti compara. Prefer asadar sa constientizez existenta drobului de sare si sa iau masuri decat sa mizez pe noroc si sa sper ca nu-mi va cadea tocmai mie in cap.Apropo, cum ar trebui sa abordam situatia politica si economica actuala?;)

    răspunde
  15. Arielle

    Don’t worry! Be happy!

    răspunde
  16. Anna

    Da, furnicile par elefanti in lumea ta.
    Si lumea ta e o infinitate de lumi, de dorinte.
    Ai insa o singura inima.

    răspunde
  17. georgi

    Eu m-am auto-educat cu ani in urma, si acum ma gandesc chiar si in cele mai nasoale momente „o sa treaca…am patit eu altele si mai nasoale”. E bine uneori sa ai puterea sa treci peste aceste mici „tragedii” pe care le intalnim zilnic, la tot pasul. Ma uit la sora mea care se agita si daca pierde metroul, sau daca prinde semaforul rosu sau i-a dat cafeaua in foc.
    Hai sa ne traim viata frumos, si sa nu mai fim asa incruntati!

    răspunde
    • georgi

      „Eram suparat ca nu aveam pantofi, dar am intalnit pe altul care nu avea picioare.”

  18. Lily

    bine punctat…mi-a placut:)
    mare adevar in cele scrise

    răspunde
  19. Ildiko

    nasterea copiilor a fost o cototura mare in viata noastra de familie,dar cite si cite nu nasc,,,zilnic.In orice caz atunci am vazut si eu „moartea cu ochiul”.Dar a meritat ,am 2 feciori frumosi si sanatosi.Si un sot bun.

    răspunde
  20. geretus

    Principiul asta mi l-a explicat odata un tip cu care ma intalneam intamplator in studentie…El avea o afacere cu produse metalice… eu student… si nu mai stiu ce griji aveam…
    Si el imi zicea ca uite, nepoata-sa de 4 ani e stresata ca nu are brad de craciun si el e stresat ca nu are pana maine 100.000 de eur ( cu care nu stiu ce-ar fi facut)… Nivelul de stres era acelasi, pentru ambii (nu puteau dormi noaptea etc) dar problemele sunt complet diferite…
    Sigur ca normal ar fi ca atunci cand ai o problema sa te gandesti ca nu-i sfarsitul lumii… ca poate fi si mai grav, sau ca altii au belele mult mai mari pe cap… Dar cine reuseste asta…

    răspunde
  21. silvia

    O daaa…….Pana ieri plangeam ca imi este dor de fostul si intre timp, m-a prins o ploaie groaznica, m-am adapostit intr-o scara de bloc si cu 5 minute inainte sa plec de acolo, a fulgerat intr-un hal, de numai in filme am vazut asta. Si m-am gandit ca daca eram undeva pe strada, aveam „sansa” sa mor, pur si simplu. Toate sunt lucruri grave la momentul lor, dar asa cum mi-a zis un prieten foarte bun, mai intai ia-le asa cum sunt, trage aer in piept si apoi vei vedea ca nu sunt atat de urate pe cat par, initial:)

    răspunde
  22. Cardreader
    Cardreader

    Suntem latini, latinii sunt colerici, impulsivi, patimasi…deh

    răspunde
  23. BlogFather

    …este, Cabral. Stii cum se zice: Zambeste, maine va fi mai rau!

    răspunde
  24. Radu-Mihai
  25. Ayumi

    Curata campanie anti-sinucidere!
    Si daca ma gandesc cat se cufuresc astia cu campaniile, cati bani baga in promovarea lu’ peste…
    E sublima expunerea si, intr-adevar, cu impact. Si e frumos si faptul ca mai vedem oameni (accentuez, oameni :)) care nu au uitat ca sunt oameni si nu se considera speciali(sti) doar pentru ca sunt la tv :). Deci este! :)

    PS: Zambesc :)

    răspunde
  26. mirey

    Cam asa este …foarte relevanta povestirea… :)

    răspunde
  27. ana

    Pe principiul…vai ce mica e locuinta mea….nu mai am loc sa fac nimic!!E daca nu mai ai loc atunci ia baga in garsoniera ta, pe rand…intr-o zi un caine, apoi urmatoarea zi o vaca…apoi un cal…si inchide usa.Ai sa vezi ca abia mai poti respira.Urmatoarea zi incepe sa scoti din camera cate un animal…si asa in fiecare zi, pana le scoti pe toate. Ai sa vezi ulterior ce goala va ramane camera, si cat spatiu vei avea…Asa ca dragii mei hai sa nu ne mai plangem de toate si tot…intotdeauna se poate si mai rau..

    răspunde
  28. oana

    geniala postare :)

    răspunde
  29. Flori

    Este…mereu tindem sa facem din tantar armasar cand situatia nu o cere.

    răspunde
  30. Mihai

    Oare exacerbam noi problemele si atunci cand n-ar trebui ? Probabil ca da..

    răspunde
  31. Madalus

    Mda…cam asa e..dar pana la urma, cand te mai gandesti un pic, se cam aduna, si apoi nu prea mai vezi ca si „remediu” nimic!

    răspunde
  32. codri

    ai totala dreptate. mie mi se intampla de multe ori sa aflu de problemele altei persoane, boala, saracie si multe alte. in acel moment imi dau seama ca problemele mele sunt nimicuri pe langa ale altora.

    răspunde
  33. dana

    ai foarte mare dreptate,dar vezi k de putine ori gandim k problemele noastre sunt de fapt minore in comparatie cu problemele noastre,k deh…. asa suntem noi…ne place sa dramatizam tot…

    răspunde
  34. M

    Ce m-ai nimerit :-) big blush. Eu sunt asa. Si ce-i mai invidiez pe jemenfichisti. De fapt, le urasc matele. (mda, I hate their guts). De fapt voiam numa’ sa-ti spun ca esti bookmarked cu chestia asta. :-)

    răspunde
  35. Judy

    Esti genial Cabral! Mi-ai facut ziua frumoasa, cat a mai ramas din ea;) am zambit din suflet la finalul acestui post:)

    răspunde
  36. johnny

    Been theere, acum am ramas fucked up: greu ma mai afecteaza ceva

    răspunde
  37. Kite

    Calmul este cel mai important + răbdare & cred ca se rezolva totul. Am încercat si eu treaba asta de vreo 2x din 15.000 de zile ca cea de mai sus & a functionat! :))

    răspunde
  38. Bogdan Bobocea

    Este foarte adevărat.
    Foarte mișto pusă problema. La naiba, așa suntem noi oamenii, amplificăm fiecare prostie și ne facem mai mult rău.

    Unele dor al naibii, asta e adevărat dar poate ar trebui să fim mai egoiști uneori.

    răspunde
  39. Bogdan Epureanu
  40. OanaR

    Foarte adevarat.Este ca in bancul ala : se duce tipul la medic acuzand o durere de stomac si medicul ii da 2 pastile, el intreaba daca il vor scapa de durerea de stomac si medicul raspunde:-Nu, dar iti vor da o durere de cap asa de mare, incat vei uita de drerea de stomac.Cred ca trebuie sa luam toate lucrurile asa cum vin sa admitem ca singurul lucru statornic este schimbarea si ca fiecare intamplare buna sau rea este un pas in viata si evolutia noastra.

    răspunde
  41. pepe

    Daaaaaaa, avem un stil sa facem din tantar armasar ce nu s-a vazut. Eu fac parte din categoria asta. Chiar m-as duce la o asociatie , gen AA. Sa zic acolo ” Sunt Pepe si de doua saptamani m-a durut in bascheti de o serie de probleme”.

    răspunde
  42. avl

    Hmm acum depinde si de natura problemei. Cand te blocheaza Loganu dai de 3 ori cu spatele ii infunzi bine usa, chemi si politia, il dai si in judecata. Cel putin eu asa consider ca trebuie facut.

    Problemele inevitabile trebuie depasite rational ai perfecta dreptate in schimb probleme pe care ti le fac altii din rautate sau prostie trebuie pedepsite. Stiu ca multi nu sunt de acord cu mine dar eu m-am cam saturat de „Loganul” care ma blocheaza asa ca trebuie pus la punct.

    răspunde
    • mihaela

      eu am vecina o fatuca isterica, cu parinti cu foarte multi bani care poseda un gipan. pe vremuri (multi ani ) ai ei aveau garaj acum cei de la primarie l-au daramat.dar ea tot timpul blocheaza masinile parcate in locul acel (care nu mai este al nimanui), indoaie si rupe stergatoare si daca cumva te prinde acolo cand parchezi nu pot sa-ti reproduc ca-mi aud urechile. am chemat si politia si degeaba. ce daca imi blocheaza masina si intarzii la serv pana vine politia. „ea are 2 locuri de parcare acolo” cica

  43. nina

    Ooo, atat de adevarat. Din pacate insa de cele mai multe ori infarctul ala e real si n-ai ce-i face.
    Eu sunt ala optimistul, ok? Nu-mi smulg parul din cap. Inca.

    răspunde
  44. scorpio

    esteee!! si inca cum..
    de cate ori am zic ca nu mai pot duce ,mi-a trantit viata ceva mult mai mult..incat ce mi se paruse atat de naspa,acum mi se parea un nimic in comparatie cu ce primisem din nou…(ai inteles ceva?)..

    răspunde
  45. p

    Bah, e un principiu, omlege fireasca pusa intr-o situatie, un caz, sa zicem.
    Oamenii apreciaza ceva prin contrast cu antiteza, trebuie sa mirosi kkt sa te intorci in cealalta directie, simplu.
    Si mai e un aspect: oamenii se obisnuiesc la orice, inafara de fumusete si zgomot. Te obisnuiesti si cu saracie si cu durere, si cu suferinta (de aceea romanii nu cracnesc la ce face guvernul si la in ce hal de nivel de trai au) si la bogatie, bani, bunastare ( de aceea bogatii nu apreciaza ce valori au si cati bani au si tot afurisiti si tampi sunt).
    Zgomotul irita pe oricine, si dupa o ora, iti smulgi si parul din cap si de pe picioare; de aceea picatura chinzeasca e tortura.

    răspunde
  46. Marius Carstian
    Marius Carstian

    Hope 4 the best but always expect the worst…been there, done that!

    Apreciati fiecare lucrusor din viata voastra, si fiecare traire, fiindca intotdeauna poate fi mai rau…

    răspunde
  47. EstNordEst

    si totusi, o franghie careva ? si ceva sapun ?

    răspunde
  48. Rala

    mda, ajung sa citesc postul asta dupa mai multe zile, din cauza bac-ului. azi am avut proba la mate si am ajuns acasa cu ochii cat cepele si in lacrimi. dupa ce l-am citit, stau si ma intreb…. oare chiar trebuie sa vina ceva mai urat si mai mare ca sa ne dam seama ce exageram? :(

    răspunde
  49. MM

    ai perfecta dreptate :) dar nu asta am intrat sa-ti zic..pana acum ma recunosc ca nu prea m-am intersectat cu fata ta pe tv decat in trecere, cat sa stiu ca existi..am ajuns aici din intamplare si te declar cea mai placuta surpriza pe ziua de azi…(nu te umfla, ca in vremurile astea nu e chiar asa greu :) )…serios acu’.. imi place blogu’ tau de mor (apropo de infarct) … esti bookmarked clar! :)

    răspunde
  50. angi

    :))))este,este

    răspunde
  51. Cip

    Briliant, mai multe nu am de spus ca, in completarea lui Cabral, pe tema aceasta, ce as mai putea spune? :)

    răspunde
  52. Cristina

    Ce rau e cand simti ca pica cerul pe tine si ti se pare ca nu mai ai puterea sa te ridici….

    răspunde
  53. FJ13

    Este.Zambeste azi,maine poate sa fie mai rau,sau poti ramane fara dantura,asta e deviza mea.
    Tu ai zambit azi?

    răspunde
  54. alina

    citeam si ma puneam in locul lui Bogdan,deja la faza cu iubita eram sub un tren.m-ai atins puternic de data asta.asa suntem noi unii oameni mai slabi de caracter.cand ma loveste cate o bomba din asta alta rezolvare nu mai vad,trece pana la urma si imi dau seama ca era o prostie.daca am fii mai iubitori fata de semeni nostri ne-am da seama cand cineva apropiat se gandeste la asta dar de multe ori nimeni nu isi da seama…..ce mai suntem veriga slaba a societatii

    răspunde
  55. mihaela

    Cabral, nu stiu stiu cum faci dar intotdeauna reusesti sa vorbesti despre un subiect si sa-l tratezi exact asa cum trebuie.multumesc pentru asta.ma aduci la realitate intotdeauna.

    răspunde
  56. Pingback: Orice problemă poate fi rezolvată! | Adrian Enache

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.