Mi-am dat seama de când am ajuns acolo că vorbele nu vor putea exprima ce-am simțit. Nici fotografiile și nici filmările.
Pentru că e mai mult decât surpriză, mai mult decât emoție și respect…
Privit de jos, Marele Zid Chinezesc este uimitor. Dar în momentul în care ajungi sus… devine copleșitor.
Te face să te simți mic de când ai pus piciorul pe el.
Și mai mult de-atât… te face să te simți neputincios din momentul în care îl iei la picior.
Eu am prins o zi însorită, era chiar cald.
După ce-am mers o oră într-o direcție am zis că mor. Că e gata, că nu mai vreau, că să mă salveze Armata, Poliția, Pompierii… că eu îmi dau duhul acolo!
Este foarte abrupt, cu trepte inegale ce-ți strică respirația și cadența, cu niște pante ce-ți dau amețeli dacă te uiți în urmă.
Și-atunci când ajungi pe Zid, după ce urci la picior câteva sute de trepte te pocnește ideea: cum au reușit oamenii să construiască imensitatea asta, în condițiile astea, având la dispoziție tehnologiile din vremurile respective?! Și n-are cum să nu-ți fugă mintea la ”Amintiri din Viitor” a lui Erich von Daniken…
La mine toată distracția a durat puțin peste trei ore.
Și m-am întors epuizat…
Am urcat cu telescaunul, am coborât cu sania. 🙂
Adică așa (vezi că e și video cu coborârea pus mai jos):
Da, e tare toată excursia. În total a costat vreo 25 de euro, cu tot cu autobuzul de la locație, telescaun, acces pe zid și coborârea cu sania (în preț n-am pus și transportul din Beijing și până la Zid).
Găsești să cumperi apă rece pe zid, dar te costă cam de trei ori mai mult decât jos, la parcare. De mâncat nu se mănâncă sus…
La poalele muntelui, la parcare, sunt câteva restaurante (printre care și KFC și Subway), mai multe terase și, evident, magazine de suveniruri.
Merită vizitat? Fără îndoială, vă doresc să ajungeți acolo și să vă bucurați cel puțin la fel ca mine când ajungeți sus!
Și video-ul cu coborârea…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.