Dupa cum spuneam in primul post al istorisirii despre Pavel Bartos, eram pregatiti amandoi de next level. Si pentru ca era randul meu… am calculat-o mai mult timp, sa fie bine.
Stiam ca trebuie sa fie ceva legat de masina, ca parca toate nenorocirile facute de noi luasera fiinta in jurul masinii. Asa ca…
… am facut rost de 500 de grame de solutie de fum. Adica de solutie din aia care se baga in masinile de fum. Dar si cu lichidele astea de fum nu e asa usor, caci sunt de mai multe feluri. Ai din cel normal (de scena indoor), ai unul mai tare (care se foloseste la scenele concertelor outdoor) si ai unul special de film, care se da in aer liber si e atat de gros si de greu incat in padure poate rezista pana la 10 minute.
Ei bine… din asta hardcore am facut eu rost, fix 500 de grame de lichid. Pe care l-am bagat in toba de esapament a domnului Pavel Bartos, cu dedicatie speciala!
Eu terminasem filmarea dar am avut rabdare sa-l astept si pe el sa termine. Asa ca pe la orele 15:00 tov Pavel s-a suit in masina si a pornit spre casa. Faza misto e ca fumul asta are nevoie de caldura pentru a se transforma in fum. Partea proasta este ca atunci cand s-a incins… s-a dat cu ceata in oras!
Si uite-ma pe mine cum mergeam cuminte in spatele lui Pavalus, la distanta de cateva masini, cand a inceput nenorocirea… masina Bartosului se transofmase in producatorul celei mai mari coloane de fum din istoria Romaniei, Sidex Galati era producator de ozon pe langa ce scotea masina lui Pavel!
Au inceput flash-urile, claxoanele… si-apoi nimic. Nu mai vedeam nimic, a trebuit sa incetinesc. Cand l-am prins din urma, Pavel era pe marginea drumului, oprit de Politie. Nu puteam sa plec mai departe, m-ar fi ros remuscarile pana in ziua de apoi, am tras pe dreapta destul de repede incat sa-l prind pe Pavel explicandu-i politistului ca nu trebuie sa-i ia talonul, ca e in regula. Politistul zice “Domne, si mie mi-a crapat motorul, asa scotea fum si-a mea!“.
Pavel ii raspunde: Si scotea la fel ca asta, fum cu aroma de capsuni?
Am ras toti trei… l-am intrebat pe Pavel cine i-a facut asta, el mi-a razand zis ca nu stie, eu l-am salutat si m-am dus acasa multumit ca i-am tras-o.
A doua zi a inceput stresul… Oare ce-mi face, oare ce mai patesc, ce-o fi pus la care ungurul?
Prima zi n-am patit nimic. A doua zi n-am patit nimic. A treia zi… am inceput sa patesc, in sensul in care la mine in masina mirosea a Groapa de gunoi Glina. Ba nu, mirosea a cadavre in stare avansata de putrefactie. Ba nu, mirosea ca o vidanja. De fapt… mirosea ca toate astea la un loc!
Mi-am dat seama ca e ceva la mijloc si-am fost cu masina la spalatorie. Degeaba. Dupa ce-am iesit de la spalat mirosea si mai tare. Am intors masina cu fundul in sus, n-am gasit nimic. Deja nu mai puteam sa merg cu masina, ma usturau si ochii si creierii de la imputeala. Eram aproape sa ma predau si sa-i spun lui Pavel ca gata, ca ajunge, ca duhneste de moare ficatu-n mine! Dar in ultima clipa m-am gandit sa caut intr-un loc… sub mocheta pe care statea sezutul banchetei din spate a masinii am gasit 3 pesti putreziti. Cu dedicatie. Am dus masina la spalat si-apoi am lasat-o 3 zile sa se aeriseasca. Si am pregatit the ultimate level…
Dar deja ma cunoasteti, sunt un individ ocupat (bine, si usor sadic), vorbim despre ultima parte intr-un post ce va sa vie…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.