Așa că nu mai alerga ca dementul cu polobocul să o îndrepți.
Ia ce primești., ia ce ți se oferă, prinde cu amândouă mâinile ce-ți dă viața și îndeasă-ți pe gât.
Lumea e strâmbă. Lasă nivela aia din mână, draga mea, lasă văicăreala și ia-o la fugă tare, cât poți de tare, spre ce-a mai rămas bun în fața ta.
Asta facem cu toții… nazuri și ifose, balete și bășini, uitând că , de fapt, timpul trece. În defavoarea noastră.
Lumea nu e făcută să fie perfectă.
Lumea este. Așa cum e.
Ai de ales în a lua măcar cât găsești bun în ea… ori în a nu lua nimic și a lăsa timpul să-ți șteargă trăsăturile degeaba.
Nu mai privi cu ochi amari către alții. Nu mai bate pasul pe loc în a evalua la nesfârșit șansele.
Ocaziile se schimbă, vin și pleacă. Mai ales pleacă.
Cauți motive să nu ieși din casă. Să nu te miști de pe loc. Să nu faci nimic pentru tine.
Și găsești motivele alea, arză-le-ar terciu’ de vrăjeli, că te folosești de ele pentru a-ți argumenta neclintirea.
Dai vina pe viață.
Că nu e dreaptă. Că nu-i perfectă.
Dai vina pe viață.
Pentru că-i strâmbă.
Dai vina pe viață.
Dar viața nu face altceva decât să treacă.
Viața nu face altceva decât să-ți ia timp și să-ți dea riduri.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.