Am fost* la snowboard cu un grup de oameni din Brasov, si “transferul” din Bucuresti pana in Brasov l-am facut cu sncfr.
Motivele au fost in primul rand legate de faptul ca mi s-a parut mai simplu sa las masina in Bucuresti si in plus ma intorceam in Bucuresti duminica la pranz, ora la care calatoria de 2 ore jumate cu trenul e mai rapida decat intoarcerea in coloana pe Valea Prahovei.
La dus treburile au fost relativ simple, am plecat seara pe la 7, ajuns in Gara de Nord cu metroul, luat bilete de la casa fara coada, gasit vagonul 654 (ultima data cand am fost cu trenul vagoanele erau numerotate de la 1 la 15), cuseta jumatate goala dar cu perdelele trase, totul ok.
Colegi de cuseta, un baiat si doua fete, una din fete era o romanca crescuta printre tigani, iar ceilalti doi erau tigani cu pedigree.
Din ce discutau, mergeau in Ungaria sa cumpere diverse produse alimentare pe care le aduceau in tara sa le vanda cu adaos comercial.
Vietile lor pline de drame, batai in familie, chemari la tribunal, mi-au adus un pic aminte de experiente similare ale tiganilor din Balta Alba, cartierul copilariei mele.
Au comentat un pic telenovela in care joaca negru cu tiganii si ziceau ca nu stiu ce puradel e al lui, si ca el o sa ramana pana la sfarsit cu nu stiu ce fata (n-am vazut nici-un episod spre rusinea mea).
M-am distrat si am dat sms la negru 🙂
Pustiul, care era cel mai mic din grup (mi s-a parut de 18-19 ani) chiar daca era tigan, era foarte respectuos cu ambele femei si era foarte umil in exprimare, nu genul de pusti tupeist de liceu, dar probabil in alt mediu s-ar fi comportat diferit.
La intoarcere povestea a fost un pic alta, am aflat de programul trenului cu o ora inaintea plecarii, ajuns in gara si la casa de bilete am aflat ca nu mai sunt locuri disponibile nicaieri si trenul avea intarziere 45 min (aproximativa, deci posibilitatea de a pleca din gara era exclusa).
Drept urmare, vizitat barul din gara, luat o sticla de Cola si o apa plata la 0.5L la 5 ron amandoua (mi s-a parut ieftin), rugat prietenul care ma adusese pana la gara sa stea la o “cafea” si am inceput sa comentam campionatul national de raliuri care incepe saptamana viitoare.
In ambele parti ale bancilor pe care stateam erau “aurolaci”. Unul a venit si n-am scapat de el pana nu i-am dat 1 leu.
Cateva minute mai tarziu au venit doi militieni de la transporturi si au trimis la plimbare un grup de baieti care isi intinsesera o masa si mancau din borcane si aurolacul din stanga care avea ochii umflati (vreo problema medicala probabil, pt ca-l trimiteau la spital).
Interesant ca pe aurolacii din dreapta care cerseau nici nu i-au bagat in seama. Duh…
Lumea care merge cu trenul nu se vede nici de pe DN1, nici pe youtube, poate-i dau la teve (dar nu ma uit).
Sunt oameni care nu au haine din ultima moda, la unii se vede ca au hainele de multa vreme si sunt spalate de o gramada de ori, nu-i vezi la mall, fumeaza tigari care miros a Snagov, comenteaza politica, nu au telefoane lansate anul asta si le folosesc si pe post de iPod, au genti grele, sacose, multe sacose textile.
Multe femei poarta pe haina sau la incheietura mainii cate un martisor…
Cu toate astea vorbesc despre lucruri normale, ce fac copiii, cand ajunge trenul, studentii fie vin la Bucuresti de acasa cu bagaje ticsite de diverse si cu parintii pe peron, fie rupti in gura de la vreun chef si negociaza cu nasul ca nu mai au banii ceruti de controlor.
Isi dau beep-uri, vorbesc succint la telefon.
Asta e, fara incheiere, sunt oameni care au o viata care nu prea are legatura cu lumea prezentata de media.
Eu ii numesc oameni normali.
* primit de la iperu – prea lenes ca sa-si faca blog, prea creativ ca sa nu scrie…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.